Statuile din Oviedo

TIPĂREȘTE

Se spune că dacă a fi spaniol înseamnă a priori o chestiune de mândrie, a fi asturian înseamnă a avea sânge nobil. Asturia, singurul petic de pământ al Spaniei neocupat de musulmani, este, după unele păreri, adevărata Spanie, restul este pământ recucerit (tierra reconquista).

Oviedo (Uviėu, în limba asturiană) este capitala Asturiei (comunitate autonomă în cadrul Regatului Spaniei), considerată și capitala culturală a provinciei, un oraș cu o personalitate unică.

Plimbarea pe străzile din Oviedo îți dezvăluie frumusețea orașului cu străduțele sale liniștite, încântătoare, cu biserici pitorești preromanice, monumente și reședințe magnifice, peisaje stradale cărora merită să le acorzi toată atenția, cu nenumărate terase, restaurante sau cafenele ce te îmbie să-ți petreci în liniște cel puțin câteva clipe, desfătându-te cu aroma orașului vechi degustând un produs local.  

De precizat că monumentele din Oviedo au fost înscrise în anul 1985 pe lista patrimoniului cultural mondial UNESCO.

Orașul vechi, deosebit de căutat de turiști, datorită atracțiilor sale urbane ce te îmbie cu arhitectura impresionantă a clădirilor, cu monumentele sale magnifice dar și prin faptul că, se poate spune, orașul este un muzeu în aer liber, interactiv deschis 24 ore pe zi, care găzduiește cca. o sută de statui amplasate prin diverse locuri. Statuile înfățișează atât personalități importante care au legătură cu orașul Oviedo, care au jucat un rol important în istoria acestuia, cât și obiceiuri, meșteșuguri tradiționale asturiene, prezentate de persoane fictive cu meserii foarte comune întâlnite în economia urbană. Oviedo este, din acest motiv un oraș ce degajă o atmosferă prietenoasă și primitoare, foarte curat cu multă verdeață și foarte multe locuri frumoase și pline de istorie de vizitat!

Regizorul și actorul Woody Allen spunea, atunci când i-a fost decernat premiul Prince of Asturias pentru Arte în anul 2002, că Oviedo este un ” oraș delicios, exotic, frumos și pietonal; parcă nu aparține acestei lumi, ca și cum nu ar exista... e ca un basm.” .

Gastronomia locală este deosebită, cu multe preparate foarte bune, unde se poate bea un cidru foarte bun – așa se spune, noi nu ne-am grăbit să-l gustăm ca să zicem că-i adevărat -, existând aici și o străduță (unii îi zic bulevard) a cidrului, unde, într-o sidrerie, ne-am potolit și noi foamea și setea (detalii într-un alt material).  

Hai să vă povestesc ce am reușit să vedem în timpul pe care l-am avut la dispoziție.

Plimbarea noastră prin Oviedo începe sub bune auspicii fiind întâmpinați în Plaza del Carbayon de un” comitet de primire” extrem de simpatic și nonconformist, format din 7 persoane, femei și bărbați, îmbrăcați în” pielea goală” 😌. Este Monumentul Concordiei, inaugurat în 1997, opera sculptoriței Esperanza D'Ors, realizat din bronz, reprezentând figuri umane prezentate fără elemente distinctive între ei, care reflectă fraternitatea, eforturile comune și munca în echipă.

Încântați peste măsură de o astfel de întâmpinare, după schimbul” normal” de amabilități (” n-aveați mă și voi niște țoale mai acătării” 😆) și fotografia de grup (a lor, nu a noastră) pornim spre alte obiective de văzut și pozat, încercând să străbatem o parte a orașului vechi, urmând un traseu al statuilor dar nu numai deoarece drumul nostru s-a intersectat și cu alte obiective foarte importante din Oviedo.

Destul de aproape de monumentul menționat mai sus, pe Calle San Francisco, este Universitatea din Oviedo, instituție de învățământ public, cu o vechime de peste 450 ani. Pătrundem în curtea universității pe sub un portic, care are la partea superioară sculptat în basorelief sigla instituției, având plasat în mijlocul ei bustul lui D. Fernando de Valdes y Salas, profesor de drept canonic, fondator al instituției de învățământ, fost inchizitor la curtea Spaniei.  

Șpațirul nostru alene, pe parcursul dintre două statui, ne dezvăluie multe clădiri, toate, sau aproape toate, construcții vechi, îngrijite ce-ți încântă ochii. Una dintre cele întâlnite în cale este El Reloj de Porlier (Casa Ceasului) , o construcție cu culoarea roșu predominantă, amplasată în apropierea Universității; în prezent aici este un restaurant.  Alte două le găsim pe Calle Fruela și anume Clădirea Adunării Generale a Principatului Asturias (Junta General del Principado de Asturias) și Edificio del Banco Herrero, iar în Plaza Constitucion sunt clădirea Primăriei și a Bisericii San Isidoro de Real, inaugurată la sfârșitul sec. XVI, construită în stil baroc cu o statuie a Sf. Isidoro într-o nișă deasupra ușii de la intrare.  

Palatul Camposagrado, este un edificiu construit în sec. al XVIII-lea pentru un marchiz, amplasat tot în Plaza Porlier, în prezent este sediul Tribunalului Superior de Justiție din Oviedo. Construit într-un amestec de stiluri este construcția cea mai urâtă (după părerea mea – poate că în mod justificat a fost aleasă să fie sediul unei instituții judecătorești) din câte am văzut în Oviedo.  

Și tot în această piață se află o siluetă masculină singuratică, o statuie din bronz aparținând artistului Eduardo Úrculo, El Regreso (” Călătorul” ) și-l reprezintă pe Williams B. Arrensberg, un prieten al sculptorului, întorcându-se dintr-o călătorie, echipat în haine de drum (pardesiu, pălărie), având lângă el obiecte obișnuite unui drumeț: cufăr, valize, umbrelă. Lucrarea are o notă de nostalgie dată de reîntoarcerea acasă, dar și o notă aventuroasă dată de recuzita de călătorie ce-l însoțește.   

Următorul obiectiv la care ajungem situat în Plaza Alfonso II el Casto, este Catedrala Metropolitană San Salvador, cunoscută și sub numele de Sancta Ovetensis, o bijuterie a artei gotice asturiene.  

Spuneam aici că la începutul secolului al VIII-lea, Spania era ocupată de musulmani.  În anul 722, Don Pelayo i-a învins în bătălia de la Covadonga și a stabilit curtea în Cangas e Onís.  Când Alfonso al II-lea cel Cast a mutat curtea la Oviedo în 792, a ordonat construirea unui palat, a unei biserici dedicate El Salvadorului și a alteia închinate Sfintei Maria. Biserica închinată El Salvadorului este actuala Catedrală.

În catedrală sunt depozitate numeroase relicve foarte importante, păstrate în camera sfântă, motiv pentru care este supranumită Sancta Ovetensis.  

Interiorul auster ne arată în altarul principal un tablou împărțit în patru părți și care cuprinde 23 de scene din viața lui Isus Hristos. Alte tablouri plasate în diferite locuri din Catedrală sunt cele din capelele San Andres, St. Bartolomeu sau St. Anthony.

De la această Catedrală începe ” El camino primitivo” spre Santiago de Compostela. Acesta este un traseu parcurs de pelerinii care se opresc la diverse mănăstiri din traseu, unde-și vizează niște carnete de pelerin pentru face dovada parcurgerii acestui traseu. Prima parcurgere a traseului a fost făcută în sec. al IX-lea de același rege Alfonso al II-lea al Asturiei și anturajul său, care au părăsit Oviedo, pentru a vizita mormântul Apostolului Santiago, descoperit în urmă cu câțiva ani.

În piața catedralei găsim un alt personaj fictiv, reprezentând o femeie elegantă în costum de epocă. Este Regenta, statuie din bronz operă a sculptorului Mauro Álvarez Fernández, datată 1997 ce o înfățișează pe eroina romanului cu același nume a scriitorului spaniol Leopoldo Alas” Clarin” , Ana Ozores, care a trăit la sfârșitul sec. al XIX-lea.  

Calle Jovellanos ne oferă posibilitatea vizionării mai multor obiective.

Astfel pe Calle Jovellanos c/c Calle Gascona (renumitul” bulevar de la sidra” ) găsim o altă statuie, Gitana, opera lui Sebastián Miranda Ovetense, sculptor originar din Oviedo. Această intersecție va fi importantă pentru noi, dar despre asta voi vorbi mai la vale.

Apoi tot pe Calle Jovellanos, este situată Mănăstirea San Pelayo, mănăstire benedictină de maici.  Mănăstirea a fost întemeiată de regele Alfonso al II-lea al Asturiei (Castul) și a fost dedicată mai întâi Sfântului Ioan Botezătorul, dar mai târziu sfântului mucenic Pelayo, ale cărui moaște se presupune că au fost achiziționate în anul de grație 994 de mănăstire. Remodificată în mare parte după secolul al XVI-lea, a pierdut majoritatea elementelor sale romanice originale. Într-un colț al acestei mănăstiri se află monumentul lui Jovellanos, iluminist, personalitate născută pe aceste plaiuri. Monumentul, care a fost adus aici după ce a suferit, de-a lungul timpului, mai multe acte de vandalism are stema Principatului și a casei Jovellanos și o placă din bronz cu o inscripție în limba latină. Deasupra inscripției este coroana regală.

Ne deplasăm încetinel, pentru a avea cât de cât timp să observăm și, eventual, să putem fotografia obiectivele din parcurs, dar și să obținem ceva informații.  

Ajungem astfel în Plaza Feijoo, piață ce poartă numele celui a cărei statuie se află aici, Fray Benito Feijoo, călugăr și scriitor spaniol, mort în Oviedo.

Trecând prin Plaza Corrada del Obispo, unde vedem, printre altele Puerta de la Limosna, o intrare în complexul Catedralei și clădirea Conservatorului din Oviedo (situat în Casa Dean Payarinos), școală superioară de muzică, ce poartă numele compozitorului și muzicologului Eduardo Martínez Torner.  

Ne îndreptăm spre întâlnirea cu o altă statuie, La Lechera, din Calle de Adolfo Álvarez Folgeras. Statuia este opera sculptorului Manuel Garcia Linares, amplasată aici din 1996. În spatele statuii se află un restaurant cu o stea Michelin, Floridita.  

Dacă dorești să cumperi niscaiva pește atunci atât El vendedor del pescado   (operă de artă, din anul 1996, aparținând sculptorului Jose Antonio Garcia Prieto Llonguera) cât și Pescadera (statuie realizată de același Sebastián Miranda Ovetense, de care vorbeam mai sus) te îmbie cu marfă de calitate.  

 Per pedes apostolorum ajungem în Plaza Escandalera, o piață largă, luminoasă cu o fântână arteziană în mijlocul ei, înconjurată de clădiri frumoase, una dintre ele Casa Conde, realizată în stil eclectic, edificiu inclus, ca și alte obiective, în patrimoniul cultural și civil al orașului.  

În aceeași piață alte două opere de artă își află locul. Vorbim de dolofana statuie La Maternidad, sculptură urbană a artistului columbian Fernando Botero, lucrare uriașă în bronz, rotundă, fără muchii ascuțite. Doamna înfățișată aici ține în brațe cel mai grăsălan bebeluș, întregul grup având o greutate de peste 800 kg.  

Următoarea este Caballos asturcones. E o lucrare în bronz ce prezintă un grup de trei ponei asturieni (asturcones), operă a sculptorului spaniol  Manuel Valdés Blasco. Grupul statuar este dedicat drăgălașilor ponei (asini), animale de un mare ajutor localnicilor care-i utilizau la diverse activități.  

Plaza Fontan este una dintre zonele comerciale ale orașului. Aici este zona în care diverși vânzători își expun pe tarabe produsele lor destinate comercializării, o piață de vechituri și de flori. Tot aici există și o hală mare unde poți găsi produse alimentare de tot felul pe toate gusturile: carne, pește, băuturi, produse de băcănie.

Însă nu trebuie să trecem chiar pe fuga prin Plaza Fontan întrucât riscăm să ratăm întâlnirea cu alte două statui din multitudinea ce aparțin orașului Oviedo.

Una dintre ele este La bella Lola, realizare a artistei Carmen Fraile, ne arată o femeie așezată pe o bancă care parcă așteaptă ceva. Plăcuța de pe soclul operei spune că sculptura a fost donată, în anul 2009, orașului Oviedo de către municipalitatea orașului Torraviejo, localitate înfrățită cu Oviedo. Sunt diverse legende care circulă referitoare la această statuie și ambele sunt legate de verbul a aștepta. Una dintre ele zice că reprezintă o femeie așteaptând întoarcerea în siguranță de pe mare a soțului ei, o altă istorioară spune că personajul respectiv ar fi o doamnă, cochetă, frivolă care așteaptă ca cineva (un bărbat) să se așeze lângă ea pentru câteva vorbe ce pot duce la o invitație de a petrece momente de plăcere cu ea. Oricare ar fi adevărul este o operă de artă frumoasă.

O altă statuie cu titlu specific zonei în care se află amplasată: Vendedoras del Fontán lucrare a lui Amado González Hevia, datată 1996. Lucrarea prezintă două femei care-și vând în piață produsele de olărie.

Ceva mai sus ziceam de intersecția Calle Jovellanos c/c Calle Gascona, unde este statuia Gitana, dar și un poloboc mare de câteva sute de litri cu inscripția” bulevar de la sidra” . Este locul la care ne-am întors după lunga peregrinare prin oraș pentru că știam că acolo unde se bea ceva, în acest caz cidru, sigur se și poate mânca.

Cam atât de la mine despre Oviedo.

Drumuri bune și excursii frumoase!

---

VIZUALIZĂRI: 599 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI