Patrimoniul cultural de pe valea Râncăciovului

TIPĂREȘTE

Toamna este acea perioadă a anului în care natura se îmbracă în haine ruginii. Un peisaj cu totul altfel față de anotimpul anterior, vara. Dorindu-mi să profit cât mai mult, probabil pentru ultima oară, de atmosfera de vară și de dealurile cu păduri înverzite, într-o duminică la început de septembrie, am făcut o plimbare pe valea Râncăciovului, aflată în județul Argeș, pe raza comunei Călinești. Am parcurs un traseu pe o vale interesantă și nu foarte des traversată de turiști, ce combină patrimoniul istoric, ecleziastic, cât și frumusețea naturii.

!!! AVEȚI GRIJĂ ATUNCI CÂND CĂUTAȚI Biserica de lemn „Sf. Apostoli Petru și Pavel” - Drăghicești, azi a mănăstirii „Sf. Calinic” MULȚI TURIȘTI SUNT TENTAȚI SĂ O CAUTE PE GOOGLE MAPS DUPĂ MĂNĂSTIREA GORGANU, IAR GPS-UL ÎI VA DUCE ÎNTR-O LOCAȚIE CU TOTUL GREȘITĂ, PE O ULIȚă CARE SE ÎNFUNDĂ ÎN RAUL RANCACIOV!! LOCAȚIA ADEVĂRATĂ SE AFLĂ ÎN LINKUL DIN INTINERARIUL DE MAI JOS!!!

Cătunul Drăghicești

Pe DN7, venind dinspre Pitești, după ce am trecut de orașul Ștefănești și am intrat în comuna Călinești, am ajuns pana la primăria comunei, unde am făcut stânga și am urcat pe un deal unde am făcut prima oprire la Biserica de lemn „Sf. Apostoli Petru și Pavel” - Drăghicești, azi a mănăstirii „Sf. Calinic” (maps.app.goo.gl/fzKfDzQTF1xGxW2g6). Lăcașul de cult, o oază de liniște, a fost construit în 1744, conform unei legende, intemeietoarea ar fi Duduca, sora domnitorului fanariot de la acea vreme. Abandonată în 1936, biserica este dată din nou în folosință în anii 80, când locașul devine metoh al Episcopiei Argeșului, iar apoi din 1996 are destinația pe care o are și astăzi, mănăstire de călugări. De aici se poate observă o splendidă privelişte asupra văii, satelor din împrejurimi și a Barajului Golești. Am fost plăcut impresionat de spațiul verde amenajat din jurul bisericii cu mulți trandafiri și pomi fructiferi și cu băncuțe.

Gorganu

Revenim pe DN7, dar nu pentru mult timp, pentru a urmă să facem stânga pe lângă o troiță unde apare și indicatorul de intrare în sat. Aceasta este străjuită de cele 2 gorgane (vârfuri de deal, care stau la baza etimologiei numelui satului) care înconjoară valea Râncăciovului. Am oprit curând din pură întâmplare, la Biserica Gorganu de Jos (maps.app.goo.gl/HfK45HYtBuU5NcdR7). În fața gardului bisericii erau așezate mai multe cruci și pisanii vechi provenite de la fosta biserică de pe dealul satului, Dealul Teienilor. Biserica a fost construită între 1898-1911 de un mare propietar local, Matache Ionescu și soția lui, Elena-Liuță. Intrând în biserică, am fost copleșit de măreția ei, asemeni unei catedrale. La intrarea în biserica sunt picturi cu ctitotrii și poze cu preoții care au slujit aici de-a lungul timpului, iar catapeteasma care a fost realizată cu multă măiestrie. Pictură bisericii este în stilul neoclasic al acelor vremuri. Între timp a sosit preotul care se pregătea pentru botez. Văzând că are turiști în parohia lui, acesta s-a arătat entuziasmat, mi-a povestit despre istoria locului, mi-a arătat zone interesante prin biserică, iar la final mi-a dat cadou o sticlă de vin de împărtășanie produs de către Arhiepiscopia Argeșului și Muscelului. Am ieșit din biserică, am mai dat o tură prin curte, am zărit impresionantul mormânt din marmură neagră al ctitorilor și monumentul eroilor satului. O pisicuță se plimbă și ea prin curte, cu chef de joacă s-a îndreptat către mine.

Preotul mi-a recomandat după ce plec să vizitez și ruinele fostei biserici a satului, care există înainte să se construiască impunătoarea biserica actuală. Mi-a zis că e un drum sigur, fără câini maidanezi, pe care l-a făcut și el acum 3 zile pentru a sfinți o cruce nouă. Așa că am plecat, am mers puțin mai în sus, aproximativ 100 de metri, am făcut stânga pe o uliță, apoi din nou la dreapta, am urcat cu piciorul pe o potecă în pantă pe Dealul Teienilor aproximativ 250 metri, până am dat de niște ziduri marcate că fiind ruinele unei biserici (maps.app.goo.gl/16YGJ9QvyPGPJH1U6), înconjurată de mai multe cruci vechi, probabil ale unui vechi cimitir. Ruinele, surprinzător pentru un loc oarecum izolat, sunt destul de bine conservate. Ar putea fi exemplu pentru multe ruine lăsate în paragină în țara noastră. În locul în care fusese altarul, se află crucea sfințită de preotul din sat, cu doar câteva zile înainte de sosirea mea aici. Pe cruce se menționa că această este închinată în amintirea ctitorilor și părinților care odihnesc aici. Admirând locul, simțeam atmosfera de acum câteva sute de ani. Îmi imaginam că, în acest loc pustiu odinioară, bătea clopotul, chemând toți sătenii la slujbă în zile de sărbătoare. M-a impresionat în mod plăcut acest loc unde chiar nu m-aș fi gândit să ajung.

Mă întorc la drumul județean și virez la stânga. Pentru scurt timp mai fac încă o oprire la un pod suspendat (maps.app.goo.gl/qFZcw44HSMJig7L56) să fac niște poze frumoase râului Râncăciov… dacă tot îi cutreieram valea! :)) )

Râncăciov

Ieșind din satul Gorganu, intrăm în satul Râncăciov. De-a lungul traseului pe vale, continuând până la Carstieni, am putut observă case construite în stilul arhitectural muscelean, dat fiind faptul că toată zona în perioada interbelică a aparținut fostului județ Muscel.

Urlucea

Aici în Urlucea am auzit că a fost descoperit pe Dealul Olarului un sit arheologic complex din perioada eneoliticului, dar din păcate neexploatat. Au fost descoperite mai multe fragmente ceramice aparțînând mai multor culturi din acea perioadă, în plus cea ce e foarte interesant, au fost descoperite și monede greco-macedonene emise în Histria și chiar pe insula Thasos din Grecia, insula îndrăgită de români că destinație de vară! Acest sit arheologic mi se pare un exemplu al vechimii populației pe această vale cu multă istorie de prea puțini cunoscută!

Cârstieni

Am continuat tot drept în sus, ca după Urlucea să intrăm în ultima localitate vizitata, Cârstieni, unde am vizitat 2 locuri încărcate de istorie.

Ne-am indreptat către Mănăstirea Râncăciov (maps.app.goo.gl/U3m6yuokQjYG6Es6A). Numele Râncăciov este compus din cuvântul râncă, care indică „o parte componentă a unui car” . Apare la un moment dat un indicator care ne semnalează să facem la dreapta către mănăstire. Intrăm pe o cale interesante străjuită de brazi și de case și ajungem imediat la mănăstire. Mai departe, drumul trece dealul în comună Priboieni de pe valea Carcinovului. Din ansamblul mănăstiresc originar, se păstrează numai biserica de plan trilobat, cu abside semicirculare. În ciuda arhitecturii sale extraordinar de frumoase, această se află în stare avansată de degradare, cu schele pe ea de ani de zile, așteptând finanțare pentru reabilitare încă din 1998. Nu se ştie cum a fost întemeiată şi nici cine a fost ctitorul ei, această fiind pentru prima oară menționată în 1498. A mai fost reconstruită în 1648 de căpitanul Arsenie Șoimu și 1848. Aici au staționat și personaje cum ar fi Mitropolitul Varlaam al Ţării Româneşti (1679-1698) care va și muri aici, sau pandurul Gheorghe Anghel care s-a refugiat aici după zdrobirea revoluției de la 1821, acesta fiind tatăl viitorului cunoscut haiduc al zonei, Radu lui Anghel. Cutremurele din 1940 și 1977 au afectat-o grav. A fost reînfiinţată că așezămȃnț monahal pentru călugări în anul 1996. De remarcat faptul că ancadramentele uşii şi ferestrelor sunt realizate din piatră de Albeşti sculptată în motive diferite. În patrimoniul biserici se află o mulțime de icoane pictate pe lemn, sfeștnice și cărții ecleziastice din secolul al XIX-lea, chiar și Sfânta şi Dumnezeiască Evanghelie, tipărită în Sf. Mitropolie a Bucureştilor la 1750, o evanghelie veche, fără început şi fără scoarţe, o evanghelie legată în catifea şi argint auri. Atmosfera aici este una de calm, datorită brazilor și aerului curat, dar și tristă în același timp dat fiind starea degradabila în care se află acest lăcaș de cult.

Să sperăm că ansamblul mănăstiresc va prinde vremuri mai bune și va fi redescoperită că o capodoperă de pelerini și turiști, până atunci ne vom îndrepta către ultimul nostru obiectiv de pe vale.

Am revenit pe drumul principal și în scurt timp l-am părăsit la ieșirea din Carstieni pe o uliță la stânga, drumul continuând mai departe pe vale în sus, apoi urcând pe deal unde se bifurcă (maps.app.goo.gl/oyDBoVdsCd6W9DU98) cu un vechi drum cunoscut drept Drumul Mocanillor, ce făcea legătură între orașul Ștefănești și Câmpulung-Muscel, respectiv zona montană, pentru turmele de oi pe care le duc ciobanii la pășunat la munte, că apoi drumul de pe Rancaciov să coboare în cartierul Racovița din Mioveni.

Imediat am ajuns la Biserica de lemn din Carstieni (maps.app.goo.gl/YMsrY2cvrpiLgqm37), situată pe o terasă inferioară din dreapta râului Râncăciov, la 300 m altitudine. Este cunoscuta si sub numele de Biserica Turcului, dupa o legenda conform careia un turc a ucis in interiorul acesteia cativa enoriasi, incercand sa ii ia in sclavie. Se remarca prin structura sa bine conservată, prin intrarea ramasa intacta, ferestrele și luminatorul pronaosului în formă de cruce deloc nealterat, elementele de îmbogățire ale gravurilor datate și iconostasul pictat. În patrimoniul bisericii se află mai multe icoane pictate pe lemn Deși este mult prea puțin cunoscută, biserica de lemn din Cârstieni constituie un foarte bun exemplu al unei biserici de lemn bine conservate din Argeș.

CAZARE

Itinerariul propus de mine ar trebui să dureze intre 1:30-3 ore… dar dacă aveți și alte locuri de vizitat in zonă si doriți cazare, am să vă prezint posibilitățile. Pe valea Rancaciovului nu există hoteluri, dar in schimb sunt cateva unitati de cazare pe raza comunei Calinesti, in proximitatea soselei DN7, cum ar fi Pensiunea Kometa (maps.app.goo.gl/5zCwH2AxSHxbgmeB6), Pensiunea Sibana (maps.app.goo.gl/fM48G5XYdTExoWJ76), Complex turistic Pensiunea Lac (maps.app.goo.gl/FJ2kh4GqvqZhPJY4A) sau Casa Boierului (maps.app.goo.gl/X39p7LkK7usURN6Z7). Posibilităţile de cazare se mai pot gasi si in cel mai apropiat oras, Topoloveni sau la Pitești, reședința județului Argeș.

În concluzie… valea Râncăciovului, destul de aproape de Pitești, este o zona perfectă de explorat pentru cine dorește să experimenteze itinerarii mai puțin ‘’bătătorite’’ de turiști unde puteți vedea o vale tipică a zonei Argeșului și Muscelului, cu tradiții, cultura, arhitectură de asemenea specifice acestei zone binecuvânate de Dumnezeu!

o oaza de liniste

---

VIZUALIZĂRI: 731 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI