Gori și împrejurimile lui

TIPĂREȘTE

În, primul review al seriei, spuneam că am stat 6 zile pline în Georgia, primele trei zile le-am acordat vizitării capitalei Tbilisi și trei zile am închiriat mașină pentru a vedea cât mai mult din frumusețile acestei țări din Caucaz. Acum voi povesti plimbarea făcută în cea de-a patra zi pe traseul Tbilisi, Uplistsikhe, Gori, Mtskheta, Tbilisi, lung de circa 200 de kilometri.

Dimineața, în jurul orei 10, am început plimbarea propusă pentru acea zi, prima destinație fiind Uplistsikhe, în traducere "Cetatea Domnului", aflată la vreo 95 de kilometri de hotelul în care am stat. Dintre aceștia am mers mult pe autostradă, circa 75 de kilometri, drumuri foarte bune și bine marcate. Fondată în epoca târzie a bronzului, a fost între secolele 4 î. Hr. și 9 d. Hr., unul dintre cele mai importante centre politice și religioase din Georgia precreștină, pentru ca în secolul 13 să fie devastată de mongoli și apoi părăsită. A fost un oraș pe un masiv stâncos de peșteri săpate în stâncă, împărțit în trei zone: zona inferioară conectată printr-un tunel îngust de cea centrală care este și cea mai mare și o zonă superioară.

Peșterile au fost locuințe, locuri de sacrificii păgâne dar și clădiri funcționale, o farmacie, o brutărie, o închisoare și chiar un amfiteatru, majoritatea lipsite de orice decorațiuni, doar câteva mai mari cu ceva sculpturi în piatră...

În jurul orei 11:30 opream în parcarea liberă de taxă dar plină de mașini, de la intrarea în oraș și trecând pe lângă niște spații comerciale ne-am oprit la panoul cu explicații și harta site-ului unde am văzut principalele puncte de oprire propuse de audioghid din cele peste 25 existente pe teren.

Am plătit taxa de acces, 7 GEL (2,2 euro) de persoană, nu am achitat taxa de 10 GEL închiriere autoghid, nu aveau ghid în limba franceză iar cu engleza-româna șoferului meu nu ne descurcam, autoghidul este necesar deoarece nu există descrieri ci este scris doar ce se vede la punctul respectiv, și ne-am început plimbarea...

Am mers pe traseul audioghidului și nu am ratat nimic, se merge pe aleea asfaltată de-a lungul albiei râului Kura și apoi se urcă pe scări metalice. Am trecut prin Marea Poartă am intrat în “Orașul Abandonat”. Poteca principală se bifurcă sus și se merge întâi spre stânga pentru a vedea Templul cu mai multe gropi rituale, am trecut pe lângă Sala Rotundă și Teatrul, o peșteră cu acoperișul triunghiular, apoi pe lângă Casă cu Logie. Am revenit tot în poteca principală, am luat-o puțin spre dreapta și am început să urcăm spre Biserica Prințului ce se vedea în zare. Prima oprire a fost la Palatul Reginei Tamar, un templu păgân pe care marea Regină Creștină Georgiană l-a transformat în locuință regală. Mi-a plăcut arhitectura foarte interesantă a Sălii Mari, avea un tavan deosebit: boltit și cu nervuri, are și o deschidere, “coș de fum” și “luminator”, este susținut de două coloane sculptate. Are și nișe - logii pe trei din cele patru laturi. Foarte aproape puțin în stânga este Farmacia, nu am cumpărat medicamente, doar am pozat-o, și am revenit la Biserica Veche, ce are trei nave tăiate în stâncă în a doua jumătate a secolului 4, apoi la Biserica Prințului cu trei nave construite în secolele 9 – 10 din cărămidă. Am vizitat-o și în interior, este și acum funcțională, are icoane pe pereți, Sf. Gheorghe, Sf. Nino… Ne-am urcat mai sus de biserică, puțin spre stânga ei, pentru a vedea Sala cu o Singură Coloană, Marea Sală, Sala Frumoasă și ne-am cocoțat pentru poze și pentru a vedea orașul abandonat ce a fost construit mai târziu.

Ne-am reîntors la poteca principală și am vizitat și pozat Sala Lungă aflată imediat sub Biserica Prințului și am coborât destul de abrupt în stânga la Templul Makvliani, nu este vizitat de turiștii ce vin cu grupul, de neratat. Este o a doua mare sală arcuită a orașului în care mai sunt păstrate scaunele de piatră ale preoților și nișele în care se depozita sângele animalelor sacrificate. De aici se vede și se pozează foarte bine Turnul Principal, de fapt rămășițele lui protejate cu un acoperiș, … de tablă.

Am urcat iar puțin spre Sala Rotundă și am mers la intrarea în Tunelul Secret, era secret odinioară, azi iluminat, amenajat cu scări și balustrade, … Atenție, se poate rata destul de ușor, dar tot așa de ușor am coborât și noi la un drum paralel cu Râul Mtkvari, mai simplu și mai cunoscut ca râul Kura. Dacă urmărești harta îți localizezi bine zona tunelului și nu ratezi, sunt și grupuri dar mai puține, depinde de competența ghidului... noi am mai atras și pe alții...

În timpul excavațiilor s-au găsit artefacte din perioade diferite, bijuterii frumoase din aur, argint sau bronz, magnifică ceramică, sculpturi, majoritatea găzduite azi de Muzeul Național din Tbilisi valoarea orașului fiind recunoscută în anul 2007 când a fost inclus în Patrimoniu Mondial UNESCO.

Am părăsit Uplistsikhe revenim pe același drum mergând apoi la Gori, aproape 15 kilometri.

Gori este un oraș din estul Georgiei, mic, circa 50.000 de locuitori, dar făcut mare de Stalin, cunoscutul lider sovietic din prima parte a secolului 20, fiind localitatea lui natală, deși are o carte de vizită deosebită: peste 2.300 de ani vechime, are și mai multe obiective turistice, Cetatea Gori, Catedrala Fecioara Maria, Muzeul Istoric-Etnografic dar cel mai cunoscut Muzeul de stat al lui Stalin, singurul văzut pentru că mai aveam destule de vizitat în acea zi.

Muzeul Stalin este situat în Parcul Stalin, culmea!! , pe bulevardul cu același nume, deschis zilnic între orele 10 și 18, costul unui bilet de intrare fiind 15 GEL (4,7 euro). A fost ridicat la începutul anilor 1950 gândit ca “Muzeu al Istoriei Socialismului” dar nu și-a văzut menirea niciodată, căci prin moartea lui Stalin din acea perioadă a devenit muzeul acestuia, este un muzeu mare, interesant, își păstrează caracteristicile din epoca sovietică, georgienii fiind și astăzi mândri de concetățeanul lor, deși după anul 2000 au fost ceva încercări de reorganizare a muzeului, dar, fiind o atracție turistică foarte populară, municipalitatea a hotărât să-l păstreze așa cum este, așa l-am văzut și eu.

Din parcare am mers în parcul ce găduiește și Vagonul lui Stalin, un vagon blindat de culoare verde pe care Stalin îl folosea, încă de la începutul anilor 1940, în deplasările sale, nu-i plăcea să zboare cu avionul. Este un vagon simplu, mi s-a părut auster, cu oglinzi, mobilier, covoare, ..., cu dotări, baie cu cadă, instalație primitivă de aer condiționat, care să-i creeze condiții bune de călătorie. L-am parcurs de la un capăt la altul, am privit, am pozat, am coborât din vagon și mi-am continuat plimbarea…

Am intrat în holul din marmură roșie al clădirii principale ce adăpostește Muzeul Stalin, o clădire mare, înaltă, cu etaj și un turn, de pază?? , bogat ornamentat, placată cu piatră și marmură, cu coloane și alte ornamente, un mare palat construit în “stil gotic stalinist”, arhitectură stalinistă. Am fost întâmpinați de liderul bolșevic, o imensă statuie aflată pe scările ce urcă la etaj, am mers la etaj în cabinetul lui din stânga, reconstrucție a primului birou din Kremlin, mobilat simplu dar bogat împodobit cu portretele tovarășului.

Muzeul are șase săli, nu toate interesante, în care sunt expuse în ordine cronologică obiecte, mobilier și chiar darurile primite ca lider sovietic, sunt expuse și multe ilustrații cu fotografii, picturi, articole din ziare și chiar o mască mortuală.

Prima Sală prezintă copilăria și tinerețea lui Stalin, A doua Sală arată ascensiunea lui până la conducerea URSS și alte activități de tătuc al tuturor, Sălile trei, patru sunt dedicate participării armatei sovietice la cel de-al doilea război mondial și alte activități ale lui Stalin printre care Conferințele de la Teheran, Yalta și Potsdam de după cel de-al doilea război mondial până la moartea lui din anul 1953, A cincea Sală cu un “Tablou al lui Stalin în sicriu” și cu “Masca mortuală din bronz” așezată în centrul ei pare un altar dedicat unui sfânt (??!!), iar Sala șase găzduiește în mai multe vitrine darurile primite de Stalin din toată lumea, inclusiv România, China cu al său Mao Zedong, foarte multe din țările din fosta Rusie Sovietică.

La coborâre pe scări ne-am salutat cu Stalin, apoi am mers la parter unde în două mici camere, aflate cam sub scări, este amenajată o expoziție ce prezintă Represiunea politică sub Stalin, foarte puțin față de ce cunoaște omenirea despre dictatorul însetat de sânge, despre milioanele de oameni uciși, epurarea de către Stalin a dușmanilor săi politici. Este concepția municipalității și modul în care locuitorii îl elogiază și azi pe unul din cei mai puternici oameni din lumea anilor 1930 –1950.

Puțin tulburată de omagiul conducătorului iubit, mi-am adus aminte de vremuri tulburi, trăite…. ne-am îndreptat spre Casa lui Stalin, cea de-a treia secțiune a muzeului, o căsuță din lemn, cu două camere mici, în care s-a născut și și-a petrecut primii ani din viată Iosif, fiul unui cizmar ce avea închiriată o cameră și își avea atelierul la subsol, în cealaltă cameră locuind proprietarul. Atunci căsuța era înconjurată de altele asemănătoare, acum este încastrată într-un grandios pavilion greco-roman, atunci era deschisă, acum era încuiată…

Ne-am întors în parcarea, fără taxe dar aglomerată, i-am mulțumit paznicului de acolo, ne-a mulțumit și el, am urcat în mașină și am plecat spre Mtskheta, următoarea noastră destinație, altă povestire….

Cele două obiective văzute la Gori sunt unice și total deosebite între ele. Primul prezintă vremuri vechi glorioase pentru poporul georgian, al doilea prezintă vremuri “glorioase, însă de tristă amintire” pentru un om al poporului georgian. Al doilea este foarte cunoscut tuturor georgienilor actuali și turiștilor străini, primul mai puțin, dar amândouă merită văzute de toți cei ce ajung în Georgia.

---

VIZUALIZĂRI: 980 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI