Plimbare de o zi prin Insula Terceira, tur complet

TIPĂREȘTE

În prima zi în Insula Terceira, pe 16 iunie sâmbăta, după o noapte de somn de circa 6 ore, am servit micul dejun și apoi ne-am deplasat pe jos, urcând constant, circa 900 metri pentru a lua mașina dar și pentru a vizita câteva obiective aflate în drumul nostru, despre care voi scrie în alt review...

Am mai spus, din țară nu am găsit prin Rentalcars opțiune mașină închiriată de la aeroport și după mai multe căutări am reușit să găsesc tot prin ei pe cei de la Ilha Verde de lângă Angra Garden Hotel, din Piața Primăriei. Am ajuns la ora 10 așa cum stabilisem, agentul Orlando ne aștepta în holul hotelului pentru că agenția de închirieri nu are sediu, închirierea a costat 70 euro pentru 2 zile. Mașina avea 68 mii de kilometri, era un Renault Captur și ne-am descurcat foarte bine cu ea. Am făcut în cele două zile 160 km, cei mai mulți, în jur de 140 km, au fost în prima zi când am făcut turul insulei. La sfârșit am luat 14 l de motorină cu 1,29 euro, preț unic în toate insulele.

Pentru a nu lungi prea mult reviewul o să prezint mai pe scurt obiectivele pentru că au fost destule prezentând mai mult realizarea unui traseu complet de o zi prin insulă...

Am vizitat insula mergând întâi pe partea de sud, apoi spre est, urcând în zona ei mediană pentru a-i vedea frumusețile naturale, am coborât spre nord și am continuat de aici turul pe toată partea vestică până am ajuns iar în sud, în capitală...

Am preluat mașina și am plecat spre Porto Judeu, urcând puțin apoi am început să coborâm, destul de constant, admirând și pozând Ilheus das Cabras, cele două insule vecine, una mai mare, alta mai mică, aflate în apropiere. Nu am coborât la port, se pot face excursii cu barca rapidă, cost 20 euro, timp 2 ore, dar am oprit la Primărie și apoi, lângă ea, mai jos, la Igreja Paroquial de Santo António do Porto Judeu, era închisă. De aici după circa 300 m-am oprit pentru poză la Império do Divino Espirito Santo do Porto Judeu, nu era primul imperio văzut, de aici au urmat destule, Insula Terceira având peste 70... Cei ce vor să știe cât mai mult despre așezămintele religioase din insule pot consulta site-ul pt.wikipedia.org/wiki/Lis ... dos_A%C3%A7ores

Următorul popas a fost São Sebastião unde am văzut, pozat și admirat Igreja Matriz de São Sebastião așezată lângă o frumoasă piață și aproape de Primărie. Vizavi de ea se află, bineînțeles, Império do Divino Espirito Santo de Sao Sebastião. Biserica a fost construită la sfârșitul secolului al XV-lea, prezentând un stil gotic târziu și are fresce unice în întregul arhipelag din secolul al XVI-lea. Iese în evidență prin portalurile sale în stil manuelin, arcade cu nervuri și bolți. Are trei nave, una centrală și două laterale, separate de șase arcade. În partea dreaptă a capelei principale se află imaginea Fecioarei Maria a Concepției. Orar: 8:30 – 18:30, intrare liberă.

Drumul nostru continuă lin, nu urcă, nu coboară, încă 10 km până la Praia da Vitória pentru un popas mai lung. Praia da Vitória tradusă ca Plaja Victoriei are o populație de 21.000 locuitori și este cea de-a doua cea mai mare autoritate administrativă de pe insula Terceira care se întinde de la coasta de nord la jumătatea drumului spre interior. A fost unul dintre primele puncte colonizate pe insulă în secolul XV. Localitatea s-a dezvoltat treptat dar a avut și perioade de decădere datorită mai multor cutremure. În timpul războaielor liberale, portul a fost scena unei bătălii navale, în 1829, între liberali și absolutiști. Ca rezultat al acestei victorii, regina Maria II a Portugaliei, după ce a fost reașezată pe tron, a recunoscut meritele locuitorilor pentru eroismul lor prin adăugarea numelui "da Vitória" în anul 1837. Astăzi, Baza aeriană Lajes, o bază comună a forțelor aeriene din Statele Unite și Portugalia, se află la trei kilometri la nord de oraș, acolo este și aeroportul.

Primul loc de staționare este Jardim Publico aflată pe cunoscuta Rua Jesus în zona de început a ei. Am intrat în grădină și ne-am oprit la Monumentul José Silvestre Ribeiro, ridicat în memoria politicianului portughez care a organizat reconstrucția orașului după cutremurul din 1841. Era deschisă sâmbătă când am fost acolo, de la 9 – 12. Vizavi este și Mercado Municipal, care era încă deschisă. De aici am ajuns pe jos în Largo da Jesus și apoi am plecat pe strada pietonală Rua Jesus spre Igreja Matriz de Santa Cruz aflată pe partea stângă, am urcat puțin la ea. Am fost întâmpinați de preotul paroh care ne-a spus că până atunci biserica nu a fost vizitată de niciun român. Are două turnuri clopotniță, intrarea cu portal este în stil manuelin și în interior este formată tot din trei nave cu coloane și arcade despărțitoare. Are și două capele laterale cu bolți în stil manuelin. Este deschisă zilnic de luni până vineri de la ora 10:00 până la 12:30 și de la 13:30 până la 16:00 și sâmbătă dimineața între orele 9:30 și 13:00. În curtea bisericii am admirat aleea de platani. De aici se coboară prin spatele bisericii la Piața Primăriei și la Primărie, o clădire patrimoniu deosebită în alb-negru...

Ne-am continuat plimbarea urcând apoi tot spre stânga la Igreja do Senhor Santo Cristo das Misericórdias care a fost formată din două biserici: Igreja do Espirito Santo fondată în 1496 și Igreja do Santo Cristo fondată în 1498 și de aceea are două capele principale. Preotul paroh ne-a prezentat și un mic muzeu cu intrare pe partea stângă, aflat în spatele capelei. Orarul de vizitare este același cu Igreja Matriz de Santa Cruz. În fața bisericii am văzut Bustul lui Vitorino Nemesio, cunoscut scriitor portughez, și Casa Muzeu, casa în care acesta s-a născut, se vede puțin în poză.

De aici ne-am întors la mașină și am plecat spre port, staționând puțin și acolo. Am admirat Imperio dos Maritimos din Largo José S. Ribeiro, portul, golful, faleza, plajele și ridicând privirea am văzut în depărtare următorul obiectiv unde trebuia să ajungem, Miradouro do Facho cu Monumento do Imaculado Coracao de Maria , o statuie de bronz de 6 metri, instalată pe un piedestal de 16 metri care oferă o vedere panoramică magnifică a orașului și a împrejurimilor sale. Am pozat cât mai multe și am părăsit Praia da Vitória plecând spre Miradouro da Serra do Cume, aflat la circa 10 kilometri, urcând permanent până la 542 metri. Pe drum erau hortensii neînflorite, aici a fost prima dată când le-am întâlnit, trebuie atenție pentru că în zona de sus sunt mai multe drumuri ce se întretaie. Este o mică platformă din lemn de unde se vede în totalitate golful Praia da Vitória și interiorul plat al insulei compartimentat de zidurile de piatră vulcanică cunoscute sub denumirea de "patchwork", pare un mozaic. Drumul, circa 17 km, trece pe lângă Caldeira de Guilherme Moniz și ajunge la frumoasa intersecție ce duce la Gruta Algar do Carvão. De aici se revine și se merge la Furnas do Enxofre și mai departe la Gruta do Natal. Despre aceste frumoase obiective turistice voi scrie un review separat...

În continuare coborâm spre următorul obiectiv Biscoitos traversând practic insula de la sud la nord și ajungând iar la ocean. Sunt și indicatoare pe drum, se coboară din ce în ce mai mult, străduțele sunt mai înguste și se ajunge la Piscinas Naturais Biscoitos, excelent loc pentru vizită, piscine naturale cu ape limpezi și cristaline. Are parcare, duș cu apă dulce, mici magazine de suveniruri, restaurante...

Fiind sâmbătă am avut noroc pentru că până la ora 20 bisericile din drumul nostru erau deschise pentru slujbă și am putut să le vizitez în interior. Am pozat satul Altares și Igreja de São Roque dos Altares cu origini din secolul 15, era o nuntă și mulți localnici, am oprit apoi în satul Raminhos la Igreja San Francisco Xavier cu două turnuri clopotniță și interiorul împărțit în trei nave, cu coloane și arcade. Vizavi de ea era nelipsitul imperio...

De aici am plecat la Miradouro da Ponta do Queimado și la farul de aici, este pe partea dreaptă a șoselei și este indicator cu “farol”. Drumul coboară destul de mult, are și porțiuni mai înguste, trece printr-o pădure veche, deasă, cu arborii ale căror ramuri se întrepătrund, se vede și farul, după care ajunge într-o mică parcare unde sunt și niște scări de urcare foarte abrupte. Am pozat oceanul, stâncile, promontoriul...

Cât am coborât atât am și urcat și am oprit apoi la Igreja Nossa Serhora des Milagres din satul Serreta și la nelipsitul imperio aflat într-o mică piațetă de vizavi. Frumoasă și această biserică cu un singur turn clopotniță și cu o singură navă în interior dar cu o capelă centrală deosebită, plină cu aranjamente florale...

După alți 4 km am ajuns la Igreja Paroquial de São Jorge din satul Doze Ribeiras și la al său imperio. Se pot vedea orele când am ajuns acolo pentru că aproape toate bisericile aveau ceas. De aici mai departe la Igreja de Nossa Senhora do Pilar din satul Cinco Ribeiras cu o frumoasă piațetă cu o Fântână cu un design rar întâlnit în Azore și, normal, un imperio. Soțul obosise și a renunțat așteptându-mă în mașină, poate de aceea timpul s-a scurs mai repede...

În sfârșit am ajuns și la impunătoarea Igreja do São Mateus da Calheta, din Sao Mateus, cunoscutul sat de pescari din Terceira, nu am putut-o poza decât din lateral aceasta fiind situată mai sus de nivelul oceanului. În interior este mai austeră poate și din cauza lemnului ce o împodobește, are o singură navă și pe lateral câte două capele, este însă impozantă. Era lume multă, preotul ținea slujba și nu mi-am permis să fac prea multe poze... Seara venea, rocile vulcanice deveneau și mai negre, verdele insulei mai verde, turul insulei se apropia de sfârșit, se vedea Monte Brasil și ne apropiam de Angra do Heroismo...

Mi-au plăcut mult satele, bisericile și imperiile lor, toate în alb dar cu ornamente în diferite culori: portocaliu, negru, albastru, bleu, gri perlat, culorile repetându-se. Mi-a plăcut peisajul atât de variat al insulei cu pășuni și cu acele ziduri despărțitoare, cu drumuri montane încadrate de hortensii, a fost singura insulă unde acestea nu înfloriseră peste tot, cu porțiuni cu chiparoși înalți, cu platani, cu piscine naturale, cu minunate grote vulcanice, cu miradouros deosebite, cu albastrul cerului și al apei și cu negrul stâncilor, ce să îți mai dorești...

---

VIZUALIZĂRI: 1722 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI