GRAD SATISFACȚIE
NOTARE MEDIE REZULTATĂ
Havana - agonie si extaz; review pentru suflet si simtire
TIPĂREȘTE…adica sa nu va asteptati la date statistice, geografice, la wikipedia sau National Geographic; astea, al’data
Unde e extazul? Ma rog, nu mai e, dar era…Cititi-l pe Hemingway (n-ai cum sa scrii despre Havana fara sa-l pomenesti) si o sa intelegeti…
Agonia? Vizitati Havana azi…Totusi, s-ar putea sa fi exagerat un pic, nu e chiar agonie, dar nici ce ar putea sa fie…
Constat ca incep aproape fiecare review rememorand drumul spre respectiva destinatie si imi dau seama ca aproape de fiecare data am gasit altceva decat ma asteptam. Incep sa-mi pun serioase semne de intrebare legate de intuitia mea, hm, oare ma pot baza pe ea vreodata?! …
Cam asa s-a intamplat si cu Cuba, am gasit cu totul altceva decat m-am asteptat. Sa ma explic: dupa 11 foarte obositoare zile petrecute intr-un circuit in Mexic (stati linistiti, nu povestesc azi!! La urmatoarea sarbatoare in care nu plec :-)), cu schimbat hotel in fiecare zi, cu experiente care mai de care mai variate, eram obosita, mi-era dor de casa, ce mai, eram carcotasa sefa care se stramba- ce Doamne-ma-iarta au lipit astia Cuba la coada Mexicului, in loc sa ne duca direct acasa…Si am gasit cea mai vesela,colorata si optimista tara vazuta de mine pana in acel moment...
Cam astea erau gandurile mele la plecarea din Cancun spre Havana, un zbor scurt si, se presupune, fara peripetii…Doar ca socoteala de-acasa nu se potriveste cu cea din targ, pentru ca un inceput de furtuna incepe sa-si faca simtita prezenta si micul nostru avion se zaguduie din toate incheieturile de ziceai ca acus-acus se dezmembreaza. Doamna de langa mine, o respectabila doamna de 70 si de ani, umblata cat toata afa la un loc, incearca sa ma calmeze, spunandu-mi”Stai linsitita, Cristina, in afara sa ti se verse cafeaua in poala, nu PREA are ce sa se intample”. Ei bine, s-a varsat si inca rau, dar eu cu acel “nu prea” aveam o problema!
O chem eu pe stewardesa si profitand de faptul ca vorbesc f bine spaniola, incerc sa leg o conversatie cu ea, sa ma mai linistesc si o intreb ce e cu turbulentele alea, sperand sa-mi zica-“a, senora, e ceva normal in partea asta de lume, stati linistita, mereu se intampla asa ceva” si zau ca ma calmam. Ea, in schimb, zice-: ”Oy, senora, zbor de multa vreme pe ruta asta si niciodata nu am vazut asa ceva, nu stiu ce se intampla” de mi-a venit s-o omor, nu alta, va dati seama. Vazand eu ca se ingroasa gluma, deja mi-era frica, incep sa spun Tatal Nostru si de frica, m-am blocat: painea noastra cea de toate zilele ………. - si nu mai stiam. O luam de la capat si iar: painea noastra cea de toate zilele………. Of, daca ma vedeati…acum imi vine sa rad, dar atunci…
Simpatica noastra ghida incepe sa ne povesteasca de alt zbor cu turbulente mari, zbor in care toata lumea, fara exceptie, s-a imbatat la greu de frica, doar sotia unui turist (Costica :-0), care permanent se lua de barbat-su, dormea cu sforaituri. Ca un facut, se trezeste doamna noastra exact cand iese avionul din furtuna si primul lucru pe care il spune la trezire este, cu o voce ascutita de te zgaria in urechi: Costica!!! Iar ai baut, Costica???!!! De a inceput sa rada in hohote tot avionul…si noi de aceasta povestire.
Hai ca am lungit prea mult zborul si nu vreau sa va pun rabdarea la incercare, dar am un motiv pt care o fac…legat de alta intamplare haioasa pe care o s-o povestesc un pic mai jos.
Ajungem noi in Havana, primul soc. Cam uitasem cum e in comunism…nu ca ne-am fi dorit sa ne aducem aminte. Aeroportul mic si inghesuit, nu ma iau de asta, dar fetzele oamenilor parca imi aminteau de vremuri pe care le credeam uitate…A trebuit sa ne luam viza, nu mai stiu cat a costat, dar pt asta exista o multime de site-uri oficiale, ceea ce m-a surprins a fost ca la control pasapoarte nu treceam pur si simplu prin fata unui functionar la un ghiseu si primeam o stampila cadou, ci ghiseul asta era intre doua usi (cred ca blindate sau asa pareau) care se blocau cand noi eram inauntru, ni se faceau poze, asteptau ceva, se convingeau ca nu suntem Bin Laden, apoi se auzea un clic puternic, se debloca usa si puteam pleca. Brrrrr….
In Cuba exista doua feluri de bani, pt cubanezi si pt turisti. Banii nostri se numeau CUC-I, cred ca vine de la convertible unit from Cuba sau asa ceva. Am schimbat ceva bani pe aeroport pt ca ne trebuiau pt viza, de aia mi-am adus aminte de asta. Paritatea fiind de 1 la 10 fata de pesosii din Mexic, bineinteles ca la primul bacsis pe care l-am dat bagajistului de la hotel, i-am dat (obisnuita cu banii din Mexic) echivalentul a 10 dolari in loc de unul, de nu stiam dupa aia de ce ma tot cauta frumuselul ala de baiat si-mi bate in usa camerei de hotel de o gramada de ori, sa ma intrebe daca chiar n-am nevoie de nimic, spre amuzamentul prietenelor mele…
Sa revenim la Havana, scopul acestui revew…Un oras pe care mi-e greu sa-l descriu acum, impresiile sunt amalgamate, Havana poate fi asemuita cu o femeie care a fost extrem de frumoasa in tinerete, dar care acum isi arata ridurile, cearcanele, dintii cazuti, parul alb si rar…Splendoare impletita cu decadenta,frumusete impletita cu paragina...
Cladirile vechii Havane pastreaza aerul colonial, sunt adevarate opera de arta, neingrijite insa, si nu ti-e greu sa-ti imaginezi acum cateva zeci de ani femei in rochii de seara, insotite de barbati cu paname (parca asa se numesc acele faimoase palarii, nu? -scuzata sa-mi fie ignoranta daca gresesc) pe cap si trabuce in coltul gurii, coborand din masini cu sofer si indreptandu-se spre multele cazinouri care erau unul din motivele de mandrie (dar si aducatoare de bani grei) ale Havanei, oras atat de cosmopolit in vremurile sale bune.
Aceste cladiri, unele locuite, altele nu pentru ca de-abea se mai “tin pe picioare” vor fi in urmatorii ani restaurate pe banii Unesco, din cate ne-au zis, si asta ne-a mai tocit un pic supararea de a vedea ruina in care ajunsesera frumusetile alea de cladiri.
Surpriza de care vorbeam in inceputul acestei povestiri se refera la faptul ca locuitorii Havanei, ca de altfel cred al intregii tari, sunt mult mai veseli decat ma asteptam eu. Fiind in prima tara comunista dupa atata vreme, aveam in minte doar fetele noastre triste, atmosfera gri, creierele noastre abrutizate de griji, lipsuri si cozi. Nimic mai diferit in Havana, Doamne, am plecat indragostita de oamenii ei, de veselia care domneste pe strazi in care saracia se impleteste cu mizeria, oameni care danseaza salsa la orice colt de strada si care chiar cand iti cer ceva o fac cu zambetul pe buze, de pitorestile lor florarese care fereasca sfantul sa le faci vreo poza,ca platesti dupa aia...
Oamenii, mult mai negri decat ma asteptam eu, ni s-a explicat ca populatia majoritara a Cubei este constituita din urmasii sclavilor adusi din Africa sa lucreze pe plantatiile de trestie de zahar. Fetele, se vedea ca sunt sarace si amarate, dar se straduiau saracutele, le vedeam cu ciorapi negri de dantela pusi peste niste picioare groase, haine carpite, dar purtate cu mare mandrie si-mi parea rau ca am ignorat sfaturile celor care imi spuneau sa ma duc in Cuba cu ciorapi lycra, sapun si pasta de dinti, ce sa mai vorbim de farduri, nu am luat si apoi mi-a parut rau, zicand ca sunt rau intentionati cei care ma sfatuiesc asta. Vai, ce s-ar mai fi bucurat bietele cameriste, s inu doar ele!
Primul lucru care m-a socat la iesirea din aeroport a fost o masina de epoca. Si apoi inca una. Si apoi inca vreo …20. Mai, sunt la raliul masinilor de epoca, sau ce se intampla? Ei bine, nu, chiar daca ma credeam eu intr-un film de Fellini, realitatea este ca masini din anii 50-60 sunt majoritare pe strazile Cubei. Volga, Moskvich (nici nu stiu cum se scrie :-)), Chevy acela cu coada de randunica din filmele americane vechi, ce mai, din punctul asta de vedere Havana este o poezie, impletit cu cladirile vechi, sculptate si foarte colorate, ma duceau cu gandul la o dantela, o dantela veche si patata, dar o dantela de mare pret, totusi…
Ajungem noi frumos la hotel, obositi, infometati, bine zguduiti de avion, inca emotionati si bucurosi c-am scapat cu viata, hotelul avea piscine pe acoperis-ne hotaram noi sa mergem sa facem o baie la piscine pana la ora mesei. Zis si facut…Apa din piscine f. rece, ne bagam in jacuzzi, unde-I cald si bine, hai sa comandam si noi un mojito adevarat, ca doar suntem in patria lui, ca in Mexic tare tanjisem dupa unul si n-am avut parte…Dupa cum va spuneam, nemancate, obosite, inca cu creierii zguduiti bine, apa calda, bun mojito? Buuun mojito! Mai merge unu’? Mai merge unu’! E, ce sa va povestesc, ca la plecare nu era chip sa ne scoata cineva din j cuzzi, a venit tot personalul sa ne sprijine. Nu ca n-ar fi meritat mojito ala!...
Nici nu stiu ce sa spun ca am vizitat din Havana, am facut un tur de oras, binecunoscutul lor Capitoliu, portul, stradute tipice, magazibe goale, am vizitat si Muzeul Romului, mult mai clar insa imi amintesc sederea in Floridita, celebrul bar unde statea Hemingway sa scrie, inspirit de nu mai putin celebrul sau Daiquiri, hotelul Ambos Mundos, unde a locuit acelasi titan pe care, apropos, cubanezii il venereaza. De la toate am pus poze.
In a doua seara am fost la Tropicana, un spectacol de cabaret de care nu cred ca e cineva care sa nu fi auzit, un spectacol grandios, care si-a meritat din plin cei 100 de dolari pe care i-am platit. Drumul de la hotel (un hotel minunat, NH, in centrul Havanei, ne simteam dureros de privilegiati fata de locuitorii de rand cu asa huzur) a fost o adevarata aventura pe drumurile fara lumina din oras, toti aveam senzatia de deja-vu, o senzatie pe care sincer nu mai voiam s-o retraim…Plecand devreme, am ratat cina de la hotel, zic-las’ca n-om muri; nu steam eu ce ne asteapta!
Ajungem la Tropicana, un complex special amenajat, nu degeaba este unul din cabaretele cele mai cunoscute din lume, n-o sa va povestesc spectacolul numar cu numar, vreau doar sa spun ca n-oi fi vazut eu multe, dar cred ca Tropicana poate concura dpdv al show-ului cu cele mai reputate spectacole de gen din lume, costumele, dansatoarele, montarea, numerele de acrobatie fiind efectiv de exceptie. Spuneam ca gresiram ca n-am mancat, pt ca ne-au intampinat cu un pahar de sampanie si o farfuriuta cat manuta lui fie-mea cu ceva flintici pe ea-doua alune jumate gen, zic-hai ca-i bine pana aici, ca la masa sa gasim o sticla de Havana Rom de 7 ani la 2 persoane…Nici n-a fost greu s-o dovedim eu si prietena mea, dar zau daca-mi amintesc dupa aia cum am ajuns noi pe scena la finalul spectacolului sa dansam salsa cu trupa de balet, si in ziua de azi multumesc cerului ca nu m-am pus nimeni pe youtube, ca nu stiu ce faceam noi acolo…
A doua zi am plecat la Varadero, una din perlele litoralului lor, cu senzatia ca am lasat ceva nedescoperit, ceva neapreciat, ceva neiubit…Ma despart cu greu de amaratul, dar veselul si optimistul Manuel, ghidul nostru, de oamenii atat de draguti si deschisi, pe care saracia si lipsurile nu i-au facut acri si nesuferiti, nici milogi si agasanti, asa cum m-as fi asteptat, oamenii care danseaza si se bucura din te-miri-ce. Mirosul de rom si havane fine care parca pluteste in aer…Ah, apropos de havane, nici pana in ziua de azi n-am iertat-o pe ghida noastra ca ne-a organizat prost ziua plecarii si nu am mai vut timp sa vizitam fabrica de trabuce (desi era in program), sa vedem si noi cum se ruleaza trabucul pe coapsa de negresa…
Varadero, venim!... Ca tare bine ne prind trei zile cu burta la soare…Despre asta, in episodul urmator :)
Trimis de cristina65 in 15.04.12 21:15:14
- Nu a fost singura vizită/vacanţă în CARAIBE. A mai fost în/la: Varadero
28 ecouri scrise, până acum, la acest articol
NOTĂ: Părerile și recomandările din articol aparțin integral autorului (cristina65); în lipsa unor alte precizări explicite, ele nu pot fi considerate recomandări sau contrarecomandări din partea site-ului AmFostAcolo.ro („AFA”) sau ale administratorilor.
ECOURI la acest articol
28 ecouri scrise, până acum, la acest articol
Úrsula Hilaria Celia de la Caridad Cruz Alfonso (21.10.1925 – 16.07.2003) nascuta in Havana Cuba intr-o familie cu 14 copii, a petrecut mare parte din viata in New Jersey SUA, a fost denumita Regina Salsei si cu siguranta este una din cele mai importante voci ale muzicii din Cuba.
Am atasat aceasta melodie pentru ca transmite acea filozofie de viata cubana... viata e frumoasa merita traita cu zambetul pe buze, Viata este un carnaval 
!!!
Bineinteles melodia se poate schimba!
Rog așteptați...
@webmaster13: Ca de obicei, cuvintele nu ajung pt a-ti multumi, wm 13!
As vrea sa precizez ceva legat de pret: cei 2200 de euro reprezinta costul intregii excursii, care a fost de 18 sau 19 zile, nici nu mai stiu cum sa calculez, cu zborurile alea lungi. Vacanta a cuprins 11 zile pline de Mexic, apoi 2 nopti in Havana si parca 3 in Varadero, sa ne odihnim un pic dupa un periplu atat de lung. Deci nu stiu cat din totalul excursiei a fost Cuba, cu atat mai putin Havana.
Superb. Asta imi da un imbold, ca poate in urmatoarele zile sa adaug si eu niste vorbulite despre Varadero si Havana, mi amor.
Oy, segnora,
Ce facusi fata? Ai uitat rugaciunea? Dar de asigurare te-a mai durut capul?
Ieri am ascultat in continuu melodia de la Maldive (de-or fi zis vecinii ca fac incantatii)... azi dau din... soldul de negresa... in ritm de salsa.
Foarte frumos!!!
Ce urmeaza?
Excelent review-ul tău, Cristina, ai reușit să -mi pui la muncă imaginația și să mă transpui pe străzile Havanei. Am citit mult despre această insulă exotică și despre veselii și optimiștii ei locuitori, dar și portretul zugrăvit de tine este remarcabil. La fel de frumoase sunt și explicațiile fotografiilor. După această vibrantă experiență de viață, cred că dacă episodul înfricoșător trăit în avion la venire s-ar fi repetat și la plecare, l-ai fi trăit într-o stare de optimism moderat, molipsită fiind de felul cubanezilor de a-și trăi viața: gustând în orice clipă din bucuriile existenței, chiar dacă aceste bucurii poartă uneori masca traiului greu și al nenorocirilor; mulțumind Creatorului pentru că au mai trăit o zi... ; așteptând cu încredere, răbdare și fără mânie să vină și zile mai bune...
Aștept cît mai curând Varadero!
Cristina: felicitari inca o data, atat pentru vizita facuta cat si pentru frumoasa si emotionanta descriere. Au ce au oamenii din partea aceea a lumii, ca traiesc la alt "ritm" decat restul populatiei. Am cunoscut si eu cativa cubanezi/cubaneze pe vremea cand frecventam Colonial Cubana de aici din oras, si, desi emigranti cu (nu putine) probleme, nu le lipsea zambetul de pe fata in niciun moment, exact asa cum spui tu. Nu stiu daca asta inseamna sa faci haz de necaz, insa taaare mi-as dori sa pot reactiona si eu la fel in fata intemperiilor vietii. Este... pur si simplu un alt mod de a trai: cultura lor, a brazilienilor, a dominicanilor, etc. m-a atras dintotdeauna.
Mai asteptaaaam!!
Un rasfat si un deliciu "cubano" privit ca o lectura absolut deconectanta pentru o luni dis-de-dimineata!
Cristina, ai scos "artileria grea" pe tapet si ne rasfeti, practic, de vreo cateva zile incoace cu destinatiile "bazate" in care ai fost, lucru pentru care zic multam fain si ma pregatesc sa lecturez si rw-ul cu Maldivele, pentru a pune cireasa pe tortuletz.
A, sa nu uit: mi-ai facut o pofta de mojito... mamaaa, mamaa!
... ai scris la foto 49.
nu stii ca
- cetatenii cubanezi nu au voie sa intre in hotel?
- cetatenii cubanezi nu se pot caza la hotel?
- ca daca ii prind cu valuta incalca legea?
asa ca ,,fiorosul" ce facea?
@travoice - Poate chiar nu știe - asta nu justifică adresarea (editată) din ecoul anterior; sper că a fost doar o scăpare.
@travoice: Draga travoice, apreciez rabdarea de a-mi citi review-ul pana la capat si de a privi toate pozele, lucru pt care iti multumesc mult; in al doilea rand, toata stima pt activitatea ta pe site si pt activitatea ta turistica in general.
Nu prea iti inteleg insa ecoul... Cetatenii cubanezi nu au voie sa intre in hotel, iar acel bodyguard se asigura ca legea este respectata intocmai, deci unde este contradictia?!... Sau crezi ca Fidel se bazeaza pe constiinta inaintata a cubanezilor care din proprie initiativa nu incalca legea nicicum?
Intrebarea legata de valuta se refera cumva la "tip"-ul pe care l-am dat bell-boy-ului, desi acest lucru este interzis prin lege? Sunt curioasa, fara ironie, daca pe vremea comunistilor nu ai avut prin casa/buzunare chiar nici macar un dolarel... Legi restrictive exista in toate regimurile dictatoriale, deci si in Cuba, asta insa nu inseamna ca sunt si repectate intru totul, sper ca esti de acord cu asta.
Si, in ultimul rand, dorinta de a vizita o tara nu presupune automat decat o (mai mare sau mai mica) documentare turistica, nu cunoasterea ad literam a legilor acelei tari.
Astept rabdatoare sa aflu care este problema cu poza 49 si, prin bunavointa webmasterului, ecoul needitat pe pm.
Va multumesc ambilor: -)
Cristina, imi pare bine ca ai avut aproape aceeasi impresie ca si mine referitor la Havana. Mie aceasta "decadenta" si oarecum "paragina" mi-a placut. Faptul ca in Havana veche nu sau demolat aproape deloc cladiri, si nu au aparut borcane de sticla este mai mult decat imbucurator. Mie intre orasele austriece, atent renovate si parca construite ieri, si romantica Venetia, cu calcane cazute si unele renovate sa para cazute, mi se pare Venetia mult mai "adevarata". (Poate comparatia este putin fortata). Eu am stat pe Lamparilla, o strada exact ca in poza 15. (care apropo este o strada celebra, din cauza Bodegitei del Medio) si in primele zile am fost si eu putin socat, dar dupa ce intri in atmosfera plina de viata a strazii incepe sa-ti placa, mai ales ca dupa zidurile scorojite poti gasi locatii chiar OK. Mare parte din farmecul Havanei este dat de aceasta "intoarcere in timp". Ca sa o lamurim si cu banii (CUC). Acolo sunt 2 feluri de bani: locali- cu care cumpara ei numai produse subventionate si ceva fructe si maruntisuri, si CUC-i care de fapt sunt $, cu care poti cumpara orice din multele magazine generaliste-cam saracacioase in sortiment. Orice cubanez primeste CUN-i, cu care poate trai foarte modest, insa cu acces bun la sanatate (media de viata este mai mare ca in SUA), la educatie (buna-mult peste media Americii Latine), si siguranta persoanei (mult peste cele 2 Americi). Cine vrea sa traiasca mai bine, sa aibe mai multe bunuri trebuie sa aibe acces la CUC-i. Cetatenii sunt chiar incurajati sa aibe CUC-i (spre deosebire de Ceausism), de aici si multitudinea de bici taxi, coco taxi, retro taxi, vanzatori de havane, tablouri si artizanat, restaurante particulare, pensiuni -Casa Particulares- si chiar si "profesioniste", ca sa nu mai vorbim de muzicanti, pozari si chiar cersetori. Peste tot in Cuba am platit cu CUC-i, de la benzina, la inghetata de la intarea in muzeu la "spaga " muzicienilor... Casa Particulares- adica pensiuni este o forma de a trai chiar in miezul familiei Cubane. Galgioase si foarte deschise. Aproape orice este posibil aici, cu conditia sa ai CUC-i. De la lectii particulare de salsa, spaniola, muzica, la mici operatii estetice. Vrei sa te plimbi cu sareta, cu retro masini din anii '50, vrei sa bei mojito pe strada aproape la orice ora, sa maninci crocodil sau broasca testoasa, sa partcipi la spectacole super... totul este posibil.
Eu o sa mai merg acolo, si de data asta voi sta la Havana cel putin 2 saptamani, si nu o saptamana ca acum, sa pot vedea si auzi cat mai mult.
Tu daca mai ajungi acolo, nu rata Trinidad-ul, si poate si Vinnales. Baracoa este minunata pentru natura ei dar este f. departe. Si rezerva-ti timp mult pt. Havana sa te poti bucura de farmecul ei...
Si daca este "adaptabila", poti incerca si Casa Particulares...
P. S. Pozele tale sunt super. Am vrut si eu sa pun poze, dar nu prea ma pricep si nu am avut nici timp.
@gosabucur: Multumesc f mult pt aprecieri, ma bucur ca ti-a placut (sau cel putin asa rezulta din ecoul tau: -)), si mai ales pt vastele si utilele precizari, adevarat review in review, care mi-au umplut niste goluri pe care le aveam legate de viata in Cuba. Sunt sigura ca sunt o gramada de lacune care trebuie completate, drept pt care... se impune o noua vizita in Cuba, nu? Poate o sa reusesc sa tin cont si de sfaturile tale, legate de cazare, problema este insa ca in toate excursiile astea mai indepartate in care am fost, am plecat prin agentii, deci de cazare s-au ocupat ei. Sunt f. adaptabila,nu adaptabila,legat de remarca ta,in plus vorbesc(iertata sa-mi fie lipsa de modestie) si f bine spaniola,deci un atu in plus pt "viata printre localnici",dar situatia a fost, pana acum cel putin,cea pe care ti-am explicat-o.
Inca o data iti multumesc, citisem si eu review-ul tau si ai dovada ca mi-a placut: -), poate iti faci timp sa ne mai delectezi si din alte destinatii speciale, ca vad ca ai o gramada, asa ca material de scris... nu-ti lipseste!
gata, m-am hotarat, la anu merg in Cuba, vreau sa gust si eu mojito ala. Interesant rw, felicitari pt. impresii si pt. frumoasa experienta. LOL.
@adryana: Inainte sa pleci in Cuba citeste si aici vezi impresii, nu de alta, dar sa nu iti placa mai mult pe acolo decat prin Europa.
" Havana poate fi asemuita cu o femeie care a fost extrem de frumoasa in tinerete, dar care acum isi arata ridurile, cearcanele, dintii cazuti, parul alb si rar…Splendoare impletita cu decadenta, frumusete impletita cu paragina... "
" Mirosul de rom si havane fine care parca pluteste in aer…"
Am mai citit intr-un rewiew asa ceva despre Cuba.
@alvaro: Multumesc ca m-ai ajutat sa descopar un om cu un minunat har al povestirii si cu un ochi de artist pentru fotografie.
@alvaro: Subscriu la ce spune MCM, dupa un asemenea review si asemenea poze, orice incercare de a adauga ceva despre Havana este sortita esecului... Nici nu trebuia sa mai incerc: -) Absolut senzational, multumesc, Alvaro!
P.S. Mi-erai deja f simpatic de ceva vreme incoace,si nu numai mie :-))
@cristina65:
Draga noastra, nu-i cazul sa spui asa ceva, adica sa spui ca nu ar fi trebuit sa scrii rw despre Cuba, dupa cel al lui @laurentiucapac. Mi-a placut tare mult ce ai scris despre tara asta minunata, dupa mine. Cu cat citesti mai multe impresii diferite despre o locatie, cu atat poti s-o apreciezi la adevarata valoare. Iar daiquiri baut in Floridita, langa statuia lui Hemingway de la tejgheaua barului, are cu totul alt gust decat oriunde in alta parte a lumii asteia.
Si pt ca si eu AmFostAcolo in 2004, pot sa confirm ce reiese din toate rws despre Cuba: este o tara greu de privit. Trebuie sa apelezi la celelalte simturi si sa fii open minded ca s-o poti aprecia. Chiar te poti implica, pana la un punct, in viata unor oameni si sa constati ca in saracia lor, sunt oameni deschisi, sufletisti, si veseli. Saracia nu a apucat sa le doboate spiritul, lucru care pentru mine conteaza foarte mult.
Adevarata valoare a unui om este data de reactiile lui fata de aspectele mai putin placute ale vietii. Si din punctul acesta de vedere cubanezii sunt o lectie de viata.
Hai mai doamna, unde-i rw ala cu Varadero? ca mi s-au lungit urechile de cand tot astept 
Pe asta l-am citit pe 16-17 aprilie, am dat fuga la soacra-mea sa o confrunt cu pozele (a fost si ea in Cuba fix in aceeasi perioada), nu m-as fi mirat sa o vad prin vreo poza de a ta
Insa mi-a spus ca a fost in alta excursie paralela, ar fi fost foarte tare sa fie asa un cerc interesant si ea sa te stie din excursia aia
Deci astept cu Varadero, de la ea stiu ca e foarte frumos pe acolo, poate iti faci timp sa ne mai povestesti si tu.
Și ca să mai zici că nu te bag în seamă, iacă-tă că întro pauză de cafea am reușit să te citesc.
Mulțumesc pentru impresii și felicitări pentru review.
De fiecare dată când aud de Havana îmi vine în minte aceeași melodie... ,,Baila Conmigo - Saned Rivera ,,.
Aș dansa la nesfârșit...
@bog68: Multam fain pt aprecieri! Domn ca intotdeauna: -) !
@cristina65: va rog sa-mi spuneti daca este necesara viza pt Cuba sau este valabil doar cardul turistic pe care il obtinem de la agentia de turism cu care am facut rezervarea. va multumesc.
@cristina65: va rog sa-mi spuneti daca este necesara viza pt Cuba sau este valabil doar cardul turistic pe care il obtinem de la agentia de turism cu care am facut rezervarea. va multumesc
La aproape 3 ani de cand ai scris review-ul calatoresc si eu, impreuna cu tine prin Havana- si e tare frumos...
Am ras teribil la faza cu Costica
@cristina65 -
Foarta frumoasa descriere, cu detalii ce dau culoarea locala.
Si experianța mea in Cuba a foat dulce amaruie. Mi a placut pofta lor de viata dar am venit cu inima frânta. Cam acolo ajungeam noi intr-un viitor apropiat de izolare.
Faptul ca ai cunoscut multe tipologii de oameni da contur si mai convingator review-ului.
@glcitizen - Multumesc f mult! Din partea ta, aceste randuri sunt deosebit de flatante!
Ca sa nu mai zic ca e foarte placut sa primesti ecouri dupa atata timp
- Folosiți rubrica de mai jos (SCRIE ECOU) pentru a solicita informații suplimentare sau pentru a discuta cele postate de autorul review-ului de mai sus
- Dacă ați fost acolo și doriți să ne povestiți experiența dvs, folosiți mai bine butonul de mai jos ADAUGĂ IMPRESII NOI
- Dacă doriți să adresați o întrebare tuturor celor care au scris impresii din această destinație:
in loc de a scrie un (același) Ecou în "n" rubrici, mai bine inițiati o
ÎNTREBARE NOUĂ
(întrebarea va fi trimisă *automat* tuturor celor care au scris impresii din această destinație)
- Sep.2023 Havana: file de poveste — scris în 31.01.24 de robert din BUCURESTI - RECOMANDĂ
- Feb.2019 Havana lui Papa Hem — scris în 02.06.22 de mecut din PLOIEșTI - RECOMANDĂ
- Nov.2018 La pas prin vechiul teren de vanatoare, azi cartierul Vendado — scris în 13.07.19 de grecudoina din BRAșOV - RECOMANDĂ
- Nov.2018 Ce m-a determinat sa ajung intr-o tara comunista cu iz exotic — scris în 06.07.19 de grecudoina din BRAșOV - RECOMANDĂ
- Jan.2017 Cuba - partea 3 — scris în 18.01.17 de almarina din BUCURESTI - RECOMANDĂ
- Jan.2017 Cuba - partea 2 — scris în 18.01.17 de almarina din BUCURESTI - RECOMANDĂ
- Jan.2017 Cuba - partea I — scris în 18.01.17 de almarina din BUCURESTI - RECOMANDĂ
- SOCIALs
AmFostAcolo® este marcă înregistrată