GRAD SATISFACȚIE
NOTARE MEDIE REZULTATĂ
Nu râdeti, e-o întâmplare adevărată!
Conform principului meu dintotdeauna “nici o masa fara pui sau peşte si nici un week-end insorit fara o iesire din peşte-ra vietii noastre cotidiene, blindata cu betoane si termopane”, luna trecuta am urcat cu Dana la Paraul Rece. Nu stiu de ce-i zice Paraul Rece, toate paraiele de la munte sunt reci, e-un pleonasm, daca-i zicea Paraul Fierbinte, poate ca mai aveam un Felix in tara si Bucurestiul reumatic nu mai batea atata cale pentru o baie termala…
Noua ne place mult aceasta statiune situata intre Predeal si Rasnov, nu pentru ca e excentrica, impadurita si putin zgomotoasa, nu pentru raliurile ei automobilistice vestite, unde vedeta concursului e mai mereu cate-o masina de colectie de-a domnului Tariceanu, pe care-i privesti cu drag, nici nu stii cine arata mai bine, masina sau omul care ne-a bagat in Europa, ci pentru ca in vremuri de mult apuse, ea era denumita, alaturi de Costinesti si “Statiunea studentilor”.
Amintiri, amintiri...
Mai nou, aici, la Paraul Rece, ne petrecem, in fiecare an cateva week-end-uri, la hotelul “ics” sau “igrec”. Aici e-un loc ideal pentru a-ti petrece “luna de miere” moment in care si migdalele cele mai amare tavalite prin piper si mujdei de ardei iute, ti se par dulci si mai ales ca pe-aici exista si cateva tarabe cu miere de albine si siropuri de fructe de padure. Ne-a placut mult cabana “Dor de munte”, restaurantul hotelului “Bucegi-Portile Regatuluiu”. In prezent, la ”Dor de munte”, o camera dubla costa 80 de lei, negociabil, cheia se afla la barul de langa cabana. Ne-a placut si “Cabana schiorilor” aflata chiar langa partia de ski. Ne-a placut si hotelul “igrec”, unde… dar ce mai conteaza, dar zău aşa, ce mai conteaza daca din portmoneu ne-a disparut acolo, un milion de lei vechi, (oricum, erau vechi) greseala a fost a noastra, “obiectele de valoare nu se lasa in camera”.
In urma cu doi ani, la Hotelul Bucegi o camera costa 100 de lei, astazi costa 120-140 lei, inauntru era cald si bine, iar afara, la fereastra erau turturi romantici de gheata pe care-i rupeai cu mana si-i ronţăiai printe măsele ca sa verifici daca ti-ai ales bine dentistul. Iarna, aici, zapada e mai laptoasa decat ceaţa de la Vaslui din anul marii batalii din 1475, care le-a incurcat planurile grupului de turisti turci, veniti aici, inarmati până-n dinti, cu arme defensive, bine-nteles, turci care erau probabil in trecere, spre celebrul “albastru de Voronet” pe care insa n-aveau sa-l mai vada niciodata caci in acea vale li s-a defectat GPS-ul. Pacat! Mare pacat! Voronetul e-o capodopera, acesti turisti nici nu stiu ce-au pierdut, in afara de vietile lor.
La plecare, amabila sefa a hotelului ”igrec”, de la Paraul Rece, unde ni s-a topit milionu’, ne-a zambit binevoitor “Ei, nu-i asa ca v-ati simtit bine pe la noi? Va mai asteptam! ”
“Daaa, vom reveni negresit! ”.
Anul acesta, ne-am servit cafeaua, ca de obicei, pe superba terasa a pensiunii “Gabriel”, dar la care, inca, la fel ca si-n anul trecut, nu functioneaza decat barul, terasa de unde se vede “Cabana trei brazi” si inca multe alte minunatii ale naturii, scoase in miloane de ani la suprafata de permanentul screamăt neauzit al pamantului. Masa de pranz am servit-o la restaurantul “Cerbul”, un cascaval pane si o salata greceasca. Restaurantul are un interior placut, te impresioneaza doua postere, unul cu muntii nostri semeti, altul cu marea cea mare. Totalul la cascaval si salata a fost de 24 de lei, poate cascavalul era un pic cam afumat, sau poate era o “cascavea pane”, pe care insa “in doi”, l-am terminat cumva, ne-a ajutat si Trifermentul, ne durea sufletul sa lasam 5 lei si ceva in farfurie. Paraul Rece este o mica statiune montana de odihna si sporturi hibernale, situata la o altitudine ceva mai mare decat cea a Predealului, situat pe la 1200 m, loc in care agentii poluanti dar si de Politie lipsesc cu desavarsire, nu e "ca a la Busteni, unde-i plin de militieni". Busteniul imi aduce aminte de-un moment de glorie al vietii mele, dintr-o alta vacanta, cand am devenit vicecampion al intregii tabere studentesti, la şah. Cum s-a intamplat? Simplu, la concurs ne-am prezentat doar doi studenti si eu am primit mat din cinci mutări. Dar, ce mai conteaza acum amanuntele… am ajuns vicecampion? Am ajuns!
Aerul de la Parau e ozonat, oamenii de-aici nu cunosc cuvantul “stres”. De fapt, cu cat te indepartezi, pe verticala, de nivelul marii, relaxarea creste. Probabil ca cele mai relaxate fiinte de pe pamant, dupa zeii de pe muntele Olimp (care mai traiesc inca si astazi, prin cartile de mitologie), sunt serpasii de la poalele Himalaiei.
Paraul Rece mi-e drag, imi reaminteste o intamplare cam gretoasa din studentie. Pe-atunci eram un tocilar “de TOP TEN” si aproape in fiecare an “Asociatia Studentilor Comunisti” ma trimitea in tabara, ba la mare, ba la munte, adica ba Costinesti, ba la Busteni, ba la Paraul Rece. La Parau eram cazat de obicei la Cabana Belvedere, astazi in paragina. Eram in ultimul an si faceam stopul de la Brasov la Parau. Stateam de-o jumatate de ora si nu ma luase nimeni. Opreste insa o Dacie Breack al carei traseu, cred ca se observa si auzea, chiar si de pe Caraiman, caci lasa in urma ei o dâră groasa de fum negru si duduia ingrozitor. Dar a oprit! Ura! A oprit! Bucurie mare! La volan era un domn subtirel, care se exprima tot timpul printr-o liniste desăvârşită. In dreapta lui statea sotia lui, o femeie obeza, care atunci cand intra in Dacie, in interior se facea intuneric si masina se inclina vertiginos spre dreapta. Atunci mi s-a verificat mie in cap, teoria din fizica, cum ca contrariile se atrag. Duduia din Dacia care “duduia” de mama-focului, era insa foarte amabila si vorbea mereu verzi si uscate. Din acel moment n-a mai fost nevoie s-ascult buletinul de stiri timp de o saptamana. Cred insa ca era suferinda caci se tinea mereu de burta si avea greturi. La inceput am crezut ca e insarcinata dar ea mi-a zis ca nu, era doar balonata. Pe mine m-au pus in spate, spre stanga, ca sa echilibram masina. Au luat-o prin Bran-Rasnov-Predeal. Dar, vai!… cand au inceput curbele strânse, în “ac de păr”, ce urcă spre Paraul Rece, femeii i se făcu rău de-a binelea. Avea greaţă mare si crampe la stomac. Masina se oprea cam peste tot unde apărea pe margine câte o tufa mai obeză decât ea. Mi-era tare mila de saraca femeie, dar n-aveam ce-i face decât să-i ţin "de şase". Atunci am avut si mai mult timp sa stau la taifas cu “omul-peste” de la volan, care a indraznit in sfarsit sa vorbeasca, dand din cap de cateva ori, cand de la stanga la dreapta, cand de sus in jos.
Ne continuam ascensiunea spre Parau in viteza intaia dar un zgomot suspect si sacadat aparu deodata de la motor iar in masina aparu un puternic miros de varza stricata. La inceput am crezut ca s-a ars motorul. Dar nu, doamna, cea amabila si obeza, se-ntoarse spre mine si-mi zise cu o vocea suavă, cum numai pe la coproductiile franco-italiene mai auzeai... ”vai, te rog sa ma scuzi dar n-am gasit o alta cale mai buna de iesire din impas… ” Mi-a marturisit apoi ca, dupa doua halbe de bere la Rupea, a cules si niste corcoduse necoapte de pe sosea si-acuma simte ca-i explodeaza stomacul. Ei, abia atunci am realizat ca acele zgomote suspecte de la motor, nu erau de la motor, si ca Breack-ul avea scurgeri de gaze si in interior. Pana la Parau n-am mai putut respira decat pe gura, dar, in sfarsit, cu rezerva de oxigen pe terminate, am ajuns la destinatie. Am platit, sperand că “omu’ peşte” o sa-mi facă o reducere dar… nici pomeneala!… am platit cat trebuia, probabil c-a adaugat la nota de plata si aerul contitionat din Breack.
A venit toamna, mult asteptatele sarbatori de iarna nu sunt departe!… vom incepe sa postim, “c-asa-i obiceiu’ la români”, ii vom da stomacului nostru si imprejurimilor sale din burta, o lunga vacanta… apoi, ne vom vedea pusi in fata unor bunatati fara de seaman. Carnaciori, sarmale, fripturi, maioneze, sosuri delicioase, muraturi, bauturi alese. Uzina noastra de prelucrat toate aceste bunatati, va fi asaltata…
Sa nu uitam pilda de la Paraul Rece! Mai bine putin si des, decat subit si in exces iar daca stomacul ne va declara razboi, sa formam iute, 112!
Dorgo
@Web, te rog videoclipul http://www.youtube.com/watch? v=yP_K55tArRc&feature=fvsr
mersi!
Trimis de dorgo in 12.10.11 06:55:40
- Nu a fost singura vizită/vacanţă în PÂRÂUL RECE. A mai fost în/la: cam peste tot
15 ecouri scrise, până acum, la acest articol
NOTĂ: Părerile și recomandările din articol aparțin integral autorului (dorgo); în lipsa unor alte precizări explicite, ele nu pot fi considerate recomandări sau contrarecomandări din partea site-ului AmFostAcolo.ro („AFA”) sau ale administratorilor.
ECOURI la acest articol
15 ecouri scrise, până acum, la acest articol
Mutat la rubrica "Descopera zona Paraul Rece" (nou-creata pe site)
Haioasă povestire... Oricum, îmi place cum scrii... pe bune! Se vede că ai fost vicecampion la şah... )
Mie mi-a plăcut întotdeauna cum marele maestru Dorgo mută calul de pe B1 pe C4 ca-n partida spaniolă. Pasajele instituţiilor astea intermediare nu-mi plac la jocul de şah.
Dorgo, Dorgo, sincer, ma bucur ca scrii in continuare, in pofida anuntului tau... sper sa o tii tot asa, caci eu te voi aprecia si citi mereu cu placere, pt. ca scrierile tale, asa, poate mai "speciale" ma binedispun mereu...
Numai bine iti doresc, mult succes in proiectele tale si vacante de vis oriunde si oricand!
@ileanaxperta: cum? iar s-a dat anuntul "The king left the building"? Ca in ultimele trimestre nu am fost pe faza...
@Dorgo
Maître Dorgo, fain review! Când am ajuns cu cititul la final abia îmi mai puteam ţine respiraţia căci eu trăiesc intens tot ceea ce citesc.
Aş avea o mică observaţie de făcut: cred că "turiştii" turci, ăia de la 1475, erau sosiţi pe-acolo doar pentru femeile şi pentru bucatele lor, mănăstirea de la Voroneţ a fost ridicată în 1488.
Toate cele bune!
Draga@Web "muzical", te rog, daca e posibil videoclipul
http://www.youtube.com/watch? v=yuC4z_2IsSE
"La vie se chante, la vie se pleure", cu Joe Dassin, avand in vedere ca la Paraul Rece am avut si vremuri bune si mai putin bune. Multumesc!
@ll... multumesc tuturor pentru incurajari si completari, componenta haioasa a mea este o "tara familiala", asa ca sunt condamnat sa fiu mereu vesel si optimist...
”Draga@Web "muzical", te rog, daca e posibil videoclipul
Am atasat-o eu, daca n-o fi cu suparare Auditie placuta.
@dorgo
M-ai surprins cu rw asta pentru ca am scris de o saptamana un rw despre traseul Paraul Rece-Trei Brazi si n-am apucat sa-l incarc pe site.
[Mai nou, aici, la Paraul Rece, ne petrecem, in fiecare an cateva week-end-uri, la hotelul “ics” sau “igrec”]
Se vede treaba ca putem s-o punem de o intalnire ca si noi ajungem la Paraul Rece de cateva ori pe an, dar nu ne cazam acolo, noi facem traseul Paraul Rece-Trei Brazi.
La terasa din P14 ne oprim de fiecare data si intr-adevar privelistile sunt superbe.
Si pentru ca ai intrat pe domeniul meu, al traseului, sa stii ca ce se vede in P07 si P08, in poiana aceea superba, nu este Cabana Trei Brazi, acolo va fi in curand o frumoasa manastire, Sf. Treime. Cabana este undeva mai sus in dreapta fotografiei si a masivului Postavarul ce se vede in fundal.
Putem sa facem traseul spre Trei Brazi (1 1/2h) impreuna, de pe traseu se vad Bucegii superb.
Am murit de ras cu a doua parte a povestirii tele...
Felicitari!!
@Lumi66, putem face traseul impreuna, astept review-ul tau sa vad pe unde vom merge, care e perioada cea mai potrivita? octombrie cand paleta culorilor e cea mai larga?
@Flaviu: Vai, vai, amice draga, tuz dai seama ce pregatire de doi bani avea acel ghid turistic, pe nume Soliman Pașa, ca sa-si duca turistii sa viziteze un obiectiv turistic, care nici macar n-a fost construit.
- Folosiți rubrica de mai jos (SCRIE ECOU) pentru a solicita informații suplimentare sau pentru a discuta cele postate de autorul review-ului de mai sus
- Dacă ați fost acolo și doriți să ne povestiți experiența dvs, folosiți mai bine butonul de mai jos ADAUGĂ IMPRESII NOI
- Dacă doriți să adresați o întrebare tuturor celor care au scris impresii din această destinație:
in loc de a scrie un (același) Ecou în "n" rubrici, mai bine inițiati o
ÎNTREBARE NOUĂ
(întrebarea va fi trimisă *automat* tuturor celor care au scris impresii din această destinație)
- Jun.2019 Placut surprinsi de Paraul Rece — scris în 11.06.19 de UlianaPirlea din BRAILA - RECOMANDĂ
- May.2011 Paraul Rece – Trei brazi - un traseu frumos uitat de turisti — scris în 13.10.11 de Lumis66 din BUCURESTI - RECOMANDĂ