Proiectul Petrila – istorie contemporana

TIPĂREȘTE

Petrila, alaturi de celelalte orase-vecine miniere traieste aceeasi drama a localitatilor care, dupa REvolutie, au devenit niste locuri cu populatie putina si saraca, “gratie” inchiderii minelor sau unor intreprinderi/combinate care polarizau toata forta de munca si tineau viu un oras

Pentru ca vechea mina inca mai are povesti nespuse, un grup de activisti inimosi lupta pentru a pastra vie acest crampei de istorie vie. Acest proiect cultural este unul complex, prin care se doreste reinvierea orasului prin cultura si turism si este compus din:

1. Ce a mai ramas din vechea mina

Aici, ghid este domnul C. C., fost miner, salvator miner si lider sindical. Omul este o enciclopedie a mineritului, sursa inepuizabila de povesti si informatii, cu raspunsuri pertinente la orice intrebare pe care i-o adresezi.

Vechea mina a fost complet inchisa. Nici macar conservata sau inundata, asa cum se practica atunci cand vrei doar sa o inchizi provizoriu. Ea a fost inchisa definitiv, i s-au betonat intrarile, astfel incat nimeni, vreodata, sa o redeschida. Nici n-ar avea motive, atata vreme cat la PEtrila se exploata carbunele la adancimi si de peste 1000 de metri, in timp ce la Lonea, orasul vecin, se exploateaza de la 300-500 metri. Sau, si mai simplu, putem importa de la polonezi carbuni de mult mai slaba putere caloric.

Se poate vizita una din fostele cladiri administrative, transformata acum intr-un soi de muzeu; in fapt, pare ca te-ai intors in timp, pentru ca totul este din anii ’70-’80: echipamentele, sculele cu care intrau in mina, manualele din care invatau minerii. Totul arata asa cum a fost lasat de ultimii angajati care au lucrat acolo

Langa aceasta cladire administrativa se afla o simulare a unei mine: o constructie de suprafata, in care s-au instalat o exploatare miniera reala: cu sine si vagoneti cu carbune, cu stilpi de sustinere, conducte de aerisire, sisteme de transport pentru carbune, pana si cu telefon pentru dispecerat. In fata cladirii sunt 3 vagoane cu ultimele transporturi de carbune inainte de inchidere minei: octombrie 2015.

Pentru ca nu este propriu-zis un muzeu si tot ce se amenajeaza acolo se face benevol, cu voluntari, nu exista o taxa de intrare, fiecare lasa cat crede.

Am apreciat in mod deosebit deschiderea si disponibilitatea domnului C. C. care a venit sa ne insoteasca chiar daca era duminica dupa-amiaza. Ba mai mult, dupa vizita de aproximativ 2 ore, ne-a invitat intr-o incapere in care ne-a servit cu ceai, cafea, vin fiert, suc si dulciuri pentru copii. Din resurse personale, aveau pana si acest mic fond de protocol!

Proiectul are sustinere din partea unei echipe de voluntari, printre ei numarandu-se:

- Andrei Dascalescu, regizorul care a facut si filmul “Planeta Petrila, foarte cunoscut, prezentat si premiat la numeroase festivaluri de film

- Ion Barbu - fost miner, devenit activist si artist caricaturist

2. Muzeul Instalatorului (Petrosani), un proiect amuzant al caricaturistului Ion Barbu

3. Muzeul mamei din Petrosani (renovare in luna martie 2019, cand am fost noi)

4. Casa memoriala Ion Dezideriu Sîrbu – filozof si publicist roman – din Petrosani (renovare in luna martie 2019, cand am fost noi)

La fiecare obiectiv veti gasi voluntari pasionati, care va vor da explicatii detaliate si va vor raspunde la orice intrebare legata de istoria locului; si in online veti gasi informatii mai detaliate despre acest proiect care merita sustinut si promovat.

Daca sunteti in zona, nu ratati vizitarea acestor obiective culturale, in special a vechii mine si neaparat insotiti de domnul C. C. ; este o lectie de istorie vie, simti ca te intorci in timp, dar in acelasi timp esti cuprins de indignare si neputinta pentru ca nu poti decat sa asisti la prabusirea a tot ce a insemnat productiv, util si viu in aceasta tara.

---

VIZUALIZĂRI: 343 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI