Repere istorice împrăștiate prin Iași

Citez:” Iașiul este inepuizabil!” Cât adevăr în această afirmație.

Sunt, iacătă, 7 ani de la ultima mea vizită în Iași, orașul studenției mele. Citesc review-ul și constat că iubirea față de această mare urbe moldavă este la fel de puternică ca în anii studenției.

Privesc fotografiile postate și retrăiesc drumurile făcute pe străzile orașului sau prin locurile atât de bine cunoscute.

Anul trecut s-au făcut 50 de ani de la absolvirea facultății. Din păcate nu s-a organizat nici o reunire a foștilor absolvenți, atâți câți or mai fi, dar ne-am propus ca într-un viitor nu prea îndepărtat să revedem orașul care ni ” s-a lipit de suflet ca marca de scrisoare” , vorba nemuritorului Gică Petrescu.

@tata123 🔱: Sunt de acord cu afirmația dvs: nu ai cum „parcurge” într-un timp rezonabil ceea ce are Iașul de arătat. Eu, după 35 de ani, încă descopăr lucruri noi.

„Parcul” de care pomeniți când vorbiți despre cenotaful lui Grigore Ghica al III-lea este o problemă a Iașului de azi. Are vreo zece proprietari, care au sperat că vor face o afacere revânzând către municipalitate ceea ce au achiziționat după 1990 pe mai nimic. A fost propus ca sediu pentru noua Operă Română din Iași sau pentru alte proiecte de anvergură, dar toate planurile s-au blocat fie în Consiliul Local, fie la alte nivele. Mai rău este că, nefiind spațiu public, Primăria nu poate investi acolo - parcul este cel mai neîngrijit din tot orașul.

Aici era situat în sec. XVII-XVIII Beilicul - sediul „ambasadei” otomane la Iași. Nu departe de Curtea Domnească de la Palat, în coasta domnului Moldovei, supraveghindu-l permanent. Este locul în care a fost ucis Grigore Ghica al III-lea, de asta a fost amplasat fix aici cenotaful. Care este refăcut în anii 2000, cel de acum un secol s-a distrus.

Ulterior Beilicului, str. Anastasie Panu a devenit una dintre cele mai frumoase din oraș, se păstrează imagini ale sale de acum o sută de ani. A fost rasă în anii 80, când a început construcția blocurilor pe care le vedem în prezent. Revoluția le-a prins neterminate și, în haosul anilor 90, așa au rămas pentru mult timp.

@tata123 🔱:

Miron Barnovschi și Grigore Ghica al III-lea, pe care îi „găsim” alături la intersecția dintre Str. Anastasie Panu și Str. Elena Doamna, au ceva în comun: au fost uciși de turci ca urmare a uneltirilor celor care le-au urmat la tron. Nu e așa de mare numărul domnilor care au sfârșit astfel, majoritatea au trăit mult și bine - fie la Istanbul, fie în Polonia, Rusia (D. Cantemir) sau în vest - și după ce au fost maziliți.

Miron Barnovschi este primul ctitor important al Iașului. Orașul devenise capitală cam cu 50 de ani înainte de venirea lui pe tron, însă centrul economic al Moldovei rămăsese, încă, la Suceava. Domnii anteriori lui au ridicat mănăstiri pe dealurile dimprejur: Petru Șchiopu la Galata, Aron Vodă la Aroneanu, mai vechea zidire a lui Ștefan de la Dobrovăț - dar nu s-au preocupat prea mult de orașul-oraș.

Barnovschi a impus, cu adevărat, Iașul drept capitală. Două construcții monumentale din perimetrul cetății i se datorează: biserica despre care vorbiți, plus Biserica Sf. Ioan Botezătorul de pe strada I. C. Brătianu. Niciuna nu a fost terminată de el, a domnit doar trei ani. Biserica Sf. Ioan a fost finalizată chiar de cel care l-a săpat: Vasile Lupu. (Care, însă, a fost cu adevărat domnul providențial pentru Iași, cel care a adus strălucire orașului.)

P. S. 1. Miron Barnovschi este cel care, în romanul „Neamul Șoimăreștilor” , apare ca personaj sub numele de Simeon Bârnovă.

P. S. 2. În Iașul propriu-zis au existat biserici / mănăstiri mai vechi decât cele edificate de Barnovschi. În primul rând, Sf. Nicolae Domnesc, ctitorie a lui Ștefan cel Mare (dar rezidită sub Carol I). Mai veche cu un secol decât aceasta (înainte de 1400) este Biserica Armenească. Apoi, Mănăstirea Sf. Sava, pe care o datorăm unor călugări greci - nu s-a scris pe aici despre ea, este o bijuterie. Plus pierdutele mănăstiri Dancu (ctitorie boierească de pe vremea lui Petru Rareș) și Sf. Vineri (ridicată de Nestor Ureche, tatăl lui Grigore Ureche), ambele dărmate la sfârșitul sec. XIX - începutul sec. XX.

@Mitica49: Întotdeauna găsesc câte ceva de văzut/vizitat în Iași; chiar și la câțiva ani distanță între vizite se pot observa schimbări și transformări (sperăm mereu spre direcția bună).

Sper să ajungeți cât mai repede pe meleagurile unde v-ați desăvârșit instrucția superioară, ca să zic așa, și să descoperiți noutățile oferite de orașul moldav (și sunt câteva la număr).

Mulțumesc pentru vizită și ecou. Călătorii frumoase!

@adso: Mulțumesc pentru completările interesante care întregesc tabloul cu obiective prezentate în materialul de mai sus. Acesta este unul din rolurile „ecoului” - întregirea unui articol cu informații de către un localnic/cunoscător/pasionat. În orașele mari mereu vom găsi locuri de explorat, obiective de vizitat, monumente de căutat!

Acel spațiu verde din jurul cenotafului lui Grigore Ghica al III-lea chiar mi s-a părut părăsit și neîngrijit (ulterior am citit câte ceva despre problemele ivite acolo). Mi-arfi plăcut să existe niște panouri informative de dimensiuni mai mari în preajma unor obiective valoroase pentru istoria orașului.

Mulțumesc! Să auzim numai de bine!

Avem o țară superbă, iar Iașul este de excepție!