Fuga, fuga prin Milano.

TIPĂREȘTE

Anul trecut în octombrie, la invitația unui prieten italian, am plecat în vacanță în Italia.

Inițial stabilisem să vedem Toscana, dar pentru că vremea a fost minunată și pentru că prietenul nostru a vrut să ne arate cât mai multe, am ajuns și în regiunile Emilia-Romagna și Veneto.

Traseul a fost: Milano- Genova-Portofino-Portovenere- Pisa-Florența-San Gimignano-Siena-Bologna-Verona-Padova-Veneția.

Acest review se vrea a fi primul dintr-o serie de review-uri dedicate acestei excursii, în sensul în care vreau să scriu despre fiecare oraș prin care am trecut.

Sper să mă țin de cuvânt: -).

Așadar, Milano

Vedeam capitala modei pentru a treia oară, acesta fiind și motivul pentru care nu i-am alocat decât o jumatate de zi.

Vizita noastră a început, bineînțeles, de la Dom, punctul zero al orașului și pentru că în trecut îl vizitasem la interior, am ales ca de data aceasta să urcam pe acoperiș (lift 10 euro).

Frumusețea domului te copleșește și nu poți să crezi cum dantelăria aia de marmură a fost făcută de mână de om. Incredibil câtă măiestrie, câtă migală, cătă muncă!!! .

Lucrările de construcție au durat cateva secole, de aici și combinația de stiluri arhitecturale, dar ce a ieși a făcut din Duomo di Santa Maria Nascente una din cele mai frumoase catedrale din lume.

Chiar dacă Domul are multe descrieri pe AFA, nu pot să mă abțin să vă dau și eu cateva date: 2.245 de statui, 135 de turle, 96 de garguie (ornament în formă de cap de animal la capătul superior al unui burlan pentru scurgerea apei), 1000 de metrii de borduri. Pe cea mai înaltă dintre turle (109 m) a fost amplasată La Madonnina (micuța Madonă) o statuetă din cupru aurit. Timp de două secole, statueta a fost cel mai înalt punct al orașului Milano, până s-a construit Turnul Pirelli.

Din pacate, anul trecut, această turlă era înconjurată de schele și nu am putut face o poză frumoasă, dar asta este, sculpturile trebuie bine îngrijite și întreținute.

În apropierea Domului se află Galeria Vittorio Emanuele al II-lea.

Galeria au fost construită ca un pasaj între Piazza del Duomo și Piazza della Scala. Pasajul are 5 etaje și se desfășoară în formă de cruce. Locul unde se întretaie cele două axe ale crucii este marcat de o cupolă octogonală. Construită în mai puțin de doi ani, galeria i-a fost dedicată regelui Vittorio Emanuele, care a și inaogurat-o în anul 1867.

La început, milenezii numeau pasajul Salotto din Milano (Salonul din Milano) și era centrul vieții intelectuale și sociale din oraș.

Galeriile arată și astăzi exact ca acum 145 de ani, aceiași cupolă, același pavaj cu mozaicuri, magazine, restaurante, unele chiar din acea perioadă. De exemplu Restaurantul Savini și cafeneaua Campario, unde Verdi și Puccini veneau frecvent, există și astăzi.

Teatro alla Scala se află în Piazza della Scala, este o operă faimoasă în lumea întreagă. Sinceră să fiu cladirea mi s-a părut modestă în comparație cu renumele pe care îl are. La interior am înțeles că este minunată noi nu am intrat pentru între orele 12.30 și 13.30 este pauză nu se vizitează, am plecat cu gândul că ne vom întoarce peste cateva ore, dar din păcate nu am mai făcut-o.

La prânz am luat masa într-un loc foarte frumos pe care vi-l recomand dacă ajungeți la Milano, se află în imediata vecinătate a Domului, este primul restaurant pe partea dreaptă la intrare în Galeriile Vittorio Emanuale. Are două etaje, la parter este cafenea iar la etajele unu și doi restaurant cu autoservire. Toată fațada este din sticlă așa încăt Domul poate fi admirat în toată splendoarea lui în timp ce servești masa. Prețurile sunt rezonabile iar mâncarea foarte gustoasă.

După masă, următorul obiectiv a fost biserica Santa Maria delle Grazie, în speranța că vom vedea Cina cea de Taină. Ajunși la biserică am aflat cu surprindere că pentru a vedea capodopera lui Leonardo da Vinci avem nevoie de programare, așa că ne-am îndreptat spre Castello Sforzesco.

Castello Sforzesco este o fortăreață cu turnuri și ziduri de apărare, care a trecut de-alungul timpului prin multe momente dificile.

Construcția a început în sec. al XIV-lea, dar în anul 1447 a fost în mare parte distrusă în urma unei revolte a milanezilor împotriva familiei Visconti. Reconstrucția castelului a fost realizată de familia Sforza. A mai fost cazarmă militară, bibliotecă, arhivă și în cele din urmă muzeu. Astăzi catelul adăpostește mai multe muzee, cel mai important și mai vizitat dintre acestea este Pinacoteca del Castello Sforzesco, care expune, printre altele, manuscrisul de la Codex Trivulzianus al lui Leonardo da Vinci și Rondanini Pietà de Michelangelo.

Cam asta a fost scurta mea vizită la Milano.

Ciao amici, ne vedem la Genova.

---

VIZUALIZĂRI: 3719 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI