LONDRA de-a lungul si de-a latul

TIPĂREȘTE

Biletele de tren la Eurostar au fost cumpărate din luna mai pentru luna august. Din Bruxel la Londra cu trenul de mare viteză biletul a fost 80 euro dus intors. Am avut o dorință imensă să traversăm Canalul Mânecii cu cel mai rapid tren din Europa. Dimineață pe la 6 eram instalați în tren. Din gara Bruxelles Sud și pînă la Londra, în gara Saint Pancras trenul Eurostar a facut 1h51’. In cel mai scurt timp după ce am trecut prin doua țări – Belgia și Franța am sosit în Anglia traversând Canalul Mânecii.

Din gara Saint Pancras am mers la un centru de informare turistică, ne-am luat abonamente de călătorie de o zi- Day Travelcard, pentru că așa am fost sfătuiți că e mai bine. Eu am insistat că vreau și London Pass, degeaba tipa de la ghișeu mi-a spus că pentru doua zile nu are rost să-mi iau așa ceva, eu nu și nu, voiam să arunc 82 lire sterline pe fereastră și astfel m-am făcut și cu două carduri pe care le-am folosit doar de două ori, caci cozile erau interminabile la obiectivele de mare interes.

După ce ne-am văzut cu cartelele de calatorie în mînă ne-am îndreptat cu mare vitejie să vedem metroul londonez. Si cum naiba facem noi, probabil gîndeam că se circulă pe dreapta, am luat metroul în sens invers, și mergem, mergem pînă realizăm că nu am ales direcția bună. Ne-am intors și cum aveam și harta autobuzelor am ieșit la suprafață la Westminster, deciși să luam un autobuz, dar am văzut cum se ridica falnică Roata – Ochiul Londrei. Am luat-o incet spre ea, am făcut cîteva poze și ne-am zis să lăsăm mai pe seară plăcerea de a face o tură cu ea.

Roata Mileniului cum mai este denumită a fost pusă în funcțiune în luna martie a anului 2000, iar într-un foarte scurt timp a devenit un simbol al Marii Britanii moderne dar și una din cele mai populare atracții turistice, cu cele 32 de capsule în care încap aproximativ 25 de oameni. În timpul unei rotații, care este mai lentă decît roata de la Viena, în jumătate de oră ai timp să faci o mulțime de fotografii și să poți observa împrejurimile pînă la mulți kilometri distanță.

Următorul obiectiv vizat a fost Big Benul- emblema capitalei britanice.

Big Ben (click aici) este cel mai mare ceas cu clopot și patru fețe din lume, și al treilea turn cu ceas ca înălțime din lume. Ceasul a fost pus în funcțiune în ziua de 31 mai 1859.

Cum stăteam pe pod și admiram Palatul Parlamentului cu minunatul lui Big Ben am auzit o melodie din cimpoi și am văzut cum un scoțian dădea o mică reprezentație spre deliciul trecătorilor. Totul s-a transformat intr-un peisaj mirific. Toate erau în jurul meu: Roata, Parlamentul, podul peste Tamisa, melodia cimpoiului iar eu eram în culmea fericirii.

Parlamentul britanic este o capodoperă arhitectonică în stil gotic renascentist. Cele doua turnuri impunătoare sunt binecunoscute obiective turistice în Londra – turnul ceasului și Turnul Victoria în vîrful căruia steagul este arborat cănd Parlamentul este în sesiune. Turiștii ce doresc să viziteze Camerele Parlamentului trebuie să meargă pe la intrarea St. Ștefan unde se formează grupurile de intrare.

Clădirea Parlamentului se învecinează cu Westminster Abbey. Biserica Sfântul Petru din Westminster este cunoscută sub numele Westminster Abbey și ocupă un loc unic în istoria Regatului Unit al Marii Britanii. Toți suveranii britanici de la William Cuceritorul încoace cu excepția lui Eduard al V-lea și Eduard al VIII-lea au fost încoronați aici. Westminster Abbey este de asemenea și locul de odihnă veșnică a monarhilor din cea de-a doua jumătate a secolului al XII –lea pînă la mijlocul secolului al XVIII-lea.

Dar pot spune că cel mai plăcut pentru noi a fost să ne plimbăm pe ruta autobuzului etajat 15. Celebrele autobuze roșii sunt recunoscute în toată lumea. Cu toate că tradiționalele Routemaster cu platforma descoperită și cu conductor la bord care să adune taxele au fost scoase din circulație, noi am avut surpriza să descoperim pe ruta 9 și 15 astfel de autobuze. Aglomerația era destul de mare la acestea cu toate că nu aveau dotările moderne (aer condiționat și monitoare să ți indice ruta), fiecare stație era anunțată de un conductor care parcă avea vârsta egală cu a autobuzului. Era haios să-l vezi cum stătea pe platformă, la urcare și saluta fiecare persoană care urca, apoi avea grijă ca nici o persoană să nu coboare din mers. Noi am fost la Londra pe 8 și 9 august cînd erau agitațiile alea nasoale și traficul era mult îngreunat de atîta aflux de turiști, iar peste tot se auzea zgomotul sirenelor mașinilor de poliție, pompieri sau ambulanțe. Dar pe noi nu ne interesau evenimentele, noi cautam un loc cît mai bun la etajul acestor autobuze de unde să putem fotografia cît mai mult.

Cu autobuzul 15 poți merge pînă la Tower Gateway, Stația de unde poti lua autobuzul 15 este Regent Street, Ruta este plină de obiective turistice, treci pe lângă statuia lui Eros pe care o poți fotografia în voie, apoi te îndrepți spre Național Galery, treci pe lîngă columna lui Nelson, apoi prin Trafalgar Square. Veți fi uimiți să vedeți pe partea dreaptă imensul Palat al justiției, iar în față cum se desfășoară privirilor Catedrala St. Paul. După ce treci de Monument ajungi la Tower Hill apoi la Tower Gateway, Tower Bridge și Tower of London. Ne-am plimbat cu autobuzul 15 deoarece a fost atât de plăcut încât nu ne mai venea să coborîm și astfel făceam traseul chiar de două ori. Întotdeauna trebuia să arătăm cartela ori șoferului de pe autobuz ori să o introducem în aparatele de la intrarea și de la ieșirea din stațiile de metrou. De mai multe ori am traversat Londra de la Vest la Est sau de la Regent’s Park la St. Jame’s Park. Noi stateam în cartierul Marylebone undeva intre Muzeul lui Sherlock HOLMES și Muzeul figurilor de ceară a lui Madame Tussaud.

În prima zi după ce ne-am instalat la Hotelul Opulence Central London am plecat să vedem Muzeul figurilor de ceară a lui Madame Tussaud, dar coada se intindea pe o distanță de 100 metri afară în soare și era un afiș pe un stativ care atenționa că pină la casa de bilete se mai aștepta aproximativ 4 ore și jumătate, așa că am renunțat și am lăsat-o pe a doua zi. Ne-am dus la Turnul Londrei, în cel mai îndepărtat loc din punctul în care ne aflam. Am hotărât să circulăm doar cu autobuzele ca să ne putem bucura cît mai mult de atracțiile Londrei. Astfel cu autobuzul 455 din Marylebone am mers pînă în REGENT Street și de acolo am luat autobuzul 15 care ne plimba prin cele mai frumoase locuri pînă la Turnul Londrei. Nu am rezistat să nu cobor la Catedrala St. PAUL și să o vizitez.

Catedrala s-a construit pe locul unde cîndva era un templu Roman închinat zeiței Daiana. Construcția inițială a ars în marele incendiu din Londra în 1666. catedrala a fost reconstruită incepînd cu anul 1675 și a fost complet finalizată în 1710. Interiorul Catedralei ca și exteriorul este dominat de marele său Dom, care este cel mai mare din lume avînd o înălțime de 111 metri, cîntărește 65000 tone și este susținut de 8 stâlpi. Domul este străjuit de două turnuri identice in capătul vestic al acestuia. Ce este interesant aici e că poți urca pe o scara interioară pînă ajungi la 30 metri înălțime, apoi ieși pe o terasă exterioară și poți admira frumusețile Londrei de la inălțime. Scara este în spirală, cu trepte din lemn iar urcarea e puțin anevoioasă. Nu recomand persoanelor plinuțe și cu rău de spații închise. La primul nivel, in Galeria Soaptelor, poti inconjura Domul si poti sa admiri de la inaltimea frumusetea interioara a catedralei. De aici poti continua urcusul pina la urmatorul inel, de asta data exterior al Domului. Eu când am ajuns pe terasa exterioară deja îmi tremurau picioarele. Se putea urca chiar și mai sus. Deja se formase coadă la urcare. Am avut experiența turnului Eiffel din Franța cînd am urcat pînă la ultimul etaj și din cauza aglomerației nu am putut vedea nimic. Eu m-am oprit doar la al doilea nivel de ascensiune. M-am rusinat totusi cand am vazut persoane care se sprijineau in baston aveau curajul sa urce acea scara in spirala.

. Domul este frumos decorat la interior cu fresce semnate de Sir James Thornhill.

Cripta conține numeroase morminte, printre care și a lui Nelson, eroul care a pierit în bătălia de la Trafalgar din anul 1805. Tot aici se gasesc mormintele lui Wellington, eroul bătăliei de la Waterloo, a lui Sir Alexander Fleming și alte 200 de morminte. În criptă pășeai pur și simplu pe placile lor, altfel nu aveai pe unde circula.

După cîteva ore petrecute aici, ne-am dus iar să luăm autobuzul 15 și să ajungem la Turnul Londrei. Am ajuns pe la ora 16 când era prea târziu să mai putem vedea și bijuteriile coroanei și astfel ne-am hotărît s-o lăsăm pe a doua zi, și astfel ne-am propus să mergem la Harrods să vedem cum își cheltuie englezii banii. Totusi aici am fost dezamagita, pentru ca nu am vazut decat chinezi care-si cumparau cate 3-4 Voutoane si multi arabi incarcati de sacose. Rochiile la 3000 de lire m-au facut sa ies repede din acest superb magazin.

Ne-am intors la hotel sa ne facem planul de calatorie si vizitare pentru a doua zi.

---

VIZUALIZĂRI: 4624 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI