GRAD SATISFACȚIE
NOTARE MEDIE REZULTATĂ
Inainte de “pogorarea” S’intilor Petru si Pavel, intr-un consiliu largit de familie, s-a decis efectuarea unei vizite traditionale la Balciul organizat cu aceasta ocazie in localitatea valceana Rosiile. Situata la aproximativ 60 de km de municipiul, localitatea Rosiile isi datoreaza celebritatea privighetorii muzicii populare Maria Ciobanu. Nu sunt un fan al genului, dar ca sa uzez de un aforism biblic, “sa dam Cezarului ce-i al Cezarului”…
Pentru a nu intra in criza de timp, am plecat cu trei zile mai devreme, profitand de invitatia unui samaritean localnic, naravit in gazduirea in propria-i casa a turistilor de ocazie. Casa acestui domn, este foarte simpla alcatuita, dintr-o camera mare, asa zisa de oaspeti, separata de restul camerelor, unde de fapt am si stat la taclale cu Hypnos, peransmbul destul de confortabil as zice. Restul casei se compune din trei camere, o bucatarioara, iar in fata un pridvor foarte generos, deschis curentilor de aer sturlubatici, propice otitelor de calatorie.
Am sosit luni dimineata, in jurul orei 10, gazda era pitulata dupa gard, am coborat sa deschid poarta larg pentru a-mi insera ‘tomobilul in ograda, cand un “Bauu” lugubru din dosul portii mi-a confirmat ca ai casei sunt prezenti, asteptandu-ne printre razoarele de ceapa, cu sapaliga-n mana la plivit de bolbotine. C-un smoc ad-hoc de fire albe pe teasta, am pasit increzator cu tot alaiul. Urma sa petrecem trei zile de agroturism autentic. Am descins in camera de oaspeti, unde un pat urias trona aici, “constient” de importanta de care o are. Sifonierul avea patru sectiuni, foarte incapatoare, puteau fi depozitate si haine grele, de iarna, insa noi nu am avut asa ceva (pacat, ar fi trebuit, cum aveam sa constatam). Un covor mare persan, acoperea intreaga podea. In coltul nord-vestic al odaii, o soba masiva ne pleznea obraznica privirea. La fel de insolent i-am raspuns si eu, aruncandu-mi bagajele langa ea, obturandu-i astfel esteticele usite, nebanuind ce prietenie trainica voi lega cu dansa peste numai 48 de ore, pe principiu “iti dau (lemne), imi dai (energie calorica) ”. Doua fotolii mari incadrau o masuta, iar ca sa inchei cu “zugravirea” odaii, amintesc si de biblioteca ornata cu volume “usurele”, de voiaj, de la Zaharia Stancu, Marin Preda si pana la Ostrovski cu al sau “Asa s-a calit otelul” (aveam sa ma calesc si eu mintenas). Televizor nu aveam in camera, dar daca doream sa vizionam “Criza elena” sau alte filme, o puteam face la televizorul din pridvor. Nu m-a interest acest aspect, eram satul de-atatia pixeli, ochii mei de melc aveau si ei dreptul la odihna, in mod solidar cu restul organismului, vlaguit de atata munca.
Am despachetat cu eleganta bagajele, le-am randuit in sifonier, dupa care intr-o tinuta lejera, bermude, t-shirt (ca tricou s-a demodat) si-n sandale romane am uschit-o prin batatura sa “vaz eu cu ochii mei” cum creste iarba. Gospodarul terminase de plivit la ceapa, cred ca daduse si cu ceva chimicale (putea discret) contra manei. Am intrat in vorba, ca peisanii, noi cu ce mai e pe la oras, dumnealui cu grijile ogorului si livezii. I-am facut cunostiinta cu “ma famille”, fie-mea obtinand promisiunea din partea gazdei ca va asista la procesul tehnologic de extragere a mierii din faguri, chiar a doua zi. Usor flambat de o asemenea perspectiva, am trecut cu vederea mult prea repede peste promisiune. Am ciocnit de bun-venit un toi mare de tuica din productia proprie a gospodarului, dupa care am trecut la intrebari despre Balciul ce urma sa aiba loc peste 2 zile. Astfel, bine informati, sotia gazdei ne-a poftit la masa, tuica ingurgitata deschizandu-ne apetitul, in mod fraudulos as zice pentru papilele noastre gustative, extrem de sensibile. O ciorba de afumatura cu bors, facuta intr-un tuci imens, direct pe pirostrii, a deschis spectacolul culinar. Ciorba isi trimetea toate efluviile direct catre propria-mi carma nazala, cu o frenezie indubitabila. Aveam o foame de lupan pus la cura de verii mai mari. O ciusca venita parca de niciunde, a intetit focul gatleanului, lingura cu zeama incerca sa-l stinga prin miscari mecanice la viteza impresionanta. Cu nesimtirea nascuta din pojarul ce nu se mai stingea, am mai solicitat cu docilitate regizata, inca o strachina din minunatia de bors. Gospodina, as numi-o maestra borsurilor, cu reala bucurie mi-a umplut din nou strachina de pamant. De data asta, n-am mai muscat din “piscator”, iutimea era inca vie. Am savurat pana la ultima picatura, apoi cu o delicatete demna de marile restaurante, c-un dumicat de pita am curatat recipientul, de putea fi asezat fara teama la vase curate. Am uitat sa mentionez ca pita era facuta in casa, crescuta natural, fara “inflatia” bolnavicioasa practicata la fabricile urbane de paine. Numa’ la felul unu m-am ingrasat doua kile, constient ca urma sa asud dublu la tenis in week-end. Tarnosit de atata sat, m-am pus pe sporavaiala, parca pentru a compensa timpul cat am macinat intre molari bunatatea de mancare. Felul doi a durat cam 25 de minute pana ne-a fost adus, numai bine, abia se aseza cuminte ciorbita. De data asta, la felul doi, gazda ne-a traznit intai privirea, apoi mirosul cu un ghiveci de legume cu carne de grostei, preparat intr-un tuci mai mititel. Simfonia legumelor aranjate cu gust, nu distona nici macar de complezenta. Mazarea, fasolea verde, ardeiul gras, rosiile, ceapa, mararul, patrunjelul “interpretau” cu virtuozitate inteaga opera, avand grija de bucatelele de carne aproape matern. A fost serafic. Am papat lingandu-ne pe degete. De data aceasta nu am mai cerut inca o portie, nu mai puteam sa inghit, eram ca o foca esuata, sau ca o anaconda asezata/intepenita la digerat. Cu greutate am saltat ancora de pe scaunelele joase pe care statusem, masa circulara situata la nivelul genunchilor fiind oarecum incomoda. Cred ca si aici e un secret, pe care inca nu l-am descifrat, dar banuiesc ca este legat de siguranta mesenilor dupa ce termina de mancat (in caz de usoare dezechilibre, pamantul este mai aproape…asa cred).
Desertul a sosit nefiresc as zice dupa atata mancare, o prajitura gen pandispan cu visine, biensur tot din livada gospodarului.
Regret ca luat de valul inanitiei, nu am imortalizat in jpeg-uri spectacolul culinar la care am luat parte. Dupa atata destrabalare pantagruelica, am iesit modest la o plimbare pe susaua comunala, impingand la caruciorul in care se lafaia cel mai tanar vlastar al spitei mele. Odorul meu fusese hranit cu lapte de capra, era prima data cand tragea din biberon asa ceva, aveam oaresce temeri de posibilele reactii neplacute pe care un stomacel asa de mititel le-ar fi putut genera. Temerile mele nu s-au adeverit. Dupa o siesta de vreo 2 km dus, 2 km intors, am revenit la iatac sa tragem putin la aghioase. Patul ne-a imbratisat pe toti patru, iar Mos Ene ne-a picurat pe gene praf de stele, sonorul orataniilor estompandu-se treptat…deja visam.
Somnul a fost de o ora jumate adultii, iar copiii una in plus. M-am trezit buimac, convins ca este dimineata, hotarat sa plec la serviciu. Din fericire, realitatea unui scarpinat sanatos la axila, m-a readus in simtiri, fusesem muscat cu bestialitate de un purece localnic dornic de sange albastru de la oras. Am cascat ochii la intreg esalonul, toti se scarpinau, unii mai timid, altii mai energic. Pe semne, fie-mea care e un dracusor de fata, s-a jucat prea mult cu pisica, iar ca tacamul sa fie complet, nici Rex n-a ramas nebagat in seama. Amu eram putin in dilema, ce sa fac, ma adaptez sau spal putina? Am optat pentru prima asertiune. Luptam cu vicisitudinile rurale pentru atingerea scopului propus, desfatarea la tara. Am trecut in mod firesc la executarea unor activitati pe care le parcursesem vizual la Zoo, pavilionul cu macaci. Purecii satui, cu burtile preapline, aproape sedeau cuminti la strivit. La atat s-a rezumat activitatea, partea cu debarasarea piftiilor miniatural-puriciforme, lasand-o pe seama maimutelor.
Bref…
A doua zi, dupa un mic-dejun pe baza de lactate, am urcat in livada sa asistam la recoltatul mierii. Plin de intentii bune, am dat o mana de ajutor la pregatirea incipienta. Astfel m-am dotat cu una lingura de lemn si un borcan de 800 de grame in asteptarea “dulcii viituri galbene”. Gospodarul, insotit de un vecin invatacel in arta stuparitului, s-au costumat protector si au eliberat roiurile. Noi privitorii eram plasati strategic la o distanta destul de linistitoare. Albinele anesteziate probabil de fumul provocat intentionat de stupar, nu prea dadeau tarcoale, nici vremea innorata nu le prea stimula la agresivitate. Ramele cu faguri erau aduse la masa de lucru, decapacite, asezate in centrifuga si golite de continut. Operatiunile astea de care va scriu erau executate cu dexteritate de sotia gazdei, bucatareasa care ne delectase atat de bine cu o zi in urma.
Atunci, plin de curaj, m-am apropiat de vartelnita si am dat si eu cateva manivele de complezenta. Nu era greu, trebuia impus un ritm anume, moderat, pentru a nu rupe fagurii de forta centrifuga imprimata. Chiar incepuse sa-mi placa… Impresionat de aceasta dulce ocupatiune, m-am dat mai aproape si am ajuns langa un stup al carui capac era dat la o parte. Mentionez ca nu purtam masca spre deosebire de gazde. Inconstient le-am adresat puerila intrebare de ce uzeaza de astfel de echipament in conditiile in care avioanele miniaturizate sunt atat de blande. Mi s-a raspuns decent cu “lasa ca o sa vedeti de ce purtam asa ceva”. Nu trecura nici 10 secunde, cand am aflat utilitatea mastii, o zanateca de albina si-a infipt acul in ceafa mea groasa de bulgar, “promitandu-mi” astfel dilatatii de nebanuit. Cretinizat de durere am scapat un chiot de animal abatorizat rudimentar. Am coborat val-vartej la doamna stuparita care mi-a aplicat o prisnita cu otet negru de prune si m-a badijonat cu sare gema. Ceafa imi pulsa spasmodic de parca rezolvam frenetic integrale si logaritmi. Am fost condus cu mare grija spre pridvorul datator de curentii de aer, de acum prietenosi. Dupa trei sferturi de ceas, aveam capul mare, nu de inteligenta, ci de marea prostie de a scurma cu nasul direct in stup fara protectie. M-am jurat “cu ma-sa care s-o mai apropia de vreo stupina”. Pentru a mai calma durerea am fost servit cu faguri de miere, pe care ii mestecam mecanic, fara sa-i simt, lasand pentru alte zile aprecierea dulcetii acestora.
Am adormit ca un copil botogas care face buba, in durere si gemete…
Dimineata am fost fresh, parca nu se intamplase nimic, leacurile facusera minuni. Eram pregatit pentru balci. Doream cu ardoare sa vad balciul cu toate ale sale. Din copilarie m-a fascinat lumea iarmaroacelor, “Zahei Orbul” a lui Vasile Voiculescu m-a impregnat cu interes fata de acest mediu. Femeia cu barba, omu-pantera, sfarma-lanturi si alte personaje sunt inca vii in memoria mea. Ma gandeam, in naivitatea mea, ca e posibil sa vad asa ceva la balci.
Imbarcati in ‘tomobil am ajuns si la balci. Deziluzie totala… Balciul este un loc de unde se aude multa muzica amestecata, artistii “revarsandu-se” din boxele amplasate din metru-n metru. Prima halta am facuta la raionul de incaltaminte pentru cabaline. Mi-am masurat ochiometric-instinctiv laba piciorului si am trecut mai departe…. nu se potrivea… Mobila noua, mese, scaune, canapele, dulapuri erau aruncate in degringolada de o parte si de alta a “aleilor” de conjuncture. Mexicani de-ai locului te imbiau cu oferte imbatabile. Era “s-o fur” cu un modulator auto. N-am cedat tentatiei si bine am facut, mai incolo oferta era la jumate. Am achizitionat “scula” la 20 de lei, bucuros ca primesc si un stick de 1 giga la doar 10 lei. Ce mai teapa am luat (in masina cand am instalat “scula”, pas sa functioneze…prinde orbu’, scoate-i ochii…, incepuse torentiala de ploaie).
Marfa era din belsug, pentru toate gusturile si toate marimile. Toale noi si second-hand, caltuni de musama (promovati a fi de piele veritabila), fructe si legume de sezon, exotice si nu prea, tarabe cu mici si bere, tonomate de inghetata, ace, brice si carice etc, toate asezonate cu tiribombele vechi pe lanturi. Melanjul era naucitor, unii total neinitiati asa cum eram noi, putand suferi traume in conditii de sedere prelungita. Am dat o raita intregului iarmaroc, iesind mai mult lesinati din multimea devoratoare. Nici nu stiu ce am mai cumparat, parca alvita si cocos de zahar rosu pentru fie-mea, lu’ ala micu i-am “speriat” un ciocan din ala muzical, de musca bietu’ copil din el ca din paine. De tampit ce am fost, am cumparat doua seceri, nu stiu ce o sa fac cu ele, dar n-am rezistat ofertei fluturate artistic de un balaoaches care m-a imbrobodit cu textul ca “numai azi 12 lei bucata”. Mirosindu-ma ca victima sigura mi-a mai dospit una si mai si “doua bucati la 15 lei”. Deja eram KO, am scos teschereaua si am platit, convins ca am realizat afacerea vietii. Am fost tarat de sotie spre iesirea din “balciul desartaciunilor”, nu cumva sa mai fac vreo alta achizitie potrivita, in plus incepuse sa ploua. Cand am ajuns la masina, am constatat cu uimire ca in cosnita se mai adunasera doua strachini de pamant, trei ardei iuti si o lanterna cu leduri. Incostienta indusa de mediul vizitat ma lucrase subversiv…
Am gonit ca un disperat pana la casa unde gasisem gazduire, chitit sa ma imbat si sa fac amor cu bestialitate. Pas de se putea, copiii nu ne permiteau asemenea intimitati. Am adormit docil, am baut doar un det de tuica. Peste noapte s-a facut frig, insuportabil. Am fost impins afara din pat de consoarta si trimis dupa ceva vreascuri, paturile nu mai faceau fata. Din ograda am cules lemnele asezate stiva, le-am dus in odai, unde le-am inghesuit in soba. Am facut un fum sa-l tai cu cutitu’. Geamurile date la perete ne-au furat si bruma de caldura pe care o acumulasem. Pasamite era primul foc aprins in soba aceasta, de la terminarea iernii incoace. Cu rabdare si cu inca un det de tuica am asteptat sa duduie si sa dogore soba. Saraca, la inceput o ponegrisem, acum era cea mai calda prietena.
Spre ziua am adormit, iar la 9 dimineata eram imbarcati in ‘tomobil si plecati spre “vastele noastre cotete” de apartamente de la oras.
Cine face ca mine, ca mine sa pateasca…
Trimis de zapacitu in 30.06.11 23:11:03
21 ecouri scrise, până acum, la acest articol
NOTĂ: Părerile și recomandările din articol aparțin integral autorului (zapacitu); în lipsa unor alte precizări explicite, ele nu pot fi considerate recomandări sau contrarecomandări din partea site-ului AmFostAcolo.ro („AFA”) sau ale administratorilor.
ECOURI la acest review
21 ecouri scrise, până acum, la acest articol
Un review salvat de la 'mazilirea' in rubrica 'Locuri si evenimente de interes turistic restrans' de harul literar si sufletesc al autorului, de simplitatea eleganta si sensibilitatea naratiunii.
Mie mi-a placut, mi-a facut placere sa-l citesc, mi-a trezit dorul pentru o asemenea 'iesiri' si ' (re) descoperiri' mai mult sau mai putin turistice...
Si mie mi-a placut enorm. Multe amintiri mi-ai desteptat cu a ta povestire. Sincere felicitari!
Poate ca se trateaza locuri de interes turistic limitat dar talentul autorului e nelimitat si stilul sau e de interes universal
Ce bine ca mai apar si astfel de impresii, menite sa ne mai descreteasca fruntile.
Va invit ca dupa ce lecturati aceste savuroase randuri sa ascultati si melodia celor de la Fara Zahar, formatie compusa din: Bobi Dumitras (voce, chitara acustica), Bobo Burlacianu (voce, chitara electrica), George Maxim (chitara bas) si Alex Neagu (tobe).
S-au facut remarcati mai ales prin versurile melodiilor o fina satira la adresa vietii sociale romanesti in special a mediului rural, a stilurilor exagerate in moda, a spectacolelor media si a stirilor senzationale
Zăpăcitule, m-ai convins... eram cît pe ce sa nu-mi iau leptocu cu mine în concediu (plec în pelerinaj în ţara vecină şi prietenă Austria).
PS: Ai grijă ce faci cu secerile alea, că n-aş vrea să văd pe Protv internaţional vreo ştire odioasă de la Rîmnicu Vîlcea. Împreunează frate, una din ele cu ciocanul copilului să vedem ce mai iese.
zapacitu, vezi ca de Sf. Ilie este balci la Polovragi si tot 60 km sunt de la Valcea
Ne vedem acolo la un mic si-o bere.
Mai omule scrie si tu povasti mai scurte caci eu pana am citit-o pe asta (era penultima) si pana sa ma prezint pt poza fata/lateral (logare) ete ca a si disparut din prinplan rw-ul
Trecand la lucruri mai serioasa e o uluitoare poveste de spus la gura sobei, sau de citit dimineata pt a avea asigurata o zi buna.
Frumoasa intamplare si frumos relatata.
@Admin,
multumesc pentru intelegere, chiar credeam ca va fi "mazilit", dar speram la "clementa" forului interior, placut sensibil la cele scrise.
@anadragusin
suntem cam din aceesi generatie, a soimilor si pionierilor ajunsi la maturitate, probabil "prindeam" aceleasi "frecvente", tu la Pitesti, eu peste Dealul Negru, la Ramnic. Sarut mana!
@dorgo,
ai fi fost (poate chiar esti) un avocat de succes, harazit apararii unor cauze quasi-pierdute. Sa traiesti Maestre!
@webmaster13,
multumesc pentru "acompaniamentul" muzical, nici ca se putea mai potrivita alegere, m-ai "citit" mon cher/ ma chere... ce-i fi
@santana,
lasa-l naiba de leptoc, ia decat pozometru, distreaza-te si fa numa' poze, de scris o s-o faci la retur, nu pierde bunatate de timp cu "harduri".
Nu-ti face grija in privinta mea, daca imi vin ganduri de samurai la harachiri, am semnat de exclusivitate cu un post celebru de-i zice CNN, sa nu mai stai sa cauti dupa Protvinternational si altele "obscure".
De una secera am scapat, am facut-o cadou soacra-mii, a doua o mai tin, din suprapunerea sugestionata de dumneata cu ciocanul (e cam mic totusi, e doar al unui sugar de 10 luni, prietene) ar putea renaste "epoca de impliniri marete" mult iubite si stimate tovarase santana...
@Andox,
Sa stii ca am "bagat" la "favorite" oferta cu Balciul de la Polovragi, parca pe 20 iulie. Daca sunt sanatos, halim un mic si desertam o bere pe soseau gatului la fata locului.
@roth,
subtila aluzia cu "a", n-am avut timp de corectie, era tarziu cand am scris review, patul ma tragea imperativ la somn, dar asta nu ma scuza, am gresit lexical de doua ori in acelasi mod.
Multumesc pentru apreciere si ma bucur ca ti-am deschis ziua intr-un mod placut. Sarut mana!
ma zapacitule... mi-ai adus aminte de copilaria mea si de casa bunicii... mersi! aaa... si felicitari - ai talent; -)
@pami
ma bucur ca ti-am starnit amintiri, multumesc pentru apreciere.
Coane, esti mare!! mi-am inceput ziua asta plina de averse si alte amenintari meteo cu lectura savuroasei relatari... Ca una ce-am vazut si seceri si ciocane destule impreunate si ne- in copilaria si adolescenta petrecute subt cincinale precurtate iti inteleg nostalgia.
Da' n-ai povestit daca mai sunt la balci ghirlandele acelea de coca colorata galben si roz, un fel de margele gigantic comestibile, din care pandantiva era in forma de cruce... Cu stupii si mierea... grozava poveste, sper ca ti-ai revenit.
Lipseste totusi adresa egzacta a gazdoiului, cu coordonate GPS precum si site-ul unde putem face rezervari on-line, ca acusa o sa fie cam mare inghesuiala la nenea in batatura. Sau macar niste indicatii si repere - la stanga, la dreapta, dupa casa babei Safta si inainte de ruinele fostului C. A. P... Nu uita sa treci preturile la odaie, consumatia (exagerata) de tescovina si ce s-a mai pus prin strachini acolo (un ostropel de pui, ceva, o mamaliguta rasturnata pe tocator...)
@Tora Ingrid
Saru'mana pentru pretuire... , inca fro' doua-trei aprecieri d'astea de top si mi se urca la mansarda, de ma determinati sa lansez primul meu volum de nuvele. Aci as avea o oarecare dilema legat de titlu, oscilez intre "Cantec de greieri de calcaie" si "Libarci inghinale", sunt deschis la propuneri...
Ghirlandele de care ati pomenit lipseau, insa cruci parca am zarit vreo doua.
Din considerente de discretie nu pot oferi adresa exacta a gazdei, nici numele acesteia, deoarece am ramane "studenti", fara casa, fara masa, la o eventuala cazare aici. Zapciii lu' Blejnar sunt la vanatoare, cauta si pe ma-sa si pe tac-su de ceva creitari la buget.
Oricum, saptamana viitoare vrem sa-i tragem un repetir, mai putin balciul.
Orientativ, totusi, pot spune ca amplasamentul se gaseste dupa ruinele fostului CAP.
Preturile le-am postat, undeva la 300 de lei toata distractia, fara transport.
Sarut mana!
Z.
@Zapacitu'
frate... esti tare!
N-am cuvinte sa-ti scriu cat de mult mi-a placut (mai ales modul in care ai scris) povestea, si sa raman fara cuvinte mi se intampla foarte-foarte rar
Ai descris minunat si partea cu albinaritul, am asistat si eu de curand (a capatat socrul hobby, are 7 stupi, si vorbeste despre asta mai ceva cum vorbesc eu despre AFA , dar eram constienta de pericol si am stat cuminte la "adapostul" fumului, plecand degraba spre casa cu prima butelca de lichid auriu, odata ce s-a umplut. SI dusa am fost, ii ascult cu placere povestile dar nu ma mai prinde pe acolo, cate o albinuta nu ma sperie dar cand le vezi cu miile...
Concitadina
@AndreeaG
Mulțumesc pentru cuvinte, dar nici 'mneata nu scrii rău deloc. Sărut mâna!
Stimabile coleg Zapacit
(Indurare, am glumit
Te-am citit si m-am crucit
Cum de ti-oi fi sarit eu oare
Asa bunatate de povestioare.
Am ras acum pe infundate
In miez trecut demult in noapte
Si te felicit in mod ceremonios
Pentru harul tau de-a povesti atata de haios.
Ma-nclin in fata talentulu-ti scriitoricesc
Si mult succes la cartea de nuvele iti doresc.
@dananecula,
mulțumesc, talentul tău este cum mult peste al meu.
Sărut mâna!
@zapacitu
Si tu ai un talent aparte si esti foarte haios!
Ma bucur ca pe AFA sunt astfel de personaje care dau un farmec special site-ului. Numai bine!
@ Concitadine...
am "zugravit" poveste noua despre plaiurile noastre, te invit "pe la mine" sa-mi dai nota
eee... da, m-ai amuzat teribil cu povestirea ta, clar ai talent de scriitor... acum chiar te rog sa faci bine sa-ti aduci aminte si de alte calatorii... ai un haz teribil... am ras chiar cu pofta...
primesti de la mine un " F UTIL"... BRAVOS
Cristina
Zapacitule,
acuma inteleg eu bade de ce ma besteleai cu Crivaia... Ti-am citit si savurat azi povestioara si m-am binedispus pe o saptamana.
Da, recunosc am fost mult prea telegrafic acolo, dar tocmai citisem povestile celor dinaintea mea, care descriau cu lux de amanunte locurile si conditiile de cazare. Nu ma gandeam la sarea si piperul (eventual ciusca, paprika, vegeta etc) pe care le-as mai putea revarsa printr randuri, dar omul cat traieste invata... Mi-am insusit critica si voi cauta sa ma conformez. Poate citisesi review-ul de la Borsa si aveai alte asteptari.
Ca sa iti mai treaca de suparare iti dau o reteta de gulas, de facut la ceaun (tuci) cand mai vizitezi ograda cetateanului apicultor...
A se utiliza cu rabdare si bagare de seama:
"Gulas
Ingrediente:
•1,5 kilograme pulpă de vită (merge si cu porc, jumi'juma)
•2 kilograme de cartofi
•2 cepe mari
•3 ardei graşi sau kapia (frumoşi ar fi roşii)
•2 ardei iuţi (după ce aţi verificat că cei roşii nu sunt iuţi)
•4 roşii cărnoase (sau 2 conserve de roşii decojite)
•50 grame de untură
•2 linguri de boia de ardei dulce
•o lingură rasă de chimen
•2-3 frunze de dafin (opțional)
•o legătură de pătrunjel care pocneşte de cât e de proaspăt şi crud e
•o linguriţă de zahăr
Preparare:
1. Tăiaţi carnea de vită în cuburi potrivit de mari, cât o îmbucătură de bărbat. Curăţaţi ceapa şi tăiaţi-o în peştişori, nu foarte subţiri. Curăţaţi cartofii şi tăiaţi-i în cuburi mărişoare. Lăsaţi cartofii într-un vas cu apă să nu se înnegrească. Curăţaţi ardeii graşi şi tăiaţi-i în pătrate mari. Procedaţi la fel cu cei mici dar pe care îi tăiaţi mai mărunt. Faceţi focul. Beţi o bere.
2. Încingeţi untura în ceaun şi, după ce sfârâie bine, adăugaţi carnea de vită. Amestecaţi energic câteva secunde să se rumenească bine până când carnea începe să-şi lase zeama. Nu spumiţi că e păcat de Dumnezeu. Lăsaţi carnea să-şi facă de cap în amestecul ei, să prindă a se frăgezi înăbuşit. Când toată zeama a scăzut şi carnea prinde a se prăji din nou în grăsime, adăugaţi ceapa şi ardeii şi căliţi-i cu pricepere. Când prind a se înmuia adăugaţi boiaua şi seminţele de chimen (măcinat sau întreg). Lăsaţi-le şi pe ele să se rumenească. Aveţi grijă însă să nu le ardeţi. Stingeţi cu vreo doi litri şi jumătate de apă şi lăsaţi să fiarbă vreo jumătate de oră. Mai beţi o bere.
3. Când carnea e aproape fiartă, adăugaţi cartofii şi roşiile (tăiate în bucăţi generoase), cu grijă să nu vă ardeţi (nu uitaţi că aţi băut deja două beri! lăsaţi-o mai uşor). Săraţi delicat amestecul şi dacă e prea puţin lichid mai completaţi. Nu exageraţi cu apa. Ingredientele trebuie să fie acoperite la limită. Adăugaţi şi linguriţa de zahăr care trebuie să taie din acreala roşiilor.
4. Lăsaţi gulaşul să mai fiarbă vreo jumătate de oră. Carnea trebuie să fie moale, cartofii fierţi, iar fiertura grosuţă şi gustoasă. Completaţi cu sare şi piper. Dacă o doriţi mai groasă puteţi să legaţi fiertura cu puţină făină amestecată cu smântână sau suc de roşii. Aveţi grijă doar ca făina să fie bine înglobată în lichid înainte de a o turna în gulaş.
Serviţi cu pătrunjel tocat deasupra, o felie de pită neagră, un ardei iute şi o lingură de smântână lângă. Acum chiar puteţi bea o bere. Meritaţi! "
Reteta am cules-o si eu de pe net, dar am incercat-o de mai multe ori in ceaunul propriu, la mama la tara, pe sub prunii din livada... Sper ca mi-am spalat pacatele cu asta, iar daca nu mai plusez cu o zama de pruna, cu grade mai multe...
PS: se poate incerca si pe plita, dar nu va avea savoarea fumului. Eu mai pun si afumatura, asa ca fumurile sunt atat dinauntru cat si dinafara, iar rezultatul final va las sa vi-l lingeti de pe degete...
Iti foarte multamesc pentru reteta!
Secretul unui gulas de succes este acela ca trebuie servit proaspat, in nici un caz lasat pe mai multe zile, apoi reincalzit. In caz contrar, e mare jale prin batatura, privata fiind luata cu asalt de "trupele de interventie rapida", de-a valma.
Asa taica, mai vii de-acasa cu astfel de recomandari, pai se poate sa fii atat de lapidar ca la Crivaia? Foame sa fie, ca de mancat as manca orice, dupa dictonul "Cibi condimentum est fames" (Foamea este condiment pentru orice mancare).
Inca vreo doua-trei retete d'astea si ai sanse mari la "Polonicul de aur", un festival gastronomic de la noi din mediul satesc. Ai grija, concurenta este destul de acerba.
Cu stima si ma bucur sincer ca ti-o placut.
Z.
- Folosiți rubrica de mai jos (SCRIE ECOU) pentru a solicita informații suplimentare sau pentru a discuta cele postate de autorul review-ului de mai sus
- Dacă ați fost acolo și doriți să ne povestiți experiența dvs, folosiți mai bine butonul de mai jos ADAUGĂ IMPRESII NOI
- Dacă doriți să adresați o întrebare tuturor celor care au scris impresii din această destinație:
in loc de a scrie un (același) Ecou în "n" rubrici, mai bine inițiati o
ÎNTREBARE NOUĂ
(întrebarea va fi trimisă *automat* tuturor celor care au scris impresii din această destinație)
- Aug.2023 Mărine și Mărioară ... la pădure vă coboară ! — scris în 16.08.23 de zapacitu din VALCEA - RECOMANDĂ
- Jan.2023 Artă și aventură în Cerna de Vâlcea — scris în 01.02.23 de tata123 🔱 din BUCUREșTI - RECOMANDĂ
- Sep.2017 ˝Let us die young or let us live forever... — scris în 13.01.18 de Cristian_h* din CRAIOVA - RECOMANDĂ
- Oct.2013 Chei, peșteri și mănăstiri — scris în 15.03.15 de tata123 🔱 din BUCUREșTI - RECOMANDĂ
- Jul.2013 Eu promovez Romania - La Port Cetate, Mircea Dinescu — scris în 17.08.14 de homejade* din HUNEDOARA - RECOMANDĂ
- Aug.2011 Oltenia de sub munte — scris în 04.10.11 de Lumis66 din BUCURESTI - RECOMANDĂ
- Aug.2011 Am fost la… Manastiri aflate in ruina — scris în 22.08.11 de iulianic din BUCURESTI - RECOMANDĂ