Londra văzută de sus

TIPĂREȘTE

Cand am facut programul pentru vizita noastra la Londra si eu si sotia mea ne-am dorit sa vedem Londra de sus. Din pacate la Londra nu se zboara cu balonul :), asa c-am cautat cladirile inalte sau alte obiective de unde se poate vedea orasul de sus.

Si-am gasit cinci locuri din care trei erau prinse in obiectivele ce se pot viziona daca ai achizitionat London Pass, unul se poate vizita gratuit si pentru ultimul am rezervat bilete online din Romania. Despre Domul Catedralei St. Paul v-am povestit in alt articol, asa ca in prezentul articol imi propun sa va prezint celelalte patru locuri de unde poti avea parte de privelisti unice asupra metropolei.

In afara de St. Paul’s Cathedral, cu London Pass se poate vizita The Shard si The Monument. Sky Gardens se poate vizita gratuit, iar pentru London Eye am achizitionat, asa cum v-am spus, biletele online, cu ceva timp inainte sa plecam.

Calatorului ii sta bine cu drumul, asa ca ma gandesc sa-i dam drumul. Prima cladire inalta vizitata a fost The Shard, in care am urcat in ziua in care am vizitat obiectivele de pe malul sudic al Tamisei. Intre Southwork Cathedral si HMS Belfast iti apare in drum The Shard. Urcarea in cladire este scumpa. Este unul dintre cele mai scumpe obiective de vizitat in Londa. Insa, spre norocul nostru, din martie 2018, a fost inclus intre obiectivele care se pot vizita daca achizitionezi London Pass. The Shard a fost proiectat de un arhitect italian, Renzo Piano pe numele lui, un tip care trebuia sa primeasca pentru munca lui 3.5 milioane de lire sterline. Omul a refuzat onorariul si a zis ca se “multumeste” cu unul dintre cele patru penthouse-uri, cel mai mic dintre cele patru care exista in cladire, inte etajele 62 si 65. Investitorii au fost de acord, Renzo si-a luat in primire apartamentul la inaugurarea cladirii, a locuit in el timp de un an si apoi l-a vandut cu 48 de milioane de lire sterline unui miliardar rus :).

The Shard este, cu cei aproape 310 metri inaltime, cea mai inalta cladire din Uniunea Europeana. Are 95 de etaje, iar observatorul pentru turistii care doresc sa vada un punct de belvedere excelent, este situat intre etajele 69 si 72. In restul cladirii functioneaza spatii de birouri, hotelul Shangri-La, baruri, restaurante si spatii rezidentiale. Accesul in cladire se face dupa un control de securitate mai ceva ca la aeroporturi. Nu va speriati de cozile de la intrare. Cu tot cu controlul de securitate, treaba merge destul de repede. Sunt foarte bine organizati. Dupa controlul de securitate se urca cu doua lifturi pana la etajul 69. Mai intai pana la etajul 33, apoi se schimba liftul si se urca pana la 69. Sunt cate doua lifturi pe fiecare segment, care circula in tandem. Unul urca, celalalt coboara. In plus, sunt si sincronizate intre ele, astfel incat, atunci cand ajungi la etajul 33, mergi cativa metri spre celalalt lift, care ajunge chiar in acel moment acolo. Urcarea este foarte rapida, nu cred c-am facut mai mult de doua minute pana sus, cu tot cu schimbarea lifturilor. La etajul 69 se deschide panorama asupra Londrei. Daca ai noroc si de o zi senina, e superb. Pe fiecare fatada a cladirii sunt inscriptionate si obiectivele sau cladirile importante ale Londrei pe care le poti vedea sau fotografia de-acolo. In plus este si un bar de unde poti cumpara o bere, o inghetata sau de ce nu, un pahar cu sampanie. E scump, dar avand in vedere locatia, nu e chiar de speriat. 10 lire o bere la sticla de 330 ml, 12 lire un pahar de Moet, banuiesc totusi ca e o sampanie Moet mai … de duzina.

Apoi se poate urca, per pedes, la etajul 72, unde podeaua este acoperita cu gazon artificial si unde geamurile nu acopera integral cladirea. Intra aerul si atmosfera este foarte placuta. Oamenii stau culcati pe gazon, intre stalpi si accesul pentru o fotografie este putin mai dificil, dar nu imposibil :). Aici am aflat si trucul international pentru a-i da la o parte pe chinezii care nu se mai lasa dusi din locurile in care toata lumea doreste sa faca fotografii, facandu-si sute de selfiuri in toate pozitiile descoperite si nedescoperite inca. Asteptam sa fotografiez gara London Bridge, mai exact intrarea in gara, unde trenurile se vedeau ca niste viermisori mici. Langa mine era un american care vroia si el acelasi lucru, insa un el si o ea, chinese people, of course, isi faceau selfie dupa selfie si apoi stateau si sa vada ce-au facut, fara sa elibereze locul. Asta … americanul, dadea marunt din buze, se uita la mine, eu la el, m-a bufnit rasul cand l-am auzit cu fuck in sus si fuck in jos, la care el imi spune: “ Look here! And keep in mind. It’s availabale all around the world … including China “ :))

Si-a pus aparatul la ochi, s-a apropiat, s-a-ntors brusc si i-a palit un cot in ureche lu’ Mu Chin Ceai de-si cauta ala scarita si ciocanelul prin gazonul artificial. Apoi cu fata cea mai umila din lume a-nceput cu Ooooh, sorry, I’m very, very sorry. Please excuse me, bla-bla-bla de-ti venea sa crezi ca mai are putin si-si face seppuku de rau ce-i pare. Ala saracu’ isi freca urechea de ziceai ca vrea s-o-ncinga si sa faca focul. Banuiesc ca i-a urat de bine americanului, pentru ca tot zicea ceva in chineza, dar s-a dat la o parte. Bun trucul, desi cam rudimentar, insa scopul scuza mijloacele.

Am coborat la fel de repede precum am urcat. Iesirea se face prin magazinul de suveniruri, de unde mi-am cumparat The Shard la scara 1:2000, iar acum sta la loc de cinste alaturi de Turnul din Pisa, Cairo Tower, Viena Donau Tower si Turnul din Satul Olimpic din Munchen.

Al doilea loc de belvedere pe care l-am vizitat in Londra a fost The Monument. Este situat pe malul nordic al Tamisei, in dreptul celebrului London Bridge. Are infatisarea unei coloane dorice cu inaltimea de 62 de metri. The Monument a fost construit dupa marele incendiu ce a avut loc in Londra in anul 1666 si se pare ca este construit pe locul unde se presupune ca a izbucnit incendiul. A fost construit in memoria celor ce si-au pierdut viata in marele incendiu care a devastat orasul, incendiu care a durat 3 zile si a distrus aproape tot centrul istoric al Londrei. Pentru a ajunge sus, in punctul de observatie se urca nu mai putin de 311 trepte. Odata ajuns pe platforma de observatie ai posibilitatea de a vedea cladirile importante din zona istorica a Londrei, de la o inaltime mai mica, evident, decat cea a turnului The Shard, insa imaginile sunt mai clare. Eu recunosc ca pentru mine astfel de puncte de belvedere sunt o provocare oriunde merg si nu le ratez pentru nimic in lume. Nu regret absolut deloc ca am urcat aici, desi ceea ce se vede de-acolo de sus nu e nici pe departe atat de spectaculos ca panorama vazuta din turnul The Shard. A fost printre putinele obiective din Londra unde nu ca nu era coada, dar nu era aproape nimeni. Eu m-am intalnit in timpul urcarii cu doua persoane. De fapt ei s-au intalnit cu mine, pentru ca m-au prins din urma si au trecut pe langa mine de-am avut senzatia ca stau pe loc :). Accesul a fost gratuit, in baza London Pass, altfel, un bilet de acces costa 5 lire sterline. La coborare am primit certificat care atesta ca am urcat cele 311 trepte ale lui The Monument :).

Pentru London Eye am rezervat biletele de-acasa, cu ceva saptamani inainte de-a pleca. La rezervarea on-line se obtine o reducere de 10% la pretul biletului, insa nu asta a fost principalul motiv care m-a determinat sa fac rezervarea on-line. Ma gandeam ca rezervand on-line, cu ora la care trebuia sa ma prezint scrisa mare pe voucher (culmea, ai doar un sfert de ora in care trebuie sa te prezinti), scap de coada, intru civilizat la ora stabilita. Aiurea! Nu intereseaza pe nimeni amanuntele astea. Am stat la coada ca si cum mi-as fi cumparat biletul de-acolo, de la casa de bilete.

Ca si Millenium Bridge, London Eye a fost construita pentru a marca trecerea in noul mileniu. A fost inaugurata formal pe 31.12.1999, insa a fost deschisa publicului in martie 2000. Are 135 de metri inaltime si la momentul inaugurarii a fost cea mai inalta astfel de constructie din lume. Intre timp a ajuns pe locul patru, dupa rotile din Las Vegas, Singapore si Nanchang, in China. Are 32 de capsule care pot primi lejer douazeci de persoane fiecare. O rotatie completa se face in aproximativ 30 de minute si ce m-a frapat a fost ca urcarea si coborarea se face din mers, fara ca roata sa se opreasca. Scriam intr-un ecou la un articol precedent despre Londra ca am avut asa … ca o viziune cand am urcat in capsula (poate citeste preafericitul dani articolul si ma face mare sfant si pe mine =)) ). Cu cateva zile inainte sa plecam la Londra am citit cateva articole pe AFA despre Londra. Ultimul pe care l-am citit a fost cel al Doamnei @doinafil despre London Eye si am ramas cu fotografia in care are o figura de copil fericit, ce si-a primit jucaria preferata, intr-una din capsulele London Eye. E o senzatie placuta inauntru, mai ales cand capsula ajunge in partea de sus a rotii, atunci cand vezi Big Ben si Westminster Palace sub tine, cand vezi oamenii ce traverseaza Westminster Bridge ca niste furnicute sau salupele de pe Tamisa ca pe niste barcute de hartie ce aluneca pe un paraias micut facut de apele unei ploi torentiale de vara. Se zareste maiestuosul Buckingham Palace printre batranii arbori din Saint James Park, iar Amiralul Nelson pare ca te saluta de pe coloana pe care a fost cocotat in Trafalgar Square.

Ce pot spune? E o experienta. Insa daca mai merg de o suta de ori la Londra, merg de o suta de ori sa vad Westminster Abbey sau St. Paul’s Cathedral. London Eye nu-mi mai trebuie. Odata, asa de incercare … merge. Dar atat. In fine, asta e opinia mea, s-ar putea sa nu fiti de acord cu mine. Sa va mai spun doar ca London Eye “produce” un sfert de milion de lire sterline pe zi, in sezon si minimum o suta de mii de lire sterline in orice alta zi a anului, chiar si in zilele ploioase sau in zilele de iarna.

Si poate nu intamplator am lasat la urma Sky Gardens. Dintre toate punctele de belvedere din Londra, noua ne-a placut cel mai mult. Gradina asta se afla la etajul 35 al Turnului Lloyds, pe malul nordic al Tamisei, langa London Bridge. Lloyds Tower e o cladire care mie mi se pare ca sfideaza gravitatia. Mai mica la baza decat la varf si pe deasupra si aplecata spre sud. Am avut putin de furca cu accesul din aceasta cladire. Accesul este gratuit, insa intre orele 10.00-18.00 iti trebuie o rezervare prealabila, lucru pe care nu l-am stiut. Dupa ora 18.00 pana pe la 21.00 si dimineata, intre 07.00-10.00 poti intra si fara rezervare. Initial ne-am propus s-o vizitam dupa-amiaza, ca fiind ultimul obiectiv din acea zi. Am ajuns acolo pe la 17.00, ne-a explicat cucoana de la receptie cum sta treaba cu rezervarile, asa c-am hotarat sa ne mai plimbam o ora prin zona si sa intram dupa ora 18.00. Cand s-a implinit sorocul, ne-am infiintat noi veseli la intrare, dar ce sa vezi? Tinuta era necorespunzatoare :). Se accepta, in cel mai rau caz o tinuta smart casual, ori noi eram in blugi si-n pantofi sport, cu tricouri cu maneca scurta si … putin plouati. Asa c-am lasat-o pentru a doua zi de dimineata, doamna fiind atat de amabila incat sa ne informeze ca dimineata se poate intra si in tinuta casual sport.

Aflasem ca sus, la etajul 35 sunt si vreo 2 cafenele si vreo trei restaurante, asa ca ne-am hotarat sa luam a doua zi micul dejun la inaltime. A doua zi, la ora 08.00, nemancati si nebauti eram la usa :). Control de securitate, hop in lift si sus la etajul 35 cu noi. Cand se deschid usile liftului, intri intr-o gradina tropicala. Palmieri, cactusi, plante exotice. Plantate in panta, pentru ca da, gradina asta este organizata in panta. Iti sta mintea-n loc! Dupa ce ca intreaga constructie imi pare ca sfideaza gravitatia, au mai urcat si zeci de tone de pamant, acolo la inaltime, pentru a planta toate aceste plante tropicale. Din loc in loc erau niste stalpi de vreo trei metri inaltime, al caror rost nu l-am inteles prima data, insa am vazut ceva mai tarziu ca rolul lor era de a imprastia pe o raza de cativa metri o perdea fina de apa, ca o ceata, imitandu-se astfel conditiile climatice din zona tropicala.

Ne-am plimbat o jumatate de ora in sus si-n jos, am facut cateva zeci de fotografii pe-acolo si apoi am intrat in restaurant pentru micul dejun. Desi nu aveam rezervare, doamna de la receptie ne-a condus la o masa si ne-a spus ca putem servi micul dejun, cel tarziu pana la ora zece, dupa acea toate mesele fiind rezervate pentru o receptie. N-a fost nicio problema, aveam o ora si jumatate la dispozitie, asa ca ne-am facut si damblaua cu micul dejun la inaltime. Cand am plecat, locul se mai animase, urcasera o gramada de oameni si se cam aglomerase. Tind sa cred ca este mai indicata o vizita la prima ora a diminetii, decat dupa-amiaza sau seara. Singurul dezavantaj la o vizita dimineata este ceata, specifica Londrei. Fotografiile nu ies chiar oglinda, dar nu le poti avea pe toate.

Cam astea fura locurile de unde am vazut Londra de sus. Or mai fi si altele, insa pentru noi a fost suficient.

Va doresc vacante cu zile linistite si nopti romantice.

---

VIZUALIZĂRI: 4571 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI