Fontainebleau și Bléau, un câine de vânătoare

TIPĂREȘTE

La începutul sec. XII pe domeniile de la Fontainebleau nu exista decât un pavilion de vânătoare, zona fiind propice pentru aceasta. Povestea Castelului Fontainebleau începe cu un câine - Bléau - care, în cursul unei expediții de vânătoare, a descoperit un izvor cu apă limpede. Acesta a fost denumit Fontaine Belle-Eau, nume care s-a extins mai apoi asupra domeniului. De aici, în timp, numele a devenit “Fontainebleau” .  

Castelul Fontainebleau situat la 57 km de Paris, castelul medieval care a servit drept reședință monarhilor francezi de la Ludovic al VII-lea până la Napoleon al III-lea, a fost una dintre reședințele preferate ale lui Napoleon Bonaparte. Împreună cu parcul din jur, Castelul Fontainebleau a fost înscris în anul 1981 pe Lista Patrimoniului cultural mondial UNESCO.

Orașul Fontainebleau de astăzi, înfrățit cu orașul românesc Alba Iulia (din 17 octombrie 2022), numărând 16000 de locuitori, este cunoscut în lume ca fiind cel care găzduiește faimosul castel regal, al doilea ca mărime din Franța, după Versailles. Aici s-au născut viitori regi ai Franței (Filip al IV-lea cel Frumos, Francisc al II-lea, Henric al III-lea, Ludovic al XIII-lea), aici a locuit și de aici a abdicat în 1814 Napoleon Bonaparte (în curtea din fața castelului numită de atunci Curtea de Adio). Fontainbleau a fost un loc preferat și de curtea celui De-al Doilea Imperiu al lui Napoleon al III-lea, nepotul său.

De asemenea, Fontainebleau a găzduit oaspeți de seamă - Papa Pius al VII-lea, Cristina a Suediei după abdicarea ei din 1654, Petru cel Mare al Rusiei, Christian al VII-lea al Danemarcei...  

Ultima zi a circuitului nostru - Circuit Paris și Valea Loarei - în care aveam programate vizite, a fost cea de-a șaptea. În această ultimă zi a fost programată excursia opțională la Castelul Fontainebleau. Nu știu care a fost taxa de vizitare, aceasta fiind înclusă în costul total al excursiei opționale (89 euro/persoană) care cuprindea mai multe deplasări și intrări la obiective. Pot spune că vizita la Castelul Fontainebleau, cu plimbarea prin întinsele grădini de acolo, cu iazuri, cu statui și cu fântâni arteziene, a fost încununarea întregului nostru periplu prin Franța. Au fost imaginile care m-au însoțit pe tot parcursul drumului de întoarcere acasă și care-mi sunt vii în memorie chiar și acum când scriu, la mult timp de la întoarcere.

Castelul Fontainebleau, așa cum îl vedem noi astăzi, este lucrarea mai multor monarhi francezi, de-a lungul secolelor fiecare transformând, adăugând câte ceva după dorință și după necesitățile momentului. Din prima construcție datând din evul mediu, nu s-a mai păstrat decât donjonul. La începutul sec. XVI, din 1528, François I a fost adevăratul artizan al castelului. Din dispoziția sa, arhitectul Gilles le Breton a construit cea mai mare parte a clădirilor din "Cour Ovale", incluzând "Porte Dorée", intrarea sudică. François I a adus în Franța artiști italieni - Sebastiano Serlio, Leonardo da Vinci și Rosso Fiorentino - care au decorat construcția cu frumoase ornamente. Scării monumentale care ornamentează fațada, prin care se putea ajunge la apartamentele regale, i-a rămas numele de “porticul lui Serlio” după cel care a proiectat-o. Se poate afirma că acesta a fost momentul pătrunderii Renașterii în Franța. Henric al II-lea, fiul lui François I a dus mai departe proiectele novatoare ale tatălui său. Între altele, lui i se datorează transformarea logiei concepută de François I în una dintre cele mai frumoase  "Salle des Fetes" - Sala de bal, aceasta fiind decorată de pictorii italieni Francesco Primaticcio și Niccolo dell'Abbate. "Nimfa de la Fontainebleau" a lui Benvenuto Cellini, lucrare comandată pentru castel, nu mai există. Ea a fost transferată și poate fi văzută acum la Luvru.

În sec. XVII a venit rândul regelui Henric al IV-lea să continue proiectele înaintașilor săi. El a adăugat curtea numită "Curtea Prinților" și a construit aripa care găzduiește "Galerie de Diane de Poitiers" și "Galerie des Cerfs", folosită ca bibliotecă. Lui Henric al IV-lea i se datorează amenajarea imensului parc - Grand Parterre, cea mai mare grădină din Europa acelor vremuri. Un canal de aproape 1200 m lungime, care oferă o vastă perspectivă asupra castelului, foarte mulți pomi fructiferi și arbori decorativi au apărut în parcul întins pe 83,92 ha. Iazuri, fântâni, statui, alei trasate și pe lângă toate astea rondurile cu design original proiectate de renumitul peisagist André Le Nôtre, dau vizitatorului de astăzi imaginea încântătoarelor grădini de altădată de la Fontainebleau. A fost amenajat chiar și un teren de tenis - “jeu de Paume” . (Am zâmbit când am văzut în castel, într-o vitrină, una dintre rachetele cu care se juca tenis în acele vremuri). În afară de acestea, Henric al IV-lea a făcut mai multe amenajări interioare (între care şi apartamentul amantei sale Madame de Maintenon), a creat noi saloane pentru membrii familiei și a făcut modificări în apartamentele regale.

În secolul următor, sec. XVIII, Lodovic al XV-lea și Ludovic al XVI-lea au desăvârşit opera predecesorilor lor. În timpul şi după revoluţie castelul a fost devastat, multe piese de mobilier fiind distruse sau furate. Napoleon Bonaparte a dorit să redea Castelului Fontainebleau strălucirea de altădată, astfel încât l-a redecorat cu mobilier de epocă adus în mare parte de la palatul Tuileries și a făcut modernizări. Napoleon al III-lea, nepotul lui Napoleon Bonaparte, a fost ultimul împărat care a locuit în Castelul Fontainebleau. După căderea celui de al doilea imperiu, deci după 700 de ani în care a fost reşedinţă regală, locuită neîntrerupt, în 1870 castelul a fost închis. Abia în 1927, după ample lucrări de renovare, a devenit muzeu naţional. În 1981 Castelul Fontainebleau a fost inclus pe Lista Patrimoniul cultural mondial UNESCO.

Vizita în interior este fascinantă. Circuitul include mai multe săli, galerii și apartamente. Galeria Fastului etalând tablouri reprezentând viaţa la curte, scene de vânătoare și Galeria Farfuriilor expunând 128 de prețioase farfurii din porțelan de Sèvres, care au făcut parte din serviciile de masă ale Castelului Fontainebleau, amintesc de fastuoasele evenimente și petreceri care au avut loc acolo. Marile Apartamente care se află la primul etaj şi oferă frumoase priveliști spre Curtea Ovală şi spre Grădina Dianei, însumează mai multe săli şi galerii în care au locuit primii regi, cei care au început lucrările de extindere a castelului.

Galeria François I și Sala de bal - unice în Franța - sunt impresionante prin decorurile din stuc datorate artiștilor italieni Rosso Fiorentino și Francesco Primaticcio, lucrări executate din dispoziția regilor François I și Henric al II-lea.

Galeria François I aflată la primul etaj a luat naștere prin transformarea - în 1530 - a unui pasaj care lega apartamentul lui François I de Curtea Ovală. Lambriurile din lemn de nuc poartă însemnele regelui - salamandra și litera F. Deasupra sunt ancadramente de stuc cu personaje mitologice, picturi murale... Plafonul este din lemn, casetat și sculptat. La capătul sălii observăm bustul regelui François I.

Sala de bal inițial o logie gândită de François I, a fost închisă şi decorată de fiul său, Henric al II-lea. La un capăt are un şemineu decorat cu doi satiri de bronz, iar la celălalt o tribună pentru instrumentiști. Lambriurile, şemineul şi plafonul, toate au înscrise litera H, inițiala regelui Henric al II-lea. Pereţii, arcadele, coloanele sunt pictate cu scene şi figuri mitologice. Sala de bal este una dintre cele mai frumoase săli ale castelului Fontainebleau.

Imagini ale fastului de la curtea franceză ne dau și alte încăperi ale castelului. Salonul Gărzilor cu un plafon cu bârne aparente, cu arme și cu un vas mare, decorativ, realizat la Sèvres, găzduind un șemineu măreț și bustul lui Henric al IV-lea, constituia anticamera apartamentului regal. Salonul Jocurilor sau Marele Salon al Împărătesei cu două fotolii pentru cuplul imperial şi cu taburete pentru invitații la spectacolele care aveau loc acolo, cu pereți bogat decorați cu siluete feminine şi motive florale, Saloanele tapiseriilor inițial apartamentele reginei, cu pereţi acoperiți cu prețioase tapiserii, Camera reginei şi a împărătesei locuită de toate suveranele Franţei de la Marie de Médicis până la împărăteasa Eugénie (bineînțeles trecând prin multiple transformări după moda vremii și după preferințele celei care a locuit la un moment dat acolo), sunt alte încăperi care ne captează interesul și ne pun aparatele foto la treabă. Galeria Dianei o sală lungă (71,59 x 6,50 m) care se remarcă prin marele glob pământesc despre care se spune că a aparţinut lui Napoleon Bonaparte și prin decorațiunile ei (scene de luptă, scene mitologice - Diana la vânătoare), atrage și ea atenția vizitatorului.  

Apertamentul împăratului amenajat începând cu anul 1804, include un dormitor cu un pat înalt lângă care se află un scăunel. Deasupra patului observăm însemnele împăratului. Baldachinul, husele, draperiile, tapiţeria scaunelor sunt din material verde cu motive florale. Pereţii sunt decorați cu dreptunghiuri din stuc aurit în mijlocul cărora sunt medalioane cu personaje antice. Candelabrul de cristal este enorm, iar pardoseala este acoperită cu un covor cu decorațiuni florale. Apartamentul împăratului era dotat cu o cameră de baie, o sală de servit masa în intimidate, precum și o cameră mică, de dormit, cu o masă de lucru și cu un pat acoperit cu baldachin verde în care Napoleon Bonaparte se odihnea uneori. O scară îngustă lega această cameră de bibliotecă şi de o cameră a hărților. Sala tronului martorul atâtor evenimente istorice, începând cu perioada lui Henric al IV-lea şi până la Ludovic al XVI-lea, a fost dormitor. Abia în vremea lui Napoleon Bonaparte a fost amenajată ca sală a tronului. De o parte şi de alta a tronului, pe stâlpi de bronz, sunt două acvile sub care se distinge litera N, însemnul lui Napoleon. Plafonul și lambriurile sunt decorate cu sculpturi, iar pe șemineu se află bustul lui Ludovic al XIII-lea. Sala de Consiliu decorată cu lambriuri, medalioane şi picturi, are în mijloc o masă rotundă cu opt fotolii, iar lângă pereți taburete pentru asistență.  

Capela Trinităţii datând din 1260, dedicată Sfântului Louis, a fost atașată castelului în vremea lui François I. Urmașii săi, până la Ludovic al XV-lea, au împodobit-o astfel că în zilele noastre este o capodoperă. De o parte şi de alta a altarului sunt două statui - Charlemagne şi Saint Louis - iar în centru Sfânta Trinitate. În sec. XVIII capela a fost dotată cu o orgă şi a fost decorată cu medalioane și cu 14 tablori mari reprezentând scene din viaţa lui Iisus. În firide sunt statuile unor regi. În această capelă s-a căsătorit Louis al XV-lea cu Maria Leszinska, aici a fost botezat micul prinț, viitorul împărat Napoleon al III-lea, aici au fost oficiate nunţi şi botezuri din familia regală.  

Când îți planifici o vizită la Castelul Fontainebleau trebuie să-ți rezervi timp și pentru o plimbare prin parc și prin grădini. Este păcat să ratezi această oportunitate mai ales că nu implică nici un cost suplimentar.

Grădina Dianei cea mai mică dintre grădini, cândva gradina privată a suveranilor, se află în partea stângă cum privești spre palat. A căpătat acest nume datorită unei statui - Diana cu căprioara - care ornamentează fântâna din centru.

Grădinile Fontainebleau - locuri de promenadă și de agrement care înconjurau castelul chiar din vremea lui François I au fost mărite și înfrumusețate de Catherine de Médicis care le-a decorat cu statui după moda italiană și de Henric al IV-lea care le-a ornamentat cu fântâni. Tot lui i se datorează canalul (lung de 1145 m și lat de 39,45 m) care oferă o frumoasă perspectivă asupra castelului. Din dispoziția lui Ludovic al XIV-lea, faimosul peisagist André Le Nôtre a dat grădinilor aspectul de astăzi.

Mă bucur că am avut timpul necesar, de asemenea mă bucur că m-au ținut picioarele să fac o lungă plimbare prin acest imens parc. Alei și întinse zone cu gazon, parcă trasate cu creionul, bazine cu apă pe care plutesc rațe și lebede, câteva statui, alte lucrări de artă care decorează fântânile, desenul impecabil al grădinilor englezești, pot fi prilej de relaxare sau... de oboseală maximă dacă timpul te presează și totuși nu vrei să pleci de acolo. Din datele pe care le am la dispoziție am înțeles că în parc sunt plantați în jur de 4500 de arbori, iar în grădini sunt răsădite în fiecare an în jur de 40.000 de flori. 145 este numărul persoanelor care lucrează la întreținerea acestui vast domeniu.

În încheiere, pentru cei interesați, din broșura “Fontainebleau en dates et en chiffres” pe care am procurat-o de acolo, alte câteva informații care ilustrează grandoarea edificiului:

-       1536 - numărul de camere (fără dependințe)

-       20.000 m² - suprafața acoperișurilor

-       83,92 ha - suprafața parcului

-       2,18 ha - suprafața Grădinilor Dianei

-       115,83 ha - suprafața totală a domeniului

Și dimensiuni ale câtorva încăperi:

Galeria François I - 60,84 x 5,78 m

Sala de bal - 29,50 x 15,62 m

Sala tronului (vechea cameră a regilor) - 10,70 x 10,04 m

Și încă ceva! Dacă în 1782 pentru a ajunge de la Paris la Fontainebleau era nevoie de 6 ore (cu diligența) sau de 7 ore și jumătate (cu trăsura cu șase cai), în zilele noastre, cu trenul, distanța se parcurge în jumătate de oră.

P. S. Castelul Fontainebleau este deschis în fiecare zi în afară de marți, de 1 ianuarie, de 1 mai și de 25 decembrie, din octombrie până în martie în intervalul orar 09.30-17.00, iar din aprilie până în septembrie în intervalul orar 09.30-18.00. Ultima intrare cu 45 de minute înainte de închidere. Grădinile sunt deschise astfel: în noiembrie-februarie 09.30-17.00, în martie, aprilie și octombrie 09.00-18.00, iar în mai-septembrie 09.00-19.00.  

---

VIZUALIZĂRI: 98 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI