Biserica Sant Ambrosio, Muzeul Tehnologiei din Milano si Il Naviglo

TIPĂREȘTE

Cum vizita la Milano a fost destul de scurta si cazarea destul de indepartata de centru, am incercat sa grupam obiectivele turistice in functie de localizarea lor, a doua zi de sejur incluzand astfel partea de sud-vest a orasului, respectiv Biserica Sant Ambrosio si Muzeul Tehnologiei.

Biserica Sant Ambrosio

Decizia de a vizita Sant Ambrosio a venit aproape pe nepregatite. Argumentul decisiv l-a reprezentat invecinarea sa cu Muzeul Tehnologiei, pe care imi doream cu ardoare sa il vad, datorita unor reclame turistice locale ce vorbeau despre expunerea in incinta acestui muzeu a unor masinarii unice marca Leonardo da Vinci.

Dar aceasta prea putin mediatizata biserica milaneza ce poarta numele protectorului orasului, Sant Ambrogio, are cel putin doua caracteristici inegalabile... pe de o parte e cea mai veche si bine conservata biserica din oras si, pe de alta parte, e singura biserica in care poti vedea radacinile comune ale religilor catolica si respectiv ortodoxa... e expresia vie a crestinismului timpuriu.

Acum, dupa ce am vizitat-o, pot afirma cu toata sinceritatea, ca Biserica Sant Ambrogio reprezinta, dupa parerea mea, cea mai valoroasa biserica din Milano, afirmatie care poate parea deplasata in contextul in care orasul Milano are alte doua biserici mult mai mediatizate... Domul, emblema istorica a orasului si Santa Maria del Grazie, lacasul celebrei picturi „Cina cea de taina”, a lui Leonardo da Vinci... sau, ma rog, a ceea ce a mai ramas din aceasta.

Am plecat catre locul respectiv dimineata devreme, cu scopul de a vizita mai intai creatiile lui Leonardo da Vinci, expuse in Muzeul Tehnologiei, muzeu situat la o aruncatura de bat de biserica milenara.

Dar cum muzeul se deschidea cam intr-o ora, la ora 10, am decis sa vedem mai intai biserica.

Sant Ambrosio este ocrotitorul orasului Milano, iar locuitorii orasului ii cinstesc de aproape 2000 de ani memoria. Convertit la crestinism, fostul general roman este simbolul credintei in Dumnezeu de pe vremea in care aceasta religie incepea sa se raspandeasca in Europa. Faptele sale crestine, extrem de bine primite de popor au determinat sanctificarea sa, moastele sfantului fiind pastrate in aceasta biserica unica a carei semnificatie e cu totul si cu totul deosebita.

Nimic din aspectul sau nu aminteste de Dom... e o biserica mai degraba modesta, amplasata intr-o curte de forma patrata... seamana cu o manastire mai mult decat cu o biserica.

De cum intri pe poarta sa, te copleseste un sentiment straniu de "deja vu"... un sentiment unic pe care nu l-am incercat in fata nici unei alte biserici din strainatate...

E ca si cum ai fi acasa... ca si cum sfintii acestia ce te privesc cu ochi mari si migdalati din picturile incremenite pe zidurile reci, sunt coborati de la Moldovita sau de la Voronet...

E evidenta influenta bizantina ce da coloanelor sobrietate si aproape ca reduce la zero numarul statuilor din lacas...

E ca o biserica ortodoxa, una foarte, foarte veche...

Explicatia este extrem de simpla. Aceasta biserica a fost intemeiata in secolul al IV-lea, putin inainte de caderea Romei... e expresia crestinatatii in cea mai pura forma a sa, o biserica a inceputurilor credintei marcate de crucea rastignirii.

In acele vremuri Isus era doar unul, iar modul in care isi faceau semnul crucii nu ii separa inca pe crestini in catolici sa ortodocsi. Atmosfera e una extrem de emotionanta... biserica e o punte de legatura intre prezent si trecut, un loc in care simti cu putere radacinile vii ale credintei. Tocmai se termina predica, in clipa in care admiram interiorul... un preot batran, batran de tot se apropie de enoriasi... imi vine sa ii spun ca picturile astea sunt si ale noastre, ca ne tragem din aceeasi radacina. ca aceasta biserica e cea mai buna dovada ca crestinatatea e una singura... Biserica e extreme de sobra, nu seaman defel cu Domul... le despart nu secole intregi de istorie, ci si abordari cu totul diferite ale ideei de religie.

Aici, Isus este umil si milostiv... la Dom, ai sentimentul ca Isus e undeva... mult prea departe si deloc umil...

Nu pot ca la plecare sa nu intorc capul, caci las in urma nu numai un fragment de istorie ci mai ales un simbol al crestinismului in forma sa cea mai apropiata sufletului nostru romanesc…la mii de kilometric de Romania...

Biserica aceasta are ceva din spiritul de mult uitat al primei biserici din lume... pe vremea and Dumnezeu era unic, nici catolic, nici ortodox... era doar crestin...

Muzeul National al Stiintei si Tehnologiei

La cateva sute de metri de Sant Ambrosio, pe o suprafata de cateva zeci de mii de metri patrati, incluzand cateva cladiri impozante cu cateva etaje si o curte extreme de generoasa se afla Muzeul Tehnologiei din Milano.

Dupa vizitarea celui din Berlin, o adevarata revelatie, un must-see al Capitalei Germaniei, am privit cu oarecare scepticism replica italiana a acestuia…s-a dovedit a fi, din nou, o prejudecata combatuta de realitate.

Fata de muzeul din Berlin, muzeul milanez are doua mari atuuri: pe de o parte este un muzeu interactiv, iar pe de alta parte, adaposteste numeroase machete si reproducerii ale inconfundabilelor masinarii ale lui Leonardo da Vinci.

Intrarea este 10 Euro de persoana, dar din punctul meu de vedere, face tot banii... sunt prezentate pe cateva etaje de cladire o seama de tehnologii dintre cele mai diverse... aveti prilejul sa vedeti de la o topitorie de secol XIX pana la nanotehnologie...

In cladirea situauta la intrarea in complexul muzeal se afla expuse obiecte ce reflecta evolutia tehnicii italiene de-a lungul anilor... intregul muzeu inspira ideea mandriei nationale…in totalitate exponatele (unele extreme de vechi si de rare) sunt italiene... la fel si explicatiile ce insotesc fiecare dintre aceste exponate.

Am vazut acolo sali intregi dedicate radiofoniei, telegrafului, televiziunii…pana si astronomia isi are locul ei...

De mare interes sunt insa machetele masinariilor unice ale lui Leonardo da Vinci, ce ocupa doua sali mari de expozitie.

Cuvintele sunt mult prea sarace penru a relata emotia pe care ti-o transmite fiecare obiect in parte... de la schitele primei elice de elicopter, veche de cinci secole, pana la primele arme cu repetitie, precursoarele mitralierelor de acum. Daca in prima sala sunt expuse la scara mica machete ale masinariilor inedite, in cea de-a doua suntem invitati sa vedem “pe viu”cum functioneaza fiecare in parte. Din pacate, duminica, demonstratiile in aceasta sala incep la ora 14... ar insemna sa intarziem pe acolo inca vreo trei ore si jumatate... lucru practic imposibil. Ne multumim sa facem poze exponatelor... nu poti sa nu ramai mut de uimire in fata ingeniozitatii autorului.

De la sisteme de catapultare la masinarii de razboi, totul ne este infatisat aici la scara mica, dar extrem de sugestiv... un aparat special destinat zborului... un fel de planor elaborat pana la cele mai mici detalii iti atrage atentia dintre toate exponatele. Seamana izbitor cu o pasare uriasa, cu aripile intinse, agatata de tavanul inalt al salii. Spiritul unic al acestui geniu al renasterii impregneaza fiecare molecula din aerul rspirat...

Pentru a vizita cladirile alaturate, parasim aceasta cladire pe o usa laterala... surpriza... in curte se rasfata la soare un submarin, primul submarin proiectat si realizat in intregime in Italia... impresionant cu adevarat, poate pentru ca e si pentru mine o premiera... e intaia data cand vad un submain in realitate. Din pacatte vizitarea interiorului se face numai cu un grup organizat, cateva ore mai tarziu. Ne-am multumit sa ii dam tarcoale si sa il admiram pe dinafara, prilej unic de a patrunde in lumea incitanta a tehnologiei de varf, de odinioara. Straniu coleg de expozitie, daca stam sa ne gandim ca se “invart” in medii total diferite, cativa metri mai incolo, un avion de lupta isi etaleaza silueta impecabila.

Din curtea generoasa putem ajunge in doua cladiri... una rezervata trenurilor, alta mijloacelor de locomotie “acvatice”. Trenuri de toate felurile, vechi de peste o suta de ani, bunicile trenurilor de astazi... de-a dreptul impresionante in primul rand ca dimensiuni...rotile trenurilor depasesc cu mult inaltimea medie a unui om. In cealalata sala, te rasfeti in lumea marilor cu felurite ambarcatiuni, de diverse dimensiuni, “starul” expozitiei fiind o nava cu panze, cu aroma de secol XIX... poti sa te plimbi prin cabina de comanda si perspectiva este una unica...

Iesirea se face pe o alta strada decat cea pe care se fla intrarea, dupa o scurta vizita prin magazinul de suveniruri.

Muzeul in sine este, dupa parerea mea, un reper turistic extrem de interesant, o revarsare de informatii unice pe care nu le poti intalni decat in acest loc.

Cheiurile din Milano

In apropierea muzeului tehnologiei se afla o zona inedita si mai putin mediatizata a orasului Milano, cea a cheiurilor de pe canalul Grand Naviglio.

Canalul reprezinta legatura seculara a orasului cu marea... nici nu putea fi altfel intr-un oras de negustori prosperi... unul dintre cele mai bogate orase ale Europei din Evul Mediu pana in prezent.

A fost sapat de oamenii locului in urma cu multe sute de ani.

In jurul canalului construit din ratiuni pur economice, incet-incet au aparut atelierele artistilor si magazinele de antichitati. E o adevarata incantare sa pasesti in galeriile de pictura amenajate ad-hoc, in curtea interioara a unor casute pitoresti, inundate de verdeata plantelor si coloritul exuberant al florilor. Poti admira actul de cratie ce se petrece sub ochii tai... o pictorita absorbita complet de sevalet picta in mijlocul curtii inundate de lumina aurie ca mierea.

Din loc in loc canalul este traversat de poduri... arcuri elegante peste luciul apei, ce se repeta unul dupa altul, intr-o succesiune splendida de forme si detalii.

E zona boema a orasului Milano, o pata de culoare inedita pe harta acestuia, un loc de relaxare departe de aglomeratia nebuneasca ce marcheaza... il Duomo.

---

VIZUALIZĂRI: 4832 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI