Cu masina prin Salaj sau calatorului ii sta bine cu drumul

TIPĂREȘTE

Ieri am simtit nevoia sa evadez undeva, asa ca ne-am urcat in masina si am pornit. Am taiat toate iesirile din oras pe care le mai cutreierasem, ramanandu-ne o singura optiune: iesirea inspre Zalau. O cautare rapida pe net (rapida, pentru ca era aproape ora 14 cand ne-am pornit) ne-a descoperit cateva obiective: niste manastiri (Stramba, Voivodeni) si Cetatea Bathory in Simleu Silvaniei.

Ne-am urcat in masina si am pornit. Dupa vreo 30 de kilometri vedem un indicator inspre Manastirea Stramba, 17 km la dreapta. Viram dreapta si dupa un timp ajungem la o bifurcatie, Manstirea Stramba la stanga, 12 km, Manastirea Voivodeni la dreapta, 9 km. O luam la stanga, inspre Stramba. Mergem ce mergem pana se termina cu asfaltul si o luam pe un drum de tara. Din drumul principal mai plecau niste drumuri mai inguste, nesemnalizate, asa ca intrebam un batranel daca mergem bine. Batranelul ne da cateva indrumari, gesticuland si facandu-ma sa imi dau seama ca are o mica “problema” cu dreapta si stanga, cerd ca le cam incurca. Mergem inainte, pana la urmatorul indicator: alti 7 km pana la Stramba. Urmam indicatorul si mai mergem cativa kilometri pana la o alta bifurcatie. Surpriza: ambele drumuri par sa duca la Roma, aaa, la Manastirea Stramba, pentru ca amandoua indicau acelasi obiectiv. O luam la dreapta, dar manastirea nu se mai arata, iar drumul era tot mai rau. Trecem pe langa o stana si ies din masina sa pozez un magarus.

Cand am vazut cum arata masina era sa fac infarct! Toata partea dreapta era plina de zgarieturi si nu imi venea sa cred ca plantele de pe marginea drumului o putusera zgaria asa de tare. Dau cu mana pe zgarieturi si ma linistesc: masina se prafuise foarte tare din cauza drumului, iar “zgarieturile” erau doar urme lasate in praf, care au disparut cand le-am sters cu mana. Tin sa fac o precizare, ca sa imi intelegeti infiorarea: cu o zi inainte scosesem masina de la service, unde lasasem o suma frumusica pentru revizie si o mica “operatie estetica” deloc ieftina, cateva retusuri, inclusiv vopsit, pentru niste zgarieturi. Apropo, faza cu numarul de telefon lasat pe parbriz e doar in filme, in realitate nu-i pasa nimanui ca ti-a zgariat masina, o gasesti “aranjata” in parcare, dar biletele cu scuze si numere de telefon doar in vis!

Ei, m-am luat cu vorba si m-am indepartat de la subiect. Cum va spuneam, drumul era tot mai rau, manastirea nicaieri si am mai tras si sperietura cu zgarieturile pe masina, asa ca am facut cale intoarsa, cu gandul sa mai ajungem macar pana la Simleu Silvaniei.

Ajungem din nou in drumul national, dupa o ora de mers pe coclauri, si viram dreapta spre Zalau. Trecem prin Zalau si, la iesire, alta surpriza: o coloana imensa de masini care nu se mai misca. Stam ce stam, dar nu inaintam deloc, asa ca, pentru ca era deja 5 dupa-amiaza, iar pana la Simleu Silvaniei mai era, facem cale intoarsa.

Periplul nostru prin Salaj a demonstrat vechea zicala “Calatorului ii sta bine cu drumul”. Am fost tot pe drum, nu am vizitat niciun obiectiv concret, dar nici nu am regretat iesirea, pentru ca insusi drumul a fost o placere (exceptand inconvenientele drumului de tara) : avem o tara frumoasa, cu peisaje superbe, iar imprejurimile Zalaului confirma acest fapt.

Orasul Zalau mi-a amintit de Bistrita, mi se pare ca seamana, e acelasi stil de oras, cu multe blocuri, dar totodata cochet. Drumul national este foarte bun pe traseul Cluj-Napoca – Zalau, motiv pentru care este “incercat” de multi motociclisti care gonesc ca nebunii. In apropeiere de Zalau, va puteti opri la una dintre pensiunile cu terase, fie “Perla Mesesului” sau “La Montana”, pe sensul de mers inspre Zalau, fie “Popasul Romanilor”, pe sensul inspre Cluj-Napoca, aflate la o distanta de 10-15 km de Zalau. Noi ne-am oprit “La Montana”, unde am savurat o cafea buna, am mancat ceva si am urmarit spectacolul oferit de motociclisti.

---

VIZUALIZĂRI: 5310 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI