Akhaltsikhe și Borjomi, două orașe asemănătoare, dar diferite

TIPĂREȘTE

Akhaltsikhe și Borjomi sunt două orașe asemănătoare, sunt mici, așezate pe ape în aceeași regiune, principalele obiectivele turistice sunt lucrate de om și grupate, dar, acum apar diferențele, la Akhaltsikhe grupate în fortăreața Castelul Rabati, la Borjomi în Parcul Central, despre ele voi vorbi mai jos.

În vezi impresii, spuneam că puțin după ora 14 plecam spre Akhaltsikhe, oraș în provincia Meskheti aflat la circa 60 de kilometri de Vardzia, pe niște șosele șerpuitoare, cu multe urcușuri și coborâșuri… Ploaia a venit pe drumul de întoarcere, în rafale, dar ca prin minune după circa o oră s-a oprit aproape de intrarea în micul orășel, Akhaltsikhe, ce nume greu de pronunțat, am întâlnit multe astfel de denumiri îmbârligate în Georgia… :-??

Akhaltsikhe este un oraș mic, circa 18.000 de locuitori, situat pe un mic afluent al râului Kura, ce împarte orașul în două, în partea de nord orașul vechi, cel nou în partea de sud. Are o istorie zbuciumată, prin anii 1570 a fost cucerit de turci iar peste vreo 50 de ani a fost integrat în Imperiul Otoman. În 1828, în războiul ruso-turc, a fost ocupat de ruși și a rămas la ei până la dezmembrarea Uniunii Sovietice când a revenit la Georgia. Anii turcești au influențat mult și oamenii și orașul, se află la circa 19 kilometri de granița cu Turcia, punct de trecere a frontierei... iar cel mai important obiectiv turistic, Castelul Rabati, este reconstruit complet de otomani...

Aș mai adăuga doar că Charles Aznavour, cunoscutul cântăreț și compozitor francez, armean la origine, este foarte popular în Akhaltsikhe deoarece tatăl lui, este original de acolo.

Am mers direct să vizităm castelul, nu știam cât timp vom sta acolo, știam din documentarea mea că este un obiectiv turistic deosebit, complet refăcut, doream să-l văd...

Castelul Rabati este numele actual al unei vechi fortărețe de piatră construită în secolul 9, un complex medieval ce se numea Castelul Lomisa. Ca date de contact are site rabati.ge.

Am ajuns la el după o scurtă plimbare pe jos, lăsasem mașina într-o parcare mai depărtată, deși există o parcare mai mică chiar la intrare în fortăreață, care era plină la acea oră.

Complexul se poate vizita zilnic între orele 9 și 18, muzeul este închis lunea, în celelalte zile se poate vizita de la ora 10 la 18.

Am intrat în fortăreață, frumoasă poarta de acces, aflată în partea de est, ziduri înalte, maiestoase și ne-am oprit în dreapta la Centrul de Informare Turistică, la harta complexului, trebuie menționat că după o restaurare masivă complexul a fost redeschis în anul 2012 și că este împărțit ca și orașul în două părți total diferite.

Partea inferioară este o zonă modernă cu magazine, cafenele, restaurantante și chiar o vinărie, cu un hotel și o casă a căsătoriilor, tot aici aflându-se și administrația complexului, se poate vedea fără bilete de acces. Partea superioară, zona istorică a complexului a devenit nu numai un monument istoric, ci un adevărat centru cultural al orașului.

Am achizițional bilete de la Oficiul de Bilete din Centrul de Informare, 7 GEL de persoană, am cumpărat cu 1 GEL harta complexului, nu aveau audioghiduri în franceză, și ne-am îndreptat spre zona turistică.

Am văzut în partea de vest o zonă mai înaltă, cu frumoase turnuri, cu scări, era Aleea Dragostei, nu am mers pe ea, dar am pozat-o de la Citadelă, punctul cel mai înalt din fortăreață, am ajuns imediat la Hotelul Gino Wellness Rabati de lângă Restaurantul Rabati, am prezentat apoi biletul la punctul de control de la zidul ce împarte complexul în cele două părți. Am urcat mai multe scări, am vizitat câteva săli și am intrat apoi în frumosul parc...

Ne-am oprit la Biserica Ortodoxă Sf. Gheorghe, o biserică mică, nu prea veche, de prin secolul 19, cu o clopotniță destul de înaltă, am intrat într-un interior simplu, cu un mic Altar împodobit cu câteva icoane, nu lipsește Icoana Sf. Gheorghe și Balaurul. Trebuie menționat că biserica ortodoxă a funcționat alături de Moscheea Akhmediye ridicată în secolul 18 și în perioada stăpânirii otomane și a celei sovietice și că în apropierea lor se află Madrasah, școala musulmană, un monument arhitectonic deosebit, mai există doar două clădiri similare în Anatolia de Est. Este specificul zonei, pentru că în districtul Rabati locașurile de cult creștin, ortodoxe, catolice și armenești coexistă din vechime cu cele islamice, făcând din Rabati simbolul toleranței entice și religioase, recunoscut în regiune….

Am trecut pe la Muzeul de Istorie al Regiunii Samtskhe-Javakheti pe care doar l-am pozat fără să-l vizităm, prețul unui bilet este de 3 GEL, deși merita văzut pentru multitudinea și diversitatea exponatelor deținute, manuscrise vechi chiar de 1.000 de ani, arheologie din paleolitic și neolitic, artefacte din epoca bronzului și din cea a fierului, o colecția numismatică cu monede de aur, argint, cupru din secolele 1 – 14, o colecție epigrafică de pietre cu inscripții în georgiană, armeană, turcă, arabă și persană din secolele 10 – 19, o vastă colecție etnografică ce ilustrează stilurile de viață tradiționale din regiune, dar timpul…, și ne-am continuat plimbarea.

Am ajuns la punctul final al plimbării noastre, Citadela-Palat Djakeli construită de prințul Djakeli în secolul 12, reședința acestei familii timp de 300 de ani, palat ce domină complexul prin amplasarea lui și înălțimea turnului. Am intrat și urcat în curtea interioară unde am găsit un Darbazi, construcție specifică Asiei Mici și Caucazului de Sud, o cameră cu un acoperiș tip „cupolă absorbantă”, o boltă piramidă construită în trepte din grinzi de lemn cu o deschidere centrală în vârf care servește ca iluminator și coș de fum. Am văzut așa ceva la Muzeul de etnografie în aer liber din Tbilisi, mi-a plăcut mult această construcție, este, după părerea mea, ceva unic, nu am mai văzut așa ceva și nu cred că mai există în alte regiuni.

Mi-am continuat plimbarea prin citadelă, spațiul este redus, apoi am urcat pe turnul ei care oferă o largă perspectivă asupra complexului căruia i-am făcut câteva ample poze. Nu trebuie ratat!!!

A fost o vizită nu prea lungă, aproape 2 ore, interesantă, deconectantă și foarte instructivă, acesta fiind și scopul reconstrucției complexului, monumentele au mai mult roluri de exponate… și am părăsit castelul prin altă frumoasă poartă tot pe partea de est. Pentru vizită sunt necesare câteva ore dacă veți vizita și muzeul. De aici am plecat spre Borjomi, oraș aflat la 50 de kilometri pe drumul de întorcere la Tbilisi, ultima vizită propusă pentru acea zi, am ajuns după mai puțin de o oră. Nu aveam obiective turistice de vizitat, nu eram presați de oră, deja se însera și am mai pozat pe lumină câte ceva...

Borjomi un mic oraș stațiune, cu o populație de vreo 11.000, din centrul Georgiei, așezat în Defileul Borjomi, calea pe care Râul Kura și-a tăiat-o prin Munții Caucazul Mic. Orașul este renumit pentru Apa Minerală Borjomi, pentru Izvoarele din Parcul Central, pentru Palatul de Vară Romanov, pentru Parcul Național Borjomi-Kharagauli aflat la marginea lui.

În secolul 19 și-a dezvoltat foarte mult capacitățile de cazare, de odihnă și de recreere, iar clima sa caldă, izvoarele de apă minerală și pădurile au făcut din Borjomi stațiunea de vară preferată de aristocrația ruso-gruzină și să fie numită „Perla Caucazului”.

Prima oprire am făcut-o la Centrul de vizitatori de la intrarea în Parcul Național Borjomi-Kharagauli, este aproape de șosea. Mi-ar fi plăcut să-l văd, are câteva trasee turistice diferite ca timp și dificultate și mai multe monumente istorice, așa că… am plecat spre centrul stațiunii.

Am trecut Râul Kura pe Podul Frumuseții, pod frumos și ziua și noaptea, apoi prin Piața Kostava unde am parcat mașina mergând apoi pe jos. Am pozat intrarea în Grădina Kostava, Merab Kostava, muzician și poet georgian, a fost unul din liderii mișcării de eliberare națională din Georgia, mișcare disidentă împotriva Uniunii Sovietice, până la moartea sa într-un accident de mașină (??) în anul 1989. Am trecut pe lângă doi lei cu coame bogate, calmi, chiar dacă îi udase și pe ei ploaia ce căzuse între timp. O scurtă plimbare, câteva poze prin frumoasa grădină, am văzut Biserica Sf. Nicolae aflătă aici și am admirat, vizavi, Gara Parc ce găzduiește Hotelul Pesvebi. Ne-am continuat plimbarea pe Str. 9 Aprilie paralelă cu râul Borjomula frumos amenajat cu pavilioane și bănci, brazi peste tot..., am ajuns la Podul Modern lângă elegantul Hotel Crowne Plaza și apoi la Izvorul Mineral pe care l-am încercat și eu. În drumul nostru am întâlnit magazine și tarabe cu multe suveniruri, restaurante și terase dar și frumoase clădiri printre care și Palatul Laleaua de Aur construit în stil person. Am ajuns și la Clădirea Telecabinei o clădire modernă aflată la intrarea în Parcul Central.

Nu am avut timp pentru telecabină așa că ne-am mulțumit doar cu o plimbare prin Parcul Central, parcul cu ape minerale Borjomi, cu mulțime de alei, amenajat la mijlocul secolului 19 în valea îngustă și împădurită a Râului Borjomula. Am plătit intrarea 2 GEL de persoană și am văzut la intrarea în parc Palatul Vechi Borjomi și foarte aproape un pavilion superb ce adăpostește Izvorul Ekaterina, izvor cu apă caldă potabilă, cel mai important izvor din parc. Am mers pe alei frumos amenajate trecând pe lângă „ Atracțiile pentru copii”, Expoziție de Fluturi, o Casă de Ceară și o Sală de Amuzament, am văzut mai multe poduri peste Borjomula printre care și Podul Îndrăgostiților cu lacățele lui, am trecut pe lângă un „Loc de joacă” pentru copii, fără copii, se însera și copiii erau la casele lor, și am ajuns la Monumentul lui Prometheu, „o cădere de apă lângă un Prometeu de piatră” unde ne-am oprit….

Parcul nu se oprea aici, mai erau de văzut Piscinele cu apă caldă sulfuroasă, Trenulețul și alte Parcuri de distracții…, dar ne plimbam deja de vreo două ore prin Borjomi, venea noaptea și mai aveam mai mult de două ore de mers până la Tbilisi. Mi-a plăcut mult parcul, înconjurat de pădure, frumos amenajat, aleile, podurile, pavilioanele, am simțit aerul ozonat, ….

Akhaltsikhe și Borjomi sunt două orașe mici dar au ce arăta, merită văzute dacă ajungeți în Georgia, vă recomand să alocați mai mult timp decât am avut noi, aceste vizite trebuie neapărat incluse în programul unui turist în Georgia…

---

VIZUALIZĂRI: 777 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI