Bob Marley

TIPĂREȘTE

Jamaica = Bob Marley

Circulă în perioada asta de izolare benevolă ori forțată la domiciliu, o vorbă care mie îmi place tare mult: eram fericiți, dar n-am știut. A trebuit să se abată asupra noastră o epidemie , ca să realizăm acest lucru. Dar după nori, apare inevitabil soarele, așa că hai să strângem din dinți și să fim optimiști, că vor veni si vremuri mai bune.

Așa a fost și în excursia noastră. Am avut soare foarte intens si strălucitor, atât în Bahamas, cât și în Republica Dominicană, pentru ca apoi să dăm total neașteptat de nori în cea mai așteptată destinație din acest sejur și anume Jamaica. Și aici mă refer la nori atât la propriu, cât și la figurat. Dar să începem povestea.

Conform Legilor lui Murphy ce începe prost, se termină și mai prost. Cu o seară înainte să ajungem în Jamaica am primit la poșta de la intrarea în cameră, o adresă de la agenția de turism de pe vas, în care eram înștiințați că datorită numărului redus de participanți, ni s-a anulat excursia. Noi alesesem să facem tubbing pe râu și apoi să ne relaxăm pe cea mai tare plajă din zonă, unde aveam rom la discreție, mâncare la fel, dar și dansuri specifice. Era o excursie destul de lungă si obositoare, dar și destul de scumpă, vreo 80 usd de persoană. Da acu ce puteam face? Ne-am prezentat la recepție unde ne-am căutat o altă excursie. Oferta era în mod ciudat foarte limitată. Nu mi-am dat seama inițial de ce. Aveam să aflu ulterior, adică a doua zi. Până la urmă ne-am luat o excursie mult mai ieftină de doar 35 usd de persoană, în care mergeam pe o plajă timp de vreo trei ore și cam atât.

De data asta vasul trebuia să ancoreze în port în jur de ora 12 și abia apoi puteam să coborâm de pe el. Noi am luat micul dejun, apoi am urcat pe puntea superioară, să facem plajă. La un moment dat s-a făcut un anunț doar în limba italiană. Inițial nu am dat mare atenție, dar ni s-a părut ceva ciudat, că nu este repetat și în alte limbi. Când au repetat anunțul, am ciulit urechile și am aflat cu această ocazie, că autoritățile din Jamaica nu permit coborârea de pe vas a turiștilor italieni, din pricina cazurilor de corona de le ei din țară. Abia la acest moment am aflat și eu că Italia este prima țară din Europa afectată serios de corona și am început evident să-mi fac griji.

Decizia autorităților din Jamaica de a nu permite cetățenilor italieni de a coborî de pe vas, mi s-a părut foarte ciudată. Din punctul meu de vedere normal era ori să ne lase pe toți să coborâm ori să nu lase pe nimeni. Probabil a fost mai mult o decizie politică, pentru cetățenii din Jamaica, să arate cumva că statului le pasă de ei.

Mi-a părut sincer rău de italieni, dar noi chiar nu aveam ce face. La ora 13, ora stabilită pentru întâlnire a celor care aveau excursii, s-au prezentat doar celelalte nații. Atunci am putut vedea exact cât de puțini eram noi restul pe vas, în raport cu italienii.

Și de-aici a început o lungă așteptare. Vasul ajunsese în Jamaica, dar nu trăsese la chei, ci era undeva ancorat în larg. Aveam temeri că mai putem coborî și noi ceilalți pasageri, de alte naționalităti. Probabil că încă se negocia intens. Evident îngrijorare, se citea pe chipul tuturor. Nimeni nu-ți spunea nimic. Toți pe care-i întrebam ridicau din umeri. După aproximativ două ore de așteptare chinuitoare, vasul s-a urnit spre țărm. Sincer mi-ar fi părut tare rău să fi ajuns în Jamaica și să nu pot coborî deloc de pe vas.

A venit momentul să vă spun câteva vorbe și despre această țară în care vroiam neapărat, să punem piciorul. Este o țară insulară, total deosebită de celelalte din zonă. Este situată între Cuba pe de-o parte și Haiti și Republica Dominicană pe altă parte. Este a cincea insulă din Caraibe ca și suprafață și a patra din regiune, ca și număr de locuitori, cu aproape trei milioane de suflete. Capitala este la Kingston, un oraș unde trăiesc aproape un milion de locuitori. Noi am ancorat în orașul port Ocho Rios, iar până în capitala Kingston faci în jur de 45 de minute pe autostradă.

Jamaica face parte tot din Comonwealth și se închină reginei Angliei, asta după ce a fost cucerită tot de Columb și a fost o perioadă colonie spaniolă. Majoritatea locuitorilor este formată din descendenții negrilor din Africa, aduși aici pe post de sclavi, dar sunt și europeni, chinezi ori indieni.

Bob Marley. Cine nu a auzit de acest cântăreț de muzică reggae? Născut în Jamaica în anul 1945 a devenit un adevărat erou național, mai mult este văzut de mulți ca un adevărat zeu. Peste tot prin Jamaica, pe la toate terasele răsună cântecele lui. Și parcă toată atmosfera din țară e legată de muzica lui. Totul parcă se petrece în acest ritm, de muzică reggae.

Am coborât cu mare întârziere în Ocho Rios, unde ghizii și soferii de microbuz ne așteptau cu nerăbdare. Dacă nu cobora nimeni , însemna că în ziua aceea nu câștigau niciun ban. Rapid am fost suiți în microbuze și am purces la drum. Cam vreo jumătate de oră a durat drumul până la plaja alocată.

Jamaica nu excelează la peisaje, ca alte țări din zonă. Aici vii pentru vibe-ul deosebit din zonă, dat atât de oameni, cât și de Bob Marley, de muzica lui. V-am spus că e un zeu. Totul, absolut totul este legat de el.

Pe drumul spre plajă aveam de admirat pe partea dreaptă hoteluri de lux foarte aranjate, iar pe partea stângă case destul de sărăcăcioase. Mai mult erau pe jos întinși mulți oameni. Fii-mea: vai ce săraci sunt, dorm pe jos!!! Eu: stai liniștită ăstia nu dorm, doar visează. Romul ori jointul și-o fi făcut efectul. Apropo, așa un aer nu am mai întâlnit decât prin anumite locuri prin Amsterdam. Prietenii știu de ce!

Într-un final am ajuns la plaja mult așteptată. Nu era chiar ce visasem! Am fost întâmpinați cu un cockteil de bun venit, apoi am fost invitați să ne așezăm pe șezlonguri. Și asta a fost cam tot.

Noi am preferat să simțim ceva din atmosfera Jamaicăi, așa că ne-am așezat la singura terasă din zonă. Cu toate că mai era doar o masă ocupată ospătărița se mișca pole-pole, cum ar zice africanii. Adică parcă nu ne vedea. Am savurat un cockteil ascultând pe de-o parte valurile măriii, pe de-o parte muzica reggae a celebrului Bob Marley.

Ca să înțelegi Jamaica și fericirea lor simplă trebuie să intri în atmosferă. Acolo nu te impresionează peisajele, acolo trebuie să simți vibe-ul local, să nu-ți pese de lucrurile negative. Dacă poți face asta ești fericit, dacă nu, nu. Simplu, nu?

Evident că în scurtul timp petrecut acolo, nu am putut nicicum intra în ritmul lor, dar măcar ne-am făcut o idee, despre ce ne putem aștepta la o vacanță petrecută ulterior în zonă. Nici nu pot spune dacă mi-a plăcut ori ba. Sentimentele sunt amestecate. Probabil trebuia mai mult rom sau.....

Tot în zona plajei erau și niște magazine de unde ne-am achiziționat ceva tradițional. Vroiam musai o căciula din acea mare jamaicană în trei culori, dar n-am găsit. Sincer nici nu cred că mergea la părul meu, la părul lor clar da!

După aproximativ trei ore am fost goniți de pe plajă de o ploaie torențială. Șoferul ne-a dus înapoi în zona portului și mai mai să ne bage într-un magazin. Ca prin multe alte locuri au diverse comisioane, dacă duc turiștii la anumite magazine. Aici am remarcat un obiect deosebit, o să-l vedeți în poze.

A fost o zi care a început prost si care s-a terminat la fel. Nu m-a dat pe spate această mică, mult prea mică incursiune prin Jamaica. Ne-am ales doar cu ceva suveniruri și cu satisfacția că am ascultat muzica lui Bob Marley, de la mama lui de-acasă.

Dacă vrei să intri în atmosfera locului, recomand un sejur aici. Doar pentru vizitat sincer nu merită.

P. S. După aproximativ trei zile am primit o scrisoare prin care ni se cerea scuze pentru inconvenientele apărute în această excursie, reclamate de alți turiști, drept pentru care ni s-au returnat 20% din costul excursiei. Vreo 20 de dolari. Să fie primiți.

---

VIZUALIZĂRI: 2478 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI