«Dulce târg al Iesilor» IASI (3)

TIPĂREȘTE

Dupa vizita la bojdeuca Ion Creanga m-am îndreptat catre Palatul Culturii, tinta principala pe aceasta zi. Din Piata Unirii am luat-o pe jos admirând peisajul, am trecut prin fata Filarmonicii Moldova, apoi prin fata cladirii teatrului Vasile Alecsandri de pe strada Agatha Bârsescu, o cladire din 1896 construita în stilul Rococo Revival de catre arhitectii Hermann Helmer si Ferdinand Fellner. Merita pomeniti acesti arhitecti pentru frumoasa cladire construita acum 123 de ani!

Am trecut prin parcul din fata teatrului si am ajuns în bulevardul Stefan cel Mare si Sfânt, în stânga e Primaria orasului si peste drum Catedrala Mitropolitana si mai jos biserica Trei Ierarhi. La ambele obiective erau o multime de oameni fiind sarbatoarea « Taierea capului Sf Prooroc Ioan Botezatorul » si o coada lunga, lunga la moastele Sfintei Parascheva… Am trecut mai departe, am salutat statuia lui Gheorghe Asachi si am transversat strada Anastasie Panu unde pe stânga se vede statuia lui Dosoftei si Casa Dosoftei.

În fata se afla maiestoasa cladire a Palatului Culturii, în sfârsit pot vizita si interiorul dupa o asteptare lunga din anul 2008 când am vizitat prima oara acest frumos oras.

Palatul Culturii este emblema orasului Iasi, construit în stil neogotic, are acoperisul mansardat si aerul frantuzesc inspirat de « Hotel de Ville » din Paris. Este amplasat în Piata Stefan cel mare si Sfânt, în perimetrul si pe ruinele fostei curti domnesti medievale moldovenesti de secol 15, am sa atasez fotografii cu doua încaperi în care o parte din pardoseala e din sticla tocmai pentru a putea vedea portiuni de ziduri vechi, un culoar, o parte dintr-un beci. Este o sticla speciala ce poate sustine pâna la 10 oameni, chiar si asa tot pasesti cu sfiala si precautie…

Restaurarea presupunea si amenajarea la subsol a unei cafenele librarie dar din pacate fondurile s-au terminat, din aceasta idee s-a reusit doar amenajarea unei scari care porneste dintr-o camera spre subsol, dar accesul este barat.

În holul mare de la intrare receptia este în partea dreapta spate de unde se cumpara biletele de intrare în cele 4 muzee si se face programarea pentru urcarea în turnul cu ceas. Un bilet pentru un muzeu costa 16 lei, pentru doua muzee costa 32 de lei si pentru toate cele 4 muzee costa 40 lei! Este clar ca este mai convenabil sa le vizitezi pe toate o data, te poti odihni între vizite pe culoarul mare, sunt bancute, poti verifica ce ai fotografiat, pentru ca fotografiatul este la liber, nu te opreste nimeni si nici nu se cere taxa suplimentara, chiar daca la intrare parca scria ceva de o taxa dar nu te controleaza nimeni, poti rontai ceva …

La intrarea în fiecare muzeu custodele da un fel de semnatura pe bilet semn ca ai vizitat un muzeu dar cu biletul întreg de 40 lei ai liber oriunde.

Pentru a putea urca în turnul cladirii trebuie sa-ti faci programare, doar 7 persoane au acces la fiecare ora, cu urcare începând la fara si un sfert, ca sa ai timp de urcat scarile foarte înguste si sa fii sus la ora fixa pentru panorama si pentru a vedea mecanismele ceasului punându-se în miscare. Un carillon de 8 clopote reproduc melodia Hora Unirii la fiecare ora exacta, melodie ce te duce cu gândul la cele doua evenimente majore din viata tarii, de la 1859 si de la 1918.

Cum înscrierile au ajuns la o ora spre finalul programului de vizitare, am ales varianta de a vizita toate cele 4 muzee si am stat în Palat aproape 4 ore dar nu am auzit din interior melodia indiferent ca ma aflam la parter sau la etaj.

În stânga spate, vis a vis de receptie/casa de bilete e o încapere unde se vând suveniruri legate de Palatul Culturii, unele obiecte erau chiar la preturi piperate.

Am admirat în holul central mozaicul de pe jos, e o alegorie cu animale, am deslusit leul, un dragon, acvila bicefala, grifonul, elemente ce se repeta pentru a completa cercul. Deaupra e un luminator si din care atârna un candelabru mare, negru din fier forjat. Din hol se urca la etaj pe scarile din stânga si dreapta. Scarile au la capete sculpturi, si privirea se opreste asupra vitraliilor frumoase. Privind în jur înteleg de ce a durat atât de mult restaurarea si consolidarea cladirii, se spune ca cladirea are 298 de încaperi, nu se viziteaza toate, asta e sigur, si o suprafata de aproximativ 36 000mp, fatada cladirii are 92 de ferestre, mansarda are 36 de ferestre în ogiva.

Am început vizita la etaj cu Muzeul de arta. Doamna custode era ocupata cu nepotelul ei sa rezolve probleme de aritmetica si nu mi-a bifat biletul. În acest muzeu sunt exponate de arta româneasca si europeana, multe lucrari sunt donatii.

Muzeul etnografic al Moldovei. În spatiul generos al muzeului sunt expuse multe instalatii taranesti de obtinere a uleiului vegetal, sunt mari si foarte inventive, colectii de masti si costume populare, diverse obiecte folosite în gospodariile taranesti pentru prelucrarea lemnului, obiecte legate de arta olaritului, obiecte folosite în agricultura, în cresterea animalelor. Pentru cei care au crescut la tara, sau verile din copilarie le-au petrecut pe la bunici nu sunt chiar ciudatenii, unele obiecte chiar mai sunt folosite si în ziua de azi…

Muzeul Stiintei si tehnicii Stefan Procopiu (dupa numele unui om de stiinta iesean) se gaseste la parter, în partea de est. Sectiile de telecomunicatii, mineralogie, înregistrarea si redarea sunetului, o colectie deosebita de instrumente muzicale mecanice cu mecanisme delicate de redare a melodiilor. Va fi foarte greu de selectat fotografiile pentru a arata diversitatea si frumusetea obiectelor expuse. De exemplu orchestrionul Phonoliszt Violina are un pian si 3 viori montate frontal, vertical si actionate de un arcus circular compus din 1300 de fire par de cal; Un sistem pneumatic permite ca cele 3 viori sa apese mai mult sau mai putin pe arcusul rotitor. Sistemul pneumatic este actionat de un rulou cu hârtie perforata si controlat de un motor electric. Pianul poate fi actionat singur sau cu cele 3 viori.

Muzeul de istorie situat tot la parter are exponate ce ilustreaza perioadele istoriei: preistorie, epoca medievala, epoca moderna si contemporana. Într-o sala mare este o diorama ce ilustreaza activitatea dintr-o gospodarie, sunt expuse vase ceramice mari si mici din perioada Cucuteni, sunt reconstruite din cioburi mai mari sau mai mici cu multa migala, poti face cu stampila modele pe hârtie, modele ce sunt pictate pe vase, se poate solicita doamnei custode carti postale cu vase ceramice Cucuteni, sunt gratis.

O mare enigna a istoriei este si asemanarea izbitoare dintre cultura Cucuteni si cultura chineza Yangshao. Cele doua culturi au evoluat aproape împreuna aprox între anii 5000 – 3500 îCh, probabil ca aveau legaturi comerciale, pentru ca ceramica celor doua culturi are simboluri, forme, culori apropiate încât se pot confunda. Se pune întrebarea cine pe cine a înfluentat, cultura Cucuteni are forme bine definite, fine, desenele sunt conturate precis si cu maiestrie si culorile au pigmenti ce au rezistat foarte bine în timp. Copiile, în schimb, nu exceleaza la nici un capitol… parerea mea, poate e subiectiva…

O alta trasatura a culturii Cucuteni: aveau case cu etaj si case pe piloni, locuinte mari bine compartimentate, asezari mari ce denota o organizare sociala evoluata pentru acele timpuri, pasta ceramica si pigmentii cu care vopseau sunt de o mare calitate doar au rezistat pâna în ziua de azi, cultivau cereale cu care faceau negot sau schimburi în natura. Aceasta cultura ar trebui mai bine analizata/descoperita pentru a cunoaste istoria acestor locuri, de fapt istoria noastra, pentru a ne cunoaste mai bine înaintasii.

Sala voievozilor, aici sunt expuse portretele voievozilor Moldovei si ale regilor României. S-a revenit la culoarea initiala albastru de Prusia. Pe hol am vazut un loc pe perete unde s-au lasat martori pentru straturile vechi de vopsea si cel restaurat.

Sala Henri Coanda aici tot ce pare a fi de lemn de stejar nu este lemn, costa prea mult de aceea s-a folosit un material special numit bois-cement care imita lemnul de stejar ca textura a fibrei de lemn si sunet, reteta acestui ciment a fost inventata de savantul român Henri Coanda si refacuta în ziua de azi în urma investigatilor chimice, reteta contine praf de creta, ceara naturala, … restul e secret! Frumusetea acestori sali e completata si de elementele de feronerie.

Sala I. D. Berindei a fost aranjata ca o sala de judecata, sunt expuse doua robe de magistrati, într-o vitrina se afla expus actul semnat cu ocazia inaugurarii Palatului de justitie. Cu ajutorul fotografiilor de epoca si a pieselor de mobilier în stil neogotic s-a creat atmosfera salii de judecata.

Într-o vitrina sunt expuse piese folosite de frumoasele epocii: o caseta de farduri si de bijuterii, punguta pentru bani, o umbreluta de soare, un cordon din argint, … alaturi e o alta vitrina cu obiecte folosite de gentlemenii epocii: baston, sabie, binoclu, joben, papion, manusi, ceas de buzunar cu monograma familiei Sturdza, nastuei din arginr, tabachera din argint, lulea, portcard, mansete si guler brodate cu fir de argint. Elegant!

Dar mai bine sa vizitati singuri aceasta cladire bijuterie, cladirea în sine e spectaculoasa.

La iesire am trecut din nou pe sub turnul cu ceas, admirând ceasul ce are trei cadrane pe partea din fata si partile laterale si câte doi plaiesi în costume populare zugraviti pe pereti, având câte un tulnic pentru a da de veste în caz de primejdie si o sulita lunga. Un vultur falnic parca îsi ia zborul.

In fata palatului se afla statuia ecvestra a marelui domnitor Stefan cel Mare, a fost realizata la Paris dupa schitele lui Gheorghe Asachi de catre Emmanuel Fremiet. Regele Carol l a daruit doua tunuri Krupp care sunt expuse în stânga si în dreapta statuii. Aceste tunuri sunt trofee din Razboiul de Independenta, cucerite de chiar Regimentul de dorobanti din Copou. Multi turisti îsi faceau fotografii la aceasta statuie, am facut si eu când mi-a venit rândul. În spatele palatului este un frumos parc.

Casa Dosoftei

Aflata nu departe de Palatul Culturii, lateral în stânga si mai în fata, cladirea Casa Dosoftei este o cladire din anul 1679 pe strada Anastasie Panu nr 54, casa cu pridvor si coloane. Am vizitat acest muzeu în anul 2008, aici se afla sectia de Literatura româna veche, la parter si etaj sunt expuse în vitrine manuscrise religioase, de literatura româna veche dinainte de anul 1830, icoane si busturi ale personalitatilor ce si-au pus amprenta asupra evolutiei literaturii române. Aici a fost o perioada tiparnita mitropolitului Dosoftei, un mare carturar ce a contribuit la dezvoltarea limbii române scrise, aici a si locuit o vreme, o statuie impresionanta a mitropolitului Dosoftei este amplasata lateral si e vizibila de catre toti cei ce vin spre Palatul Culturii.

În acest moment Casa Dosoftei a fost scoasa din circuitul turistic pentru renovare, sper ca în 2-3 ani sa se redeschida obiectivul. În stânga palatului si în spatele Casei dosoftei este biserica Sf Nicolae Domnesc.

Vizita prin acest frumos oras a continuat si în dupa amiaza urmatoare dupa ce ne-am întors de la Ruginoasa si Miclausani. Am ajuns în parcul Copou, cel mai vechi parc din Iasi din prima jumatate a secolului 19 cu o întindere la început de aprox 19 ha, suprafata ce s-a micsorat între timp datorita dezvoltarii orasului.

Ma plimb pe alei, printre tei, artari, frasini, molid, tisa, dar nu am mai revazut casutele pentru pasari si veverite. Pe aleele principale sunt amplasate busturile scriitorilor români. La muzeul Mihai Eminescu am ajuns din pacate la ora 17.05 si era închis, programul de vizitare este între orele 10-17. Toate muzeele din oras au acest program.

Ca un facut nici acum nu am putut vizita muzeul Unirii aflat vis-à-vis de hotelul unde am stat, Astoria pe strada Lapusneanu, plecam la drum pe la ora 8.30 si ajungeam acasa dupa ora de închidere… ramâne pentru vizita urmatoare.

În centrul parcului este amplasat Obeliscul cu lei sau Monumentul Regulamentului Organic, este aproape de Teiul lui Eminescu. Acest monument a fost realizat între anii 1834-1841 dupa planurile lui Gheorghe Asachi. Regulamentul Organic este prima lege de organizare politico-administrativa si juridica a Principatelor Române, adoptata în 1831 la Bucuresti si la Iasi, impus de imperiile existente la acea vreme rus si turc. Monumentul are în componenta patru lei asezati pe un soclu iar în centru este o coloana de piatra cu o înaltime de aproximativ 13,5 m si grea de 10t. Lespezile de marmura cu stema Principatului Moldovei si cu blazonul domnitorului Mihail Sturdza au fost distruse de armata sovietica în timpul celui de-al Doilea Razboi Mondial.

Teiul lui Eminescu

Dupa 11 ani revad cu emotie acest monument ce a renascut, teiul are o vârsta certificata de 540 de ani, este soi argintiu, este îngrijit, curatat si prins cu chingi metalice, ultimul tratament fiind facut în anul 2014. Prin interiorul trunchiului putrezit au început sa creasca radacini noi, se vede un alt trunchi viguros, teiul reînvie când aude versurile poetului: « Si daca ramuri bat în geam/ Si se cutremur plopii, / E ca în minte sa te am/ si-ncet sa te apropii. », « O, ramâi, ramâi la mine… » recita o tânara din grup lânga bustul marelui poet. Versurile plutesc în aer, pe aleele din Copou cautând urmele poetului…

Am iesit din parc si ma îndrept spre Palatul Universitatii Alexandru Ioan Cuza (Bulevardul Carol l nr 11) pentru a vizita Sala pasilor pierduti cu picturile murale ale lui Sabin Balasa. Cum eram încaltata cu adidasi nu am putut sa verific teoria ca daca porti pantofi cu toc sunetul lor dispare cam pe la mijlocul salii. Picturile murale în albastru ne prezinta viziunea pictorului, legende românesti, elemente cosmice, femei si barbati, animale parca din alta lume, elemente din poeziile eminesciene, ce mai o adevarata poezie în pictura, simti ca plutesti alaturi de personaje, culoarea albastra te hipnotizeaza. O munca titanica pe parcursul a zece ani, pictorul lasând în urma sa o adevarata capodopera.

Vizitarea este gratuita si programul este cel universitar când se termina cursurile si seminariile, în jur de ora 20.

Cobor pe bulevardul Carol l, zaresc grupul statuar cu Mihai Eminescu si Veronica Micle, pe dreapta este biblioteca Mihai Eminescu, pe stânga într-un mic parc este grupul Voievozilor.

Fac o scurta vizita la biblioteca universitara Mihai Eminescu fiind închisa pe timpul vacantei studentesti, s-a deschis pe 8 septembrie, am vizitat holul central la parter si la etaj, în rest usile de acces erau închise.

În vecinatatea bibliotecii este amplasat un monument ce reprezinta statuile a opt voievozi grupate câte doua. Sunt voievozii moldo-valahi ce au ramas în memoria istoriei prin domnia lor: Alexandru cel Bun si Dragos Voda, Stefan cel Mare si Mihai Viteazul, Vasile Lupu si Dimitrie Cantemir, Ioan Voda cel Viteaz si Petru Rares. Initial, aici au fost si statuile lui Carol l si Ferdinand dar autoritatile comuniste le-au înlocuit cu statuile lui Ioan Voda si Petru Rares. Din pacate acest grup statuar a fost vandalizat în 2005 de catre niste tineri turbulenti, atacând cel mai rau grupul alcatuit din statuile lui Stefan cel Mare si Mihai Viteazul, au distrus mâna stânga a lui Stefan si chipul pe partea stânga a lui Mihai Viteazul. Reparatia a fost de mântuiala, au facut o mâna de o marime mai mare ce nu respecta proportiile cu restul statuii iar chipul lui Mihai Viteazul e în suferinta.

Nu trebuie ratat de vazut si Râpa Galbena sau Podul lui Eminescu sau Esplanada Elisabeta, acest loc cunoscut sub aceste trei denumiri. Este un punct de belvedere, de-o parte si de alta sunt scari ce fac legatura între Copou si strada Garii, scari ce sunt întrerupte de mici balconase unde te poti opri sa admiri privelistea putin diferita de privelistea pe care o admira la timpul lui, Poetul. Locul ar avea nevoie de ceva retusuri, tencuiala e cazuta pe ici-colo, locul ar trebui vizitat si de catre cei responsabili cu curatenia orasului…

Drumul de întoarcere spre hotel pe aceeasi strada Lapusneanu, poposind în dreptul micilor anticari, ascultând tânara trupa de muzicanti de la terasa cafenelei, salutând paznicul de la muzeul Unirii ramas nevizitat, e ultima noapte în oras. Orasul mai are multe comori de dezvaluit pentru o viitoare vizita.

«Mergeti cu bine, cu sanatate, în vremurile care vor veni!» urare getica straveche.

---

VIZUALIZĂRI: 1443 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI