Granada — un oras-cetate fabulos prin istorie si frumusete

TIPĂREȘTE

Excursia de o zi la Granada a fost printre cele mai solicitate de grupul de turisti romani, cazati in hotelul din Marbella in care am dormit, e mult spus, mai corect ar fi sa spun in care am avut depozitate bagajele in timpul sejurului pe Costa del Sol, tanand cont ca mai mult de 5-6 ore pe noapte nu am poposit in camera de hotel.

Costa del Sol are atat de multe obiective care ar trebui vizitate pe indelete, incat timpul nu mi-ar fi fost de ajuns nici poate pentru 3 saptamani intregi.

Autocarul plin de turisti romani a plecat la ora 7 dimineata din fata hotelului.

Abia se lumina de ziua. Cu o zi inainte fuseseram in Cordoba despre care am scris deja, asa incat aveam bateriile incarcate si eram pregatita sufleteste sa vad si sa simt frumusetea Granadei, despre care citisem.

Cand am achitat excursia ghidului nostru de limba romana, care ne-a preluat si de la aeroport, a romanca casatorita de peste 20 de ani cu un spaniol din Palma, ni s-a dat o fituica in care erau prezentate excursiile optionale, printre care si excursia din Granada, vorbindu-se despre Alhambra si orasul vechi, etc.

Eram pregatita asadar sa vad Granada cu celebra cetate si palatele maure din cadrul complexului Alhambra.

Orasul nu este foarte mare, nu are nici 1.000.000 de locuitori, dar este fabulos tocmai pentru ca a pastrat foarte mult si bine, zonele vechi si istorice Albayzin (Albaicin), Sacramento, Charterhouse sau cartierele Realejo, Cartuja, Bib-Rambla si Zaidin.

Orasul se afla la o altitudine de peste 700 de m. deasupra nivelului marii, deci din Marbella am tot urcat, spre poalele muntelui Sierra Nevada.

Orasul este asezat la confluenta raurilor Beiero, Darro si Genil.

Primii care au stabilit o colonie prin sec. V i. e. n au fost grecii si au numit-o Elibyrge, sub Roma s-a numit Hispania. Apoi in primele secole ale erei ns. a devenit Illiberius, avand moneda proprie. Nu au uitat nici vizigotii sa cucereasca orasul, dar dupa aceea, Imperiul Roman de Rasarit l-a mai stapanit un secol.

A urmat perioada superba, fascinanta - maura- Al Andaluz, adica Spania Maurilor. Maurii nu au distrus mostenirea romana, din contra au extins infrastructura, folosind constructiile pentru irigatii si culturi noi, in special citricele. Asa era pe la 710.

Evreii s-au stabilit la marginea orasului "Gamata", Granada evreilor si cu ajutorul lor fortele maure au inceput cucerirea care s-a terminat in 713. Conflictele civile din Califat au dus la distrugerea orasului pe la anul 1000. Pe la 1066 o gloata musulmana a rastignit pe conducatorul evreu Iosif Ibn Nagrela si a masacrat cca 4000 evrei. Se pare ca acela ar fi fost primul mare pogrom pe pamant european, dar nu a fost validat in acte, asa incat...

Din 1228 incepe dinastia Nasrid, cea mai indelungata dinastie musulmana in Peninsula Iberica. Nasrid s-a aliat cu Ferdinand al III-lea din Castilia avand legaturi comerciale cu centrele musulmane si arabe din Africa subsahariana si Magreb. Dar ciocniri au mai fost si in 1492, ultumul conducator musulman a predat controlul complet al Emiratului din Granada lui Ferdinand al II-lea si reginei Isabela I, Los reyes catolicos (monarhilor catolici).

Se pare ca acesta a fost unul dintre cele mai importante evenimente din istoria Granadei, caci in Decretul Alhambra s-a permis locuitorilor musulmani ai orasului sa-si continue credinta sub numele de mudejar.

Au urmat vremuri tulburi cu program de botezuri crestine fortate, asa incat multi musulmani au emigrat sau au devenit marronos iar evreii, catolici de origine evreiasca.

De prin sec. 16 moscheile au fost transformate in biserici crestine sau multe au fost distruse. Nemaifiind o perioada de conflicte majore Spania s-a angajat intr-o faza de explorare si colonizare pe glob. Sa nu-l uitam pe Cristofor Columb pretins a fi primul european care a pus piciorul in Lumea Noua. Resursele Americii au imbogatit coroana si tara permatand Isabellei I si lui Ferdinand al II-lea sa obtina realizari semnificative.

Si acum gata cu istoria, ce e mult strica...

Autocarul nostru, condus de un sofer tanar care s-a aratat foarte incantat de ghida noastra pentru aceasta excursie o romanca tanara si frumoasa, insa usor debusolata in zona aceea si cu putine cunostinte de istorie si cultura spaniola din pacate pentru grupul nostru de turisti, in fine zic, autocarul ne-a lasat dupa cca 2 ore si 30 de minute in parcarea din fata gradinilor Generalife ale complexului Alhambra, situat in Cerro del Sol.

Eu incerc sa povestesc numai si numai ce am vazut cu ochii mei si de aceea nu pot transmite repere geografice exacte.

Ghidul spaniol care ne-a preluat din fata portii gradinilor, un barbat de cca 50 de ani, foarte placut si instruit, ne-a dat fiecaruia castile de rigoare in care se auzea traducerea ghidei noastre si ne-a invitat sa purcedem la drum fara intarziere.

A tinut sa ne intrebe daca cunoastem sursa numelui orasului. Putini dintre noi am stiut ca numele vine de la fructul de rodie -in spaniola grenada, sau granada, care este un simbol al orasului, datorita multitudinii arborilor de rodii din zona.

Generalife este un palat de placere, cu gradina romantica, remarcabila pentru diversitatea de flori, plante si fantani. Generalife, adica gradina arhitectului, a fost loc de odihna a conducatorilor musulmani atunci cand au vrut sa se izoleze din viata oficiala de la Palat.

Ocupa pantele Cerro del Sol si vaile Genil si Darro. A intrat in Patrimoniul mondial UNESCO in 1984. Gradina a fost construita la jumatatea sec. 13 avand stil islamic specific Nasrid. Bineinteles ca nu s-a mai pastrat aspectul original, deoarece a suferit modificari si reconstituiri in perioada crestina.

Cladirile sunt austere si simple cu decoratii mici si delicate. Vegetatia este luxurianta. Intr-un lateral ne-am oprit pentru a asculta o legenda. Se pare ca sub trunghiul acelui copac, Mohamed Ibn Nasir ambitiosul musulman, care a domnit peste 40 de ani ar fi aflat ca sotia sa (a cata oare, sau poate era preferata?) il trada. Erau atunci 57 de familii bogate a caror barbati ar fi putut fi potentialii amanti ai sotiei sale si atunci se spune ca Nasrid a vrut sa dea o lectie "tradatorilor" si a dat ordin sa fie ucisi toti cei 57 de capi de familie musulmana. Asa spune legenda...

Gradinile sunt superbe, o oaza de vegetatie de exceptie, precum si mirosurile emanate.

Am vizitat apoi ruinele Alcazabei - fortareata, zona de aparare si alte resturi ale constructiei rezidentiale. Impresionante vederile asupra orasului de pe meterezele Alcazabei.

In grup compact ne-am deplasat spre o alta parte a complexului arhitectonic pe care Charles V l-a demolat pentru a isi construi propriul palat. Oricum, Alhambra actuala a suferit o multitudine de transformari dupa ce in timpul dominatiei franceze o parte a cetatii a fost aruncata in aer.

Urma acum sa vizitam celebra Curte cu Lei siCurtea Mirtului.

Surpriza mare si neplacuta...

Agentia nu facuse rezervare pentru aceasta zona a Alhambrei si pentru ca in incinta intra numai grupuri de maximum 30 de persoane si se viziteaza cca 30 de minute nu am avut acces. Turisti din intreaga lume se planifica cu luni inainte pentru aceasta vizita, insa noua ni s-a spus ca in ciuda faptului ca platisem excursia integral nu aveam rezervare pentru aceasta zona. Bineinteles ca reactia marii majoritati a grupului a fost de nemultumire generala. Oricum am avut un sentiment de frustrare accentuat. Eram ca un copil caruia i s-a aratat o jucarie pe care o dorea dar care nu i s-a dat.

Ne-am intors la autocarul care a preluat grupul din acelasi loc unde fuseseram lasati initial si ne-am indreptat spre cartierul Albaicin unde mergeam spre a lua masa de pranz.

Restaurantul era mare, curat, cu mese de 10-12 persoane. O formatie de muzica specific andaluza Orchestra Tuna Universitaria din Granada ne-a intampinat si ne-a incantat. Am cumparat un CD - 5 Eur - cu muzica cantata de acei tineri frumosi.

Mancarea, obisnuita supa de linte, friptura de porc cu cartofi si crema de zahar ars nu au fost cu nimic speciale, poate doar vinul rosu, usor dulce ne-a mai facut sa ne revenim. In restaurant mai era un grup de turisti, est-europeni.

De la restaurant am plecat per pedes... prin cartierul Albaicin spre Catedrala.

Cartierul este unul dintre centrele vechi ale Granadei, in partea de jos a orasului. Acest cartier a avut cea mai puternica dezvoltare in epoca Nasrid. Strazi inguste, dispuse intr-o retea complexa care se intinde din partea de sus San Nicolas la raul Darro si Calle Elvira situate in Plaza Nueva. Aici se afla locuintele traditionale "grenadine Carmen", constand dintr-o casa inconjurata de ziduri inalte dar care includ o mica livada sau gradina. Ca sa ne treaca supararea de la Curtea leilor am vizitat cartierul care din 1994 este patrimoniu UNESCO, cu ai sai pereti Zizi, Nasrid, turnurile de Alcazaba, biserica El Salvador - fosta moschee, si San Cristobal.

Ne-am indreptat apoi spre Catedrala. Aceasta a fost construita la inceputul sec. 16 de catre regii catolici peste Marea Moschee Nasrid, in stil gotic, dupa modelul Catedralei din Toledo, dar dupa 1529 proiectul s-a schimbat adoptandu-se esteticii Renasterii. Are 5 nave, in timp introducandu-se elemente baroce pa fatada principala. Dupa ce am cutreierat strazile Albacinului si am ajuns in fata catedralei am constatat ca aceasta era inchisa, fiind ora siestei pentru spanioli. Alta dezamagire... Fireste, alte discutii cu ghida pentru programarea defectuoasa a orelor de vizita. Am ocolit catedrala, am facut poze exterioare.

Pentru a ne mai linisti ghida ne-a propus o vizita scurta in cartierul Rib-Rambla. Pe stradutele mici si inguste se afla foarte multe restaurante si terase, dar cel mai important este bazarul arab (Acaiceria) care mi-a placut in mod deosebit.

Coborand pe stradute, am ajuns din nou in zona Catedralei de unde dupa discutii furtunoase cu ghida s-a hotarat sa purcedem la o scurta incursiune spre zona Sacramonte. Cartierul este situat pe extinderea dealului Albaicin si este locuit preponderent de Gitano. Locuintele trogloditilor sunt sapate in deal. Zona are reputatia centrului major de cantec si dans flamenco, inclusiv Gitana Zambra, un dans originar din Orientul Mijlociu. Toata zona Sacramonte este mediu protejat cultural pentru pastrarea formelor culturale Gitano.

Timpul se scursese si trebuia sa ne intoarcem "la baza".

Drumul de intoarcere a fost un remember al unei zile care nu s-a desfasurat conform graficului initial, dar care tocmai prin neprevazut si noutate a fost foarte frumos si deosebit de spectaculos.

Pentru Granada, sincer cred ca ar trebui o vizita de 2 zile. Este o asezare mult prea incarcata de istorie si cultura de viata adevarata, de spectaculozitate care trebuie explorata indeaproape.

---

VIZUALIZĂRI: 6703 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI