Astypalea, insula-fluture sau dodecaneza cu chip de cicladă

TIPĂREȘTE

 Așa cum spuneam și în articolul general al acestei vacanțe, am vrut neapărat să ajungem în această insulă din mijlocul Egeei, atrași de aspectul său fermecător și de aura sa enigmatică ce o învăluia și o plasa într-un mister total, care trebuia descifrat odată și-odată de vreun membru AFA. Despre cum am ajuns acolo din Amorgos, cu ferry, am povestit deja detaliile aici: https://amfostacolo.ro/impresii9.php?iid=116850&d=circuit-grecia--diverse-zone.

 Aveam de stat trei zile pline în Astypalea, un interval care s-a dovedit suficient să ne dăm seama ce e cu insulița aceasta, aveam să cutreierăm pe noi meleaguri elene, să cunoaștem oameni noi, ceea ce însemna o provocare căreia știam că-i vom face față cu reală plăcere.

Cu peisaje naturale impresionante care pun în valoare frumusețea Mării Egee, ape cristaline și o atmosferă relaxată, Astypalea este o bijuterie relativ necunoscută care poate oferi cu certitudine o experiență autentică și memorabilă a insulelor grecești.

Poziționată fix în mijlocul Egeei, Astypalea este o insulă mică, de numai 97 kmp și însuflețită de circa 1.200 de locuitori permanenți cărora li se alătură în perioada estivală, alte mii de turiști. Face parte din Arhipelagul Dodecanez, fiind cea mai vestică insulă a acestuia, ce prezintă un relief deluros, cu vegetație precară, insula fiind predominant aridă. Deține 110 km de coastă, iar ca mărime este a patra cea mai mare dodecaneză, după Rhodos, Karpathos, Kos.  

Cel mai înalt punct de pe insulă este Vardia, cu o altitudine de 485 de metri, iar supranumele de insula-fluture este pe deplin justificat fiindcă, privită de sus, Astypalea,  arată chiar ca un fluture – iar cele două aripi sunt ţinute împreună de o bucată îngustă de pământ, de numai o sută de metri lăţime, în apropierea plajei Steno.

Până în secolul trecut, Astypalea avea o singură localitate, adică Chora, capitala sa, însă la mijlocul anilor'50, stațiunea Maltezana sau Analipsi a cunoscut o dezvoltare rapidă devenind al doilea sat al său.

Insula, rurală în cea mai mare parte a sa, nu se poate lăuda decât cu o șosea asfaltată, de vreo 15-20 kilometri, care unește capitala, aflată oarecum în mijloc spre fiecare dintre aripi, cu câteva plaje notabile, restul drumurilor fiind de pământ, dar aflate într-o stare relativ bună, nepunând probleme mari șoferilor.

Ceea ce este surprinzător, este faptul că insula deține aeroport național care o conectează cu Atena, zborurile fiind mai dese în sezonul estival. Desigur, ferryboat-ul rămâne cel mai folosit mijloc de transport, insula fiind pe rutele mai multor companii de profil care au curse tot timpul anului, mult mai dese vara.  

Astăzi, cele mai populate locuri sunt Chora, portul Pera Gialos, stațiunea Livadi și Maltezana sau Analipsi, stațiunea căutată, cu o plajă foarte bună, care deține posibilități de cazare pentru toate buzunarele.

Tot la capitolul info, trebuie spus că din 2018, Astypalea face parte din programul Smoke Free, ceea ce a făcut ca insula să devină prima dintr-o serie de destinaţii numite chiar aşa, „Destinaţii fără fum” (Smoke-Free Destinations), concept introdus şi promovat de brandul IQOS care promovează reducerea fumatului și renunțarea la țigările convenționale.  

Astypalea este, așadar, locul unde tradiționalul întâlnește schimbarea, destinația în care turiștii aflați în vacanță pot uita de grijile și problemele cotidiene, bucurându-se de plaje aurii, apă cristalină și o varietate de activități pe care orice vizitator trebuie să le încerce, precum cățăratul pe munte, drumețiile lungi de la un capăt al insulei la altul sau degustarea preparatelor tradiționale, realizate cu mare atenție din ingredientele naturale locale.  

 În mitologia greacă, Astypalea era o nimfă de care se îndrăgostise nebuneşte Poseidon, din relația lor luând naștere Agaeos, unul dintre argonauții plecați să găsească „Lâna de Aur” . Mai puțin știut era faptul că Astypalea era sora Europei, cea care a dat numele continentului nostru.  

 Izvoarele istorice ne spun că în timpul lui Alexandru cel Mare, flota din Astypalea a luat parte la campaniile acestuia, iar un anume Onesicritus, originar din insulă, pare să fi fost căpitanul navei amiral, ceea ce face ca insula să fi fost considerată un centru comercial important în acele vremuri antice.

Ulterior, Astypalea a făcut parte din Imperiul Roman, iar în Evul Mediu, bizantinii au anexat-o Imperiului Bizantin când pirații maltezi și-au făcut de cap stabilindu-și sălașul în localitatea numită mai târziu Maltezana, tocmai din acest motiv.  

În anul 1207, ca o consecinţă a celei de-a Patra Cruciade, a devenit fieful nobilei familii veneţiene Querini, în italiană, fiind cunoscută sub numele de Stampalia. V eneţienii au construit aici un castel, ale cărui ziduri sunt vizibile şi astăzi, un exemplu excelent de fortăreață durabilă şi au adăugat numele insulei la numele familiei, care a devenit astfel Querini Stampalia.

Insula a fost cucerită de Imperiul Otoman în 1522, turcii spunându-i İstanbulya,  şi a rămas sub controlul acestora până în 1912, cu două mici pauze, în timpul Războiului Cretan şi a Războiului pentru independenţa Greciei. În 1912, în timpul Războiului Italo-Turc, insula a fost ocupată de Italia, aflându-se sub administrare italiană până în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. În urma Tratatului de Pace de la Paris, din 1947, a devenit parte a Greciei, alături de restul insulelor din Arhipelagul Dodecanez.  

 Având în vedere forma insulei, ne-am propus să închiriem mașină pentru două zile, în fiecare dintre ele să vizităm câte o „aripă” , iar prima zi să o dedicăm capitalei Chora, orașul fără de care nu poți spune că ai fost în Astypalea. Pentru închiriat, am apelat la gazda noastră Giannis care a fost foarte amabil și ne-a facilitat acest serviciu printr-o firmă specializată, pesemne parteneră, care ne-a trimis un Fiat Panda la prețul de 30€/zi achitabil cash sau 40€/zi cu cardul. Firește că am ales varianta mai ieftină, nu a fost nevoie de vreo garanție cu cardul, iar mașina nu s-a dovedit a fi cea mai grozavă, dând semne clare de oboseală, dar important a fost că ne-am făcut treaba cu ea.

Stații de alimentare cu benzină sunt doar trei, două în Chora și unaîn Maltezana, în rest nici nu ar avea unde să fie amplasate, iar prețul combustibilului era comparabil cu cel din alte insule, adică în jur de 2€/litru.

Chora, farmec cicladic din plin

 Așadar, prima zi am luat la pas Chora, urcând și coborând străduțele șerpuitoare, strâmte, pietruite, mai mult în trepte, în dorința de a descoperi principalele obiective, culminând cu Kastro, castelul venețian care domină orașul din vârful colinei în care a fost construit de venețieni. Chora pare un oraș cicladic autentic, cu străzi înguste, labirintice, case albe cu obloane albastre, garnisite cu bougainvillea, mori de vânt din piatră și biserici cu cupole albastre, o locație de carte poștală cuibărită pe versanții unui deal stâncos încoronat de un castel venețian.

Chora se mândrește cu castelul venețian a cărui poveste este profund împletită cu epoca venețiană, acesta aflându-se pe locul anticei acropole din care nu a mai rămas nimic.

În secolul al XV-lea, familia nobilă venețiană Querini și-a ridicat propria fortăreață pe insulă unde și-a stabilit reședința, vizibilă de departe. Altminteri, impunătorul Castel Venețian domină orizontul orașului și oferă priveliști minunate din înaltul zidurilor sale. Interiorul este destul de generos și relevă o mulțime de construcții aflate acum în ruină. Castelul era populat în medie cu 2.500 de oameni în cei 4000 mp ai săi, uneori locuitorii ajungeau și la 4.000 de persoane. Casele erau alimentate cu apă din cisterne, iar reședințele privilegiate ale castelului care se aflau în apropierea Seráï-ului (un turn semeț care se păstrează și azi) aveau un sistem de canalizare excelent.

Majoritatea caselor din interiorul castelului s-au prăbușit în urma cutremurului puternic care a lovit insula în 1956. Turnul Seráï încă se află la capătul sudic al castelului, iar două biserici cu ziduri văruite în alb continuă să iasă în evidență printre zidurile de piatră gri. Prima, lângă intrare, numită Panagia Kastrou, a fost construită în 1853 și dedicată Bunei Vestiri a Sfintei Fecioare Maria. Pentru construcția sa au fost folosite materiale de construcție din casele familiei Querini. Mai departe, se află biserica Agios Georgios, construită în 1790.  

Un alt obiectiv important al orașului este Biserica Panagia Portaitissa, situată în inima Chorei. Această biserică adăpostește o icoană venerată, adusă în Astypalea de Sfântul Antim în 1762 și servește drept centru religios al insulei. De fapt, este un punct central atât pentru localnici, cât și pentru vizitatori.  

Cel mai romantic loc al Chorei îl reprezintă coama dealului pe care se află înșiruite cele opt mori de vânt, toate restaurate, cu acoperișuri roșiatice, unele găzduind prăvălii cu suvenire, haine de lux, sau chiar punctul info. Seara sunt frumos luminate creându-se o atmosferă feerică în jurul lor.

Pentru cei interesați de istorie și arheologie, Muzeul Arheologic oferă o colecție de artefacte care reflectă trecutul insulei. Din păcate, nu am reușit să-l vizităm deși se afla relativ aproape de cazarea noastră https://amfostacolo.ro/impresii9.php?iid=117146&d=xenios-zeus-apartments-i-astypalea--dodecanese-alte-insule, așa că nu prea am ce spune. Emblematică mi s-a părut și clădiria Primăriei, o construcție ce nu poate fi ratată în zona centrală, atunci când ești la plimbare prin Chora.  

Dincolo de atracțiile sale istorice și arhitecturale, Chora oferă o varietate de activități pentru cei ce o vizitează. Piața centrală a orașului este mărginită de cafenele și restaurante, unde oaspeții pot savura bucătăria locală, inclusiv fructe de mare proaspete, mâncăruri tradiționale grecești și specialități regionale. Viața de noapte vibrantă oferă baruri și săli de concerte care oferă divertisment până dimineața. Pentru cei care caută activități în aer liber, Chora servește drept poartă de acces către frumusețea naturală a insulei.  

Pe de altă parte, Portul Pera Gialos (cunoscut și sub numele de Skala), alături de plaja aferentă, oferă o altă zonă în care se poate alege petrecerea unei seri, fie la plimbare pe faleză, fie la masă la taverne sau cafenele.

De cum am primit mașina, am și pornit la drum, dornici să explorăm aripa cea mai mare, cea orientată spre sud, numită și Exo Nisi. Ochisem câteva plaje demne de vizitat, precum și ruinele unei fortărețe lângă care s-ar afla o biserică închinată lui Agios Ioannis Makris.

Am început cu plaja Livadi, considerată a aparține tot capitalei, fiind situată de cealaltă parte a colinei în vârful căreia se află castelul venețian. Frumoasă și amenajată, în plus aflată pe șosea asfaltată. Un pic mai departe, asfaltul se termină și o luăm pe drumul de pământ mai întâi spre plaja Tzanaki, fieful nudiștilor, apoi spre Agios Konstantinos, numită astfel după mica biserică din dreapta acesteia, pe urmă spre Vatses și Kaminakia. Am încercat să evităm pe cât posibil, din rațiuni de economie de timp, mersul pe jos pe poteci, spre plaje și le-am vizitat pe cele mai vestite. Cele din sud, Kaminakia și Vatses, le-am găsit puțin amenajate, fiecare cu o tavernă în spate, însă valurile mari și apa agitată de acolo, ne-au „împins” către Agios Konstantinos, de pe est. Aici totul era calm, apa cristalină, însă plaja nu este de nisip, ci din pietricele mici. Și aceasta era amenajată parțial, avea o tavernă bună, unde am luat prânzul. Desigur, după masă ne-am luat o pauză de trândăvit la soare și de bălăceală zdravănă. Un lucru ce mi-a atras atenția, ciulind urechile imediat, a fost când i-am auzit pe vecinii din spate vorbind între ei: „Aşkım, aşkım!” . Era un cuplu de turci, atât ea, cât și el, vizibil chipeși, păreau vedete care se retrăseseră într-un loc în care să nu-i cunoască mai nimeni, să aibă parte de discreție și să se poată simți liberi. I-am mai văzut de vreo două ori ulterior într-o mașină decapotabilă, prin zona portului.

  După ședințele de soare și mare, ne-am repus la drum spre Kastro Agios Ioannis, întorcându-ne practic la marginea capitalei, apoi înscriindu-ne pe alt drum de pământ, după ce am trecut pe lângă vechea moară de vânt din vârf, vizibilă chiar și din balconul nostru. Distanța parcursă până la bisericuță a fost de 11 kilometri dus și tot atât la întors, însă cel mai tare m-a uimit pustietatea, nu cred să ne fi întâlnit decât cu vreo două mașini. Nici la schit nu am zărit pe nimeni, așa că repejor ne-am pus în mișcare, pe drum am zărit un lac de acumulare uriaș, de fapt era rezervorul de apă al insulei.

 Seara, după parcurgerea celor 60 kilometri cu viteazul nostru Fiat Panda pe diverse cheanțuri ale insulei, ne-a prins luând la picior Chora prin partea sa cea mai înaltă, în preajma morilor de vânt, un loc care mie mi-a plăcut foarte tare.

Ne-am repus la drum în dimineața celei de-a doua zile, spre aripa cealaltă, numită Mesa Nisi. Deși aripa aceasta este un pic mai mică, uitându-ne pe hartă, ne dăm seama că distanța pe care aveam s-o parcurgem părea ceva mai mare și, cel mai important, pe șosea asfaltată în mare parte. Traseul cuprindea, în rezumat, Steno, bucățica de pământ, lată de vreo sută de metri, ce leagă cele două aripi, stațiunea Maltezana, Vasiliki Karekli, ruinele unei bazilici paleocreștine, Schinontas, monumentul ridicat lângă locul unde căpitanul francez Bigot și-a scufundat vasul în 1827 pentru a nu fi capturat de pirați și, mai departe, Exo Vathy, o lagună „pierdută” ce promitea peisaje de vis. În zonă, s-ar mai fi putut vizita, luând-o la picior pe un traseu de drumeție peștera Drakou, un spectacol impresionant de stalagmite și stalactite în formațiuni frumoase. Conform legendei, grota a fost odată ascunzătoarea unui pirat african.  

Pe urmă, la întoarcere către casă, am mai inclus și plaja Chrissi Ammos, situată pe lângă aeroport, desprinzându-ne de șoseaua asfaltată pe un drum cam dificil, dar scurt. Acolo, la plaja aceea frumoasă, micuță și sălbatică ne-am alocat răgazul răcorii la baie și șederiii la soare pe prosop.

Maltezana este chiar o stațiune în adevăratul sens al cuvântului, cu o plajă excelentă de nisip fin, auriu, apă lină la intrare, un paradis pentru familiile cu copii. La Maltezana am avut parte de cea mai interesantă experiență a șederii noastre în Astypalea, respectiv întâlnirea cu o pereche de conaționali, ceva mai în vârstă față de noi, deja pensionari, veniți în insulă cu mașina proprie (așa i-am recunoscut, după numărul de înmatriculare) care ne-au uimit cu călătoriile lor și cunoștințele lor despre insulele grecești și Grecia, în general.  

Nu știau de AFA, dar dacă ar fi știut și ar fi scris, cu siguranță ar fi avut multe de povestit și mulți cititori ar fi învățat multe lucruri de la ei. Eu aveam impresia despre noi că suntem cunoscători într-o măsură bună a insuleleor grecești, dar oamenii aceia ne-au dat clasă, pur și simplu.

Cutreierările din cea de-a doua zi au fost ceva mai puțin aventuroase, dar mai plăcute și prin prisma întâlnirii unor oameni foarte umblați.

Pe seară, am predat mașina către firma de închirieri și apoi ne-am făcut program de voie prin Chora cea dichisită pentru cea din urmă seară din Astypalea.

Astypalea poate fi considerată o adevărată comoară ascunsă în mjlocul Mării Egee. Nu se numără printre cele mai populare sau recunoscute destinații din Grecia, dar oferă vizitatorilor frumusețea autentică a Greciei, de o simplitate incredibilă. Cert este că insula are un potențial turistic însemnat dar are nevoie de o infrastructură mai bună, precum și de o promovare reușită. Desigur, nu oferă nici pe departe aceeași atmosferă precum Santorini, Mykonos sau Rhodos, dar garantat oricine calcă pe insulă are parte de serenitate, liniște, relaxare ceea ce înseamnă că lipsa aglomerației și a agitației poate să aducă un plus de satisfacție.

La final de articol, nu pot să trec neobservat faptul că acesta este cel de-al 200-lea articol al meu scris și încărcat pe AFA despre Grecia, țara pe care o îndrăgesc, lucru pe care am ținut mereu să-l fac cunoscut. Este o performanță reală pentru mine, nu cred că m-am gândit vreodată că voi fi în stare de așa ceva, dar uite că s-a întâmplat și eu sunt foarte mândră. În plus, s-a nimerit să fie despre o insulă (Astypalea) despre care nu se știu prea multe, nu s-au înghesuit călători care să fi scris câteva cuvinte cu privire la aceasta.

Dacă vi se ivește posibilitatea, vizitați Astypalea pentru a cunoaște o altă față a Greciei, una care, cu siguranță,  nu vă va dezamăgi!

AmFostAcolo fără reclame?

• Utilizatoriii LOGAȚI văd o versiune cu mai puține reclame
• Ai dori o versiune COMPLET fără reclame? — devino membru afaFanClub

---

Membrii afaFanClub accesează AFA FĂRĂ RECLAME, pentru 8-9 lei/lună!

Cum devin membru afaFC? -- cumperi un abonament pe 6 sau 12 luni.

• ABONAMENT afaFC pe 6 LUNI = 59 lei Cumpără afaFC 6 luni
• ABONAMENT afaFC pe 12 LUNI = 100 lei Cumpără afaFC 12 luni

*) Nu uita să completezi, la DATE FACTURARE, username (de exemplu la Adresă)

---

VIZUALIZĂRI: 64 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI