Parcul Trivale – loc de promenada si relaxare, aproape de-un lacas sfant – manastirea Trivale

TIPĂREȘTE

Parcul Trivale

Ce zi a saptamanii oare, o asteptam cu toti cu nerabdare cand vrem sa ne destresam tare si sa fugim la relaxare? Bineinteles ca-i vorba de sambata, cand marea parte dintre noi doreste sa evadeze din oras, ca doar e zi libera, e week-end si musai trebuie descretite fruntile, resetat computerele de bord :) si luat o gura de ozon. Ei dragilor, dar ce ne facem cu cei care mai trebuie din cand in cand sa mai munceasca si in aceasta zi teoretic libera, dar practic lucratoare, cand patria o cere. Raspuns: imbina utilul cu placutul, adica munca cu relaxarea.

O astfel de sambata pe care am sarbatorit-o partial prin munca (jumatate de norma) am avut-o si noi intr-o frumoasa zi de iunie. Era vorba de-o mica delegatie la Pitesti care se nimerise taman sambata, dar cum problemele de serviciu aveam sa le rezolvam in prima parte a zilei, am hotarat ca a doua jumatate a zilei s-o petrecem impreuna undeva in natura, sa luam o gura de aer curat, sa ne plimbam, sa uitam de griji si indatoriri, sa devenim copii macar pentr-o juma de zi. De ce spun acest lucru, deoarece locul unde am ales sa ne recreem a fost Parcul Trivale, loc de promenada pentru multi pitesteni.

Amenajarea parcului a început în anul 1900 atunci când oficialităţile, împreuna cu locuitorii, având pădurea Trivale aflată la marginea oraşului, s-au străduit să transforme o parte a acesteia în parc pentru agrement, denumindu-l parcul Trivale. Pentru aceasta Primăria s-a adresat contelui Thedeus Graf Lubenschi din Austria în vederea cumpărării unor arbori ornamentali care să fie plantaţi în parc. Dintr-o adresa din 16 martie 1902 către conte aflăm că s-au comandat: 25 bucăţi brad, 1000 bucăţi pin de Austriam, 100 pin rigidă, 25 pin cembra, 100 pin alb, 100 molid, 20 măslin sălbatic şi 100 bucăţi paltin. Pentru mărirea suprafeţei parcului Primăria a cheltuit însemnate sume de bani cu «exproprierea pentru utilitate publică» a unor terenuri particulare pe care le-a cumpărat. În anul 1903 arhitectul peisagist E. Redont a făcut un plan de înfrumuseţare a parcului, apoi a comandat în străinătate copaci ornamentali pentru a fi plantaţi. Zece ani mai târziu, arhitectul Pinard din Bucureşti se oferă să înfrumuseţeze parcul... În prezent este cel mai mare parc al oraşului -- informatii pretioase ce le-am descoperit si eu pe acest site http://www.info3d.ro/parcul-trivale. html

Va spun cu cea mai mare sinceritate ca imensitatea acestui parc m-a impresionat teribil, lasand la o parte curatenia ce-am observat-o la tot pasul si bunul gust in amenajarea rondurilor de flori si arbusti, precum si a spatiilor de joaca pentru copii.

Dar sa va povestesc putin despre acest paradis verde al pitestenilor, pe care personal il invidiez, deoarece sincer si Ploiesti-ul ar avea nevoie de asa ceva la cata poluare exista.

Dupa ce am parcat masina pe strada unde se afla Palatul Copiilor din Pitesti, am luat-o catinel la picior sa admiram imprejurimile pline de vegetatie. Desi era o zi destul de calduroasa pentru acel inceput de iunie, umbra copacilor o simteam benefica. Din ce ne ,,cufundam’’ mai mult in inima padurii, racoarea acesteia parca ne revigora. Pe aleea larga de la intrare, copacii strajuiau stanga-dreapta, iar din loc in loc vedeai bancute cu tineri indragostiti usor stingheriti de privirile iscoditoare ale trecatorilor sau cupluri de batranei ce te ,,scanau’’ din cap pana-n picioare de cum treceai prin fata lor.

Fericire mare era si pe copiii ce se zbenguiau, alergau, tipau, altii se plimbau cu biciclete, iar cei mai mari, adolescentii se dadeau cu rolele. Era o atmosfera placuta, deloc obositoare, chiar ma facea sa zambesc. Mergeam si noi agale si ne aminteam oare de cati ani pasii nu ne mai purtasera intr-un parc, oare de cata vreme nu ne mai alocasem si noi un astfel de moment de respiro? Doamne ce trece timpul si nu stim sa-l valorificam la maxim. Sa ne bucuram de fiecare frunza ce se leagana-n copac, de fiecare ciripit de pasarele, de-o adiere de vant, de cerul senin, de fiecare zambet de copil …

Va rog sa ma credeti, dragii mei, am simtit in acele momente cat de pretioasa-i viata si cat de repede trece si trebuie sa ne bucuram de fiecare clipa de bine si bucurie ce ne-o ofera … caci de rele nu ducem lipsa. Le-ntalnim la tot pasul.

Dar, scuze, prea am dat-o pe filozofeala si m-am abatut de la subiect bunaoara.

Sa continuam. Paralel cu aleea amintita mai sus am ochit la un moment dat pe partea stanga un rond foarte frumos de arbusti pitici in mijlocul carora trona o statuie. De jur imprejurul arbustilor o noua alee era ,,presarata’’ iarasi cu bancute … copilasi plimbandu-se cu masinute, bunicute grijulii, mamici cu carucioare … forfota mare :)

Uitandu-ma cu atentie, am observat ulterior si un spatiu de joaca frumos amenajat cu tobogane, balansoare si leagane, iar langa o terasa destul de plina la vremea aceea, dat fiind ora pranzului. Pe moment si noua ne veni ideea sa traversam si sa consultam meniul, dar … cum mirosuri imbietoare de gratar veneau chiar din fata noastra am decis sa poposim la apropiata terasa.

Erau de fapt 2, una cu umbrelute rosii inscriptionate cu Ursus, iar cealalta cu umbrelute albe Skol. N-am dat cu banul, ci am hotarat din prima: Ursus ca-i mai buna decat Skol :) Servirea a fost ok, ospatarul expeditiv, micii si pieptul de pui pregatite bine si rapid, berea rece, cafeaua aromata, nimic de reprosat, deci si operatiunea pranz la terasa din Trivale incheiata cu succes.

Manastirea Trivale

S-acum sa va spun cateva cuvinte si despre o alta surpriza ce-am descoperit-o in padurea Trivale, in continuarea parcului.

Cum va spuneam mai sus, la capatul acelei alei strajuita de copaci, drumul se bifurca la un moment dat, iar la stanga urma un podet, apoi din nou o alee ce ducea la un lacas sfant, respectiv manastirea (schitul) Trivale.

Legenda spune că aici a fost depus temporar capul lui Mihai Viteazul (1593-1601), înainte ca acesta sã fie dus la Mânãstirea Dealu. Se ştie că Doamna Stanca avea numeroase proprietăţi în jurul Piteştilor, deci ipoteza prezenţei sale aici este plauzibilă. Aici a trait luminatul monah Ioan Cantacuzino care a copiat in 1682 Viata si traiul Sf Sale, parintele nostru Nifon, patriarhul Constaninopolului, scrisa de Gavril Protul, document important pentru istoria Tarii Romanesti.

Între 1677-1688 mitropolitul Varlaam a restaurat-o din piatră şi cărămidă, după cum arată pisania găsită în 1895, cu ocazia construirii şoselei. Cam în aceeaşi perioada s-au ridicat casele egumeneşti, chiliile, zidurile împrejmuitoare şi clopotniţa. Dărâmat de cutremurul din 1827, schitul a fost rezidit de arhimandritul Terotei între anii 1854-1856. Ceea ce se vede astăzi este rezultatul restaurării din 1854-1856, din ctitoria mitropolitului Varlaam păstrându-se numai temeliile şi zidurile până la înălţarea brâului - informatii culese de aici http://www.acum. tv/articol/8475/

Dupa ce-am urcat cele 64 de trepte din piatra, am trecut pe sub clopotnita s-apoi acolo sus ne-a aparut in fata biserica Trivale inconjutara de-o mare de verdeata cat vedeai cu ochii. Era gradina bisericii frumos aranjata, cu multi copaci, arbusti infloriti si multe, multe flori multicolore. In partea stanga am observat un foisor din lemn, frumos amenajat, cu ghivece pline de muscate si petunii lasatoare. Langa foisor bancutele-si asteptau turistii sa faca un popas spre a se odihni si a admira acel lacas sfant.

In fata erau chiliile calugarilor ce m-au impresionat teribil prin curatenie si multitudinea de flori de pe prispa. M-asteptam sa nu fie atat de aranjate si dischisite, fiind vorba de-o manastire de calugari. Numai la manastirile de maicute (Ghighiu si Suzana) mai vazusem asa curat si atatea flori la ferestre. De la ghivecele cu plante ornamentale de-un verde crud, pana la jardiniere cu muscate in toate culorile si ghivece pline cu cercelusi albi cu roz sau mov-lila decorau prispa si incantau privirea. Toate erau superbe!

In continuarea chiliilor se afla magazinul de suveniruri al manastirii. La ora cand am ajuns noi, o multitudine de copii se ingramadeau acolo (probabil erau in excursie), dornici care mai de care sa-si ia o amintire sau un cadou pentru cei dragi de-acasa.

In partea stanga, la intrarea in manastire m-a impresionat din nou o zona de vegetatie superba. O arcada plina de trandafiri cataratori in culori de roz, alb si grena inveseleau acel colt din curtea bisericii, inconjurat de-o liniste sfanta. Acel loc parca te vrajea si te chema la meditatie …

Din pacate n-am reusit sa stam decat pret de-un sfert de ora sa admiram acel ,,colt spiritual’’ amplasat in inima padurii Trivale, inconjurati de marea de flori, ce emana parca o emotie divina.

Deoarece poze nu am reusit sa fac decat in exterior, o fotografie din interiorul manastirii puteti vedea facand click aici

Am parasit acea locatie parca cu mai multa liniste-n suflet, mai senini si mai increzatori in noi. Am coborat din nou cele 64 de scari din piatra s-am luat-o agale pe aleile serpuite ale parcului, indreptandu-ne catre masina. Usor, usor incepea sa se lase seara si mai aveam ceva kilometri de parcurs pana acasa.

Desi sambata aceea o pornisem destul de posomorata catre Pitesti, gandind ca altii sunt liberi, pe cand noi muncim, seara, cand am ajuns acasa, aveam sa ma simt fericita si implinita sufleteste ca reusisem timp de cateva ore sa ne relaxam in mijlocul naturii, sa ne-amintim de anii frumosi ai copilariei pasind pe aleile parcului Trivale, inconjurati de linistea sacra de la manastirea cu acelasi nume.

De-ajungeti vreodata in Pitesti, va recomand cu caldura, o evadare-n natura la Trivale!

---

VIZUALIZĂRI: 6671 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI