Antsirabe, orașul surprizelor

TIPĂREȘTE

A venit vremea să facem cale întoarsă. Vrând nevrând urma să ne întoarcem în orașul Antsirabe unde aveam să mai petrecem o noapte la același hotel la care am stat și la ducere. Drumul spre Antsirabe ne-a purtat prin câmpuri întinse de orez și dealuri verzi, presărate cu sate simple și oameni zâmbitori. Cu cât urcam mai mult spre înălțime, aerul devenea mai răcoros și mai curat, iar praful roșiatic al șoselei părea să lase loc liniștii.

Popasul pentru prânz l-am făcut în satul Behenjy, aflat nu departe de Antsirabe. Aici fermierii cresc rațe pentru producerea de foie gras, o tradiție moștenită și adaptată din perioada colonială franceză. Foie gras este o specialitate alimentară obținută din ficat de rață sau gâscă. Servit cu ardei verde, vanilie sau pur și simplu, foie gras devine o specialitate locală în acest orășel Behenjyin, aflat la 50 km de capitala Antananarivo.

Aici, hrănirea forțată a rațelor nu este o producție industrială mare, ci sunt oameni care fac hrănirea forțată într-un mod artizanal, manual. Evident acest lucru este interzis în Uniunea Europeană, și de aceea probabil cei din Madagascar au devenit renumiți cu acest preparat. 

Unii preferă foie-ul malgaș servit cu puțin sos de roșii și servit cu orez. Nouă ne-au prezentat patru tipuri de foie gras cu patru arome diferite. Evident toți ne-am comandat așa ceva și de curiozitate.

Preparatul a venit pe o farfurie caldă, însoțit de orez și un sos ușor picant cu piper malgaș. Textura era catifelată, iar aroma este surprinzător de bogată, dar mai naturală, fără pretenții sofisticate. Gustul foie gras-ului se împletea cu notele condimentate și cu dulceața discretă a sosului, creând o combinație neașteptată, dar memorabilă.

Cu toate acestea foie gras la un moment dat devenea grețos. Prea mult, prea dintr-o dată. Bine că aveam bere rece, ca să ne stingem pofta și setea.

După această masă copioasă, am purces la drum. Drumurile te omoară pur și simplu în Madagascar! Încet, dar sigur. Pe după amiază am ajuns. Antsirabe ne-a întâmpinat cu o atmosferă cu totul diferită de restul Madagascarului: clădiri coloniale cu ferestre înalte, bulevarde largi, biciclete care trec alene și o lumină blândă ce se reflecta pe acoperișurile vechi.

Seara ne-am odihnit, iar a doua zi dimineața după micul dejun, am ieșit să-l vizităm. Orașul are o tihnă aparte. În piața centrală, tarabele pline de legume, fructe și textile colorate contrastau cu liniștea băilor termale, unde localnicii încă vin pentru a se relaxa. Căruțele trase de cai treceau una după alta, iar strigătele vânzătorilor se amestecau cu râsetele copiilor. Totul avea un ritm lent, aproape nostalgic.

Primul loc în care ne-am oprit a fost gara veche din Antsirabe. Construită în perioada colonială franceză, clădirea poartă și azi urmele gloriei de altădată. Fațada impunătoare, ceasul mare, detaliile arhitecturale elegante. Trenurile nu mai circulă de mult timp aici, dar gara a rămas un simbol al orașului, un loc care te face să-ți imaginezi epoca romantică a călătoriilor cu trenul prin Madagascar. E si ăsta un semn că unii nici nu pot să întrețină ce au construit alții. Evident și sărăcia din Madagascar are un rol în această poveste, fără bani, fără investiții este greu să reziști.

De la gară, ne-am urcat într-un tuk –tuk cum îl știam eu din China, pousse-pousse cum îi zic ei, celebra ricșă colorată trasă de un biciclist. Conducătorul ricșei era un băiat cu zâmbet larg. Acesta ne-a purtat prin străzile principale, pline de viață. Am admirat copii care mergeau la școală în uniforme albastre, vânzători ambulanți cu fructe tropicale, femeile cu coșuri pe cap. Simplitatea mijlocului de transport se îmbina perfect cu atmosfera calmă a orașului.

Am ajuns apoi la Catedrala Notre Dame de la Salette, o construcție gotică impresionantă. Turnurile înalte domină centrul orașului, iar interiorul, simplu și luminos, invită la liniște și reflecție. Înăuntru, câteva persoane se rugau, iar lumina colorată a vitraliilor se proiecta pe podeaua de piatră. Am rămas câteva minute doar ca să simt pacea acelui loc.

Nu puteam pleca din oraș fără să intrăm într-un magazin de pietre prețioase, pentru care Antsirabe este faimos, așa că l-am rugat pe Authiff să ne ducă la unul. Madagascarul e una dintre cele mai bogate țări din lume în safire, rubine și alte minerale rare. Proprietarul magazinului ne-a arătat cu mândrie câteva safire albastre, lucind sub lumina lămpilor, și ne-a explicat că multe ajung pe piețele internaționale. Am simțit că pășeam într-o lume secretă, unde pământul ascunde bogății nebănuite. Evident că toate fetele din grup erau pur și simplu entuziasmate și nu au plecat de-acolo până nu au spart de ordinul a sute de dolari. Nu exagerez cu nimic.

Noi băieții, cei doi că nu eram prea mulți, ne plimbam prin curtea interioară și ne jucam cu broaștele țestoase. Am luat și eu ceva de-acolo, cu acordul proprietarilor firește, o mare și frumoasă piatră de mină!

A urmat o vizită la un atelier meșteșugăresc unde se realizau diverse obiecte artizanale din lemn ori din oase de animale.

Ziua a continuat cu un prânz luat la cel mai frumos restaurant din oraș. Apoi am plecat la drum spre următoarea noastră destinație, unde urma să înoptăm și anume orașul Ambositra. Dar asta este deja o altă poveste.

AmFostAcolo fără reclame?

• Utilizatoriii LOGAȚI văd o versiune cu mai puține reclame
• Ai dori o versiune COMPLET fără reclame? — devino membru afaFanClub -- citește mai mult

Membrii afaFanClub accesează AFA FĂRĂ RECLAME, pentru 8-9 lei/lună!

Cum devin membru afaFC? -- cumperi un abonament pe 6 sau 12 luni.

Detalii despre abonamentele afaFanClub aici

• ABONAMENT afaFC pe 6 LUNI = 59 lei Cumpără afaFC 6 luni
• ABONAMENT afaFC pe 12 LUNI = 100 lei Cumpără afaFC 12 luni

*) Nu uita să completezi, la DATE FACTURARE, username (de exemplu la Adresă)

---

VIZUALIZĂRI: 27 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI