Apus de soare la Positano

TIPĂREȘTE

Secvente dintr-un film din 1994, "Only You" si Positano au fost principala cauza a sejurului nostru pe Costiera Amalfitana si chiar aceasta asezare am lasat-o pentru ultima din cele sase zile petrecute in insoritul sud al Italiei.

Positano al carei nume se pare vine de la greci si sta la jumatatea drumului dintre legenda si istorie s-a nascut din dragostea zeului marilor Poseidon pentru frumoasa nimfa Pasitea.

Un taram al legendelor care si astazi este o oaza de inspiratie si adanca admiratie un loc cum putine exista de un romantism aparte. Scriitorul american John Steinbeck un mare admirator al zonei cred ca a subliniat perfect prin urmatorul citat esenta: "Positano musca adanc. Este un loc de vis care nu este destul de real cand esti acolo dar devine tentant de real dupa ce l-ai parasit"

Urmand traseul sinuos al drumului ce leaga Salerno de Sorento celebra panglica albastra, Positano apare intr-o bresa a muntilor in toata splendoarea alunecand de pe versanti spre marea albastra. Strada trece pe deasupra localitatii iar din aceasta mai multe stradute coboara in zig-zag cale de cativa km. pana la mare pe sens unic cobori dar inapoi automat iesi pe alt traseu.

Cu un autoturism se poate ajunge adanc in inima localitatii dar atentie la garajele care sunt singurele parcari posibile mare parte adevarate pesteri sapate in munte si care cu cat cobori spre centru devin cu fiecare suta de metrii cu cate 1 euro mai scumpe. Pe unele pasaje drumul este atat de sugrumat incat daca se afla un pieton nu se poate trece. Noi am parcat (masina inchiriata) la garajul Valle dei Mulini care are un tarif de 5€/h dar mai in jos tarifele urca chiar si pana la 8€/h. Cheile se lasa in masina deoarece pestera-garaj are doar o singura cale de acces iar masinile sunt rotite de personal in functie de necesitate asta valabil si pentru alte parcari.

Am obtinut si un voucher in valoare de 5€ la restaurantul de care apartine parcarea si care poarta acelasi nume si fiind ora amiezii am hotarat sa-i trecem pragul. Restaurantul aflat cum i spune numele se afla intr-o vale a unui torent ce vine din munte pe Viale Pasitea, terasa se afla intr-o gradina de portocali mesele fiind in mare parte intercalate in jurul trunchiului acestora iar salonul este suspendat deasupra torentului. un meniu foarte generos preturi bune fata de un restaurant din Praiano foarte simplu parca era de prin anii 50 cu fete de masa in carouri si care avea o suprataxa de 5€/persoana asa numita "coperta", aici era de doar2€. Daca calatoriti in Campania incercati neaparat Mozzarella di buffala originala. Este facuta din lapte de bivolita neagra si nu are nimic in comun cu aceea ce se gaseste in comert. De fapt produsul mozzarella provine din Campania si este impreuna cu produsele din citrice unul din brandurile Coastei Amalfi.

Interminabilele strazi cu trepte ne duc printre case si gradini spre mare la tot pasul ceva interesant ce atrage atentia, de la plante exotice la forma si coloritul constructiilor si totul pe verticala nu degeaba este supranumit "orasul vertical". Interesant si convenabil pentru turist este si faptul ca in multe dintre vilele-hotel din multe localitati de pe Coasta Amalfitana se poate intra si vizita gradinile si curtile interioare free.

Exemplu ar fii si unul dintre cele mai vechi locatii din Positano si anume celebrul Palazzo Murat constuit in stil baroc napolitan in secolul XVIII si care a fost resedinta de vara al regelui G: Murat cumnat al ilustrului Napoleon. Gradinile palatului sunt parca din poveste statui antice, fantani arteziene, plante exotice si superbe pavilioane nu este de mirare ca este un loc preferat si pentru ceremonii, in primul rand casatorii, cupluri din toata lumea venind aici si celebrand aceste momente.

Chiar si pe strazi am vazut cateva cupluri de miri acestia fiind bineinteles in centrul atentiei turistilor fiind foarte solicitati la mici sedinte foto.

Toate drumurile duc spre plaja Positano (Spiaggia Grande) se deschide precum un evantai cu partea larga fiind spre munte de pe alei si stradute orizontul este restrans chiar si marea se vede rar din acest labirint, dar ajungand pe plaja fara sa te uiti in spate ajungand in apropierea marii te intorci si nu se poate sa nu scapi un" OAUUU"! Aceasta practica am incercat-o, ideea apartine altcuiva si chiar functioneaza aici. Insotitorii mei ramasesera mai in spate si i-am rugat cei 50 de metrii de latime a plajei sa-i faca fara sa se intoarca, au fost si ei uimiti de rezultat.

Positano este de pe plaja precum o panza a unui maestru atata culoare, simetrie si impozanta nu poate sa te lase impasibil. Casele in alb contrasteaza perfect cu cele in culori vii asezate una deasupra celeilalte si acoperisurile de ceramica ce parca arunca scantei in lumina soarelui e perfect. Nu cred ca sunt cuvimte pentru a infatisa aceasta panorama nu as vrea sa denaturez sau sa infloresc dar este intr-un cuvant: impresionant!

Plaja este formata in mare parte din nisip si cred ca a fost ceea mai frumoasa de pe coasta nu numai datorita peisajului. Cu toate ca eram la inceput de noembrie destul de multi oameni se aflau pe plaja dar cred ca sa mergi la Positano pentru plaja este precum ai merge la concediu undeva la mare pentru pescuit mare parte din cei aflati erau locuitorii urbei. Cred ca si daca ar fii doar stanci in loc de plaja, Positano ar fii la fel de fascinant...

Dupa un timp de contemplare reusim sa ne desprindem si sa ne afundam din nou in labirintul construit pe munte. Intram pe o strada acoperita pe o lungime considerabila cu pergole de plante cataratoare cu flori albastre, terase si baruri precum si multe magazine se souveniruri la fiecare pas. Aici am facut cunostinta si cu celebra in toata lumea "moda de Positano" materiale usoare, vaporoase in simplu alb uni sau intr-un curcubeu de culori din care preponderent razbeau culorile citricelor, galben intens sau portocaliu.

Positano este celebru si pentru hotelurile si vilele sale nu neaparat luxoase mai degraba cu un grad modest de confort si spatiu, cum aveam sa vedem in Ravello pe teritorii imense dar in Positano sunt cerute preturi considerabil mai mari.

Cultul sirenelor si insulele Li Galli sau Sirenuse: Insulele sirenelor se infatiseaza la cateva sute de metrii in larg si legenda spune precum cele trei sirene care au vrajit cu cantecul lor chiar si pe eroul din Troia temerarul Ulise, ar fii pietrificate sub forma pe care o vedem noi astazi. Insulele au fost cumparate de celebrul balerin rus Rudolf Nurejev aflanduse si astazi dupa moartea acestuia in 1993 in proprietate privata de aici si imposibilitatea de a se vizita cu toata straduinta statului italian in a le rascumpara.

Apusul de soare in Positano vazut de pe un versant, pe soseaua spre Amalfi este inca o amintire de neuitat. Soarele dispare dupa o stanca ce se intinde in mare iar acesta precum un disc urias scalda intr-o lumina marea si incremenitele Sirenuse in timp ce in Positano aflat in umbra muntelui se aprind luminile (vezi Foto) un motiv de coperta.

Pentru a vizita Positano cred ca este nevoie de aproximativ opt ore minimum dar asta este relativ, depinde de fiecare in parte.

In incheiere as vrea sa recomand Coasta Amalfitana un loc unic atat prin ce ofera din punct de vedere al peisajelor cat si cultural cel de al doilea aspect a adus si includerea in Patrimoniul UNESCO. Daca acum 10 ani (42 am actual) imi propunea cineva un sejur aici probabil nu as fii fost incantat si de aceea cred ca este pretabil mai ales pentru tineri in luna de miere sau pentru grupa peste 35 and no limit dar asta desigur difera deasemenea de sensibilitatea interioara a fiecaruia.

"Arivederci e Belle Vacanze a Tutti"

---

VIZUALIZĂRI: 7817 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI