Am atins cerul cu mâna

TIPĂREȘTE

Am atins cerul cu mâna

Citatul zilei- to the lover of wilderness Alaska is one of the most wonderful countries in the world- John Muir.

Fairbanks, al doilea cel mai mare oraș din Alaska, se află în inima celui mai nordic stat american și reprezintă un punct esențial pentru explorarea și înțelegerea regiunilor arctice. Cu o istorie marcată de febra aurului și o geografie dominată de taiga, râuri reci și lumini nordice, Fairbanks este astăzi un amestec unic de cultură, cercetare științifică și viață în condiții extreme.

Fairbanks este situat în mijlocul Alaskăi, o regiune continentală vastă, aflată între munții Alaska Range la sud și lanțurile Brooks Range la nord. Orașul este traversat de râul Chena, care se varsă în râul Tanana, unul dintre principalele cursuri de apă din centru statului.

Datorită proximității de Cercul Polar de Nord (aprox. 190 km), Fairbanks experimentează fenomene extreme de lumină cu veri cu zile foarte lungi și ierni cu lumină limitată.

Climatul de la Fairbanks este unul dintre cele mai aspre din America de Nord cu Ierni geroase, cu temperaturi care pot coborî sub –40°C, dar și cu veri surprinzător de calde, cu maxime de 25–30°C, dar si cu Aurora Boreală care este extrem de frecventă în sezonul rece, datorită poziționării orașului în Ovalul Auroral.

Regiunea Fairbanks a fost locuită timp de mii de ani de popoarele indigene Athabascan, în special tribul Chena. Aceștia trăiau din pescuit, vânătoare și comerț. Fairbanks a fost fondat de omul de afaceri E. T. Barnette, care a ajuns accidental pe malul râului Chena, unde a înființat un post comercial. La scurt timp, descoperirea aurului în apropiere a declanșat o migrație masivă a prospectorilor. Intre anii 1901-1903. Orașul a fost numit în onoarea lui Charles W. Fairbanks, vicepreședinte al Statelor Unite (1905–1909). Între 1902 și 1905, Fairbanks a crescut rapid, devenind un centru important pentru minerii care căutau aur în Interiorul Alaska. Această dezvoltare a stabilit fundația economică a orașului.

Prima oară am auzit de acest oraș din povestirile autorului american Jack London. Deși Jack London nu a locuit în Fairbanks, orașul și regiunea înconjurătoare apar menționate în câteva dintre scrierile sale, fiind asociate cu atmosfera dură, misterioasă și plină de aventură a Nordului. Jack London a fost unul dintre marii supranumiți „cronicarul Nordului sălbatic” . Deși cea mai mare parte a acțiunii din operele sale precum „Chemarea străbunilor” sau „Colț Alb” –este plasată în Yukonul canadian, Fairbanks apare ca un punct de reper în povești legate de traseele minerilor„in descrieri ale regiunilor de la granița Alaska–Yukon, dar si a drumurilor spre nord folosite de pionieri și vânători,

Astfel firesc după Anchorage următoarea noastră destinație din Alaska a fost Fairbanks. Am zburat preț de o oră cu avionul companiei Alaska Airlines. Se putea ajunge aici și cu o mașină închiriată, dar și cu trenul. Noi am ales varianta mai rapidă. Am povestit atât despre cazarea faină pe care am avut-o în acest oraș, dar și despre marea surpriză de adescoperi tocmai aici un restaurant moldovenesc.

În acest articol vreau să vă povestesc despre cea mai faină excursie pe care am avut-o aici și anume un drum până la limita Cercului Polar cu promisiunea nerespectată că vom avea parte și de vizionarea aurorei boreale. Sincer nu aveam eu prea mari speranțe să o vedem, deoarece eram în luna august și în această perioadă se vede foarte rar, dar am sperat cumva că vom avea noroc. Pentru această excursie am plătit destul de mult și anume 578 usd pentru două persoane.

Prin jurul prânzului am fost luați de ghid cu un microbuz din fața pensiunii noastre unde eram cazați. Mai erau doar vreo două, trei perechi de americani, noi și ghidul de origine asiatică, foarte simpatic de altfel.

Am primit de la ghid o cană cu cafea fierbinte, un mic instrument de supraviețuire  și, cu un zâmbet care spunea “astăzi vei vedea lucruri pe care nu le vei uita niciodată” , ne-am urcat în vanul care urma să ne poarte spre nord, către Cercul Arctic.

Drumul spre tărâmurile înghețate începea pe faimosul Dalton Highway, o fâșie de asfalt și pietriș care părea să taie în două pădurea boreală. Am lăsat rapid Fairbanks în urmă, iar tăcerea nordului ne-a învăluit treptat, doar motorul mașinii rămânând un companion loial.

Pe măsură ce înaintam, ghidul povestea despre pionieri, despre febra aurului, despre camioanele uriașe care își făceau loc iarna pe drumul acesta pentru a aproviziona câmpurile petroliere din nord. Am trecut pe lângă secțiuni ale Trans-Alaska Pipeline, șarpele metalic care străbate nordul american. Sub el puteai simți, chiar și fără atingere, cât de neiertător este pământul înghețat. Chiar am oprit într-un loc să ne tragem sufletul și să vedem de aproape această lungă conductă de petrol.

După câteva ore, am ajuns la Yukon River. Râul, unul dintre cele mai mari din America de Nord, se odihnea sub un strat gros de gheață. Am coborât și am simțit cum frigul îmi înțeapă obrajii, dar priveliștea era atât de grandioasă încât nici nu mai conta. Dacă în Fairbanks era o temperature plăcută ca de primăvară la noi, aici deja era un frig înțepător. Norii se strecurau încet, lăsând în urmă nuanțe de gri și albastru, iar ghidul ne explica rolul mitologic pe care îl are Yukonul în cultura nativilor Athabascan.

În acest loc era o bază pentru muncitorii din zonă unde am putut și noi să mâncăm un meniu traditional american alături de o bere rece. Erau adevărați oameni ai muntelui prin zonă învățați cu condițiile vitrege ale vremii de pe aceste tărâmuri atât de îndepărtate.

După încă câteva ore de drum, cu soarele coborând ușor spre un orizont alburiu, am zărit în sfârșit panoul de lemn care marca destinul zilei:“Arctic Circle – Latitude 66°33’ N” .

Am simțit un fel de vibrație interioară, ca și cum mă aflam la marginea unei lumi nevăzute. Aerul era mai rece, mirosul mai aspru, liniștea mai densă. Când am atins panoul, parcă am atins un hotar vechi de când lumea  limita dintre obișnuit și tărâmul poveștilor polare. Evident acesta a fost obiectivul principal al călătoriei noastre să ajungem o data în viață la Cercul Polar. Ne-am fotografiat, am primit un mic certificat de trecere și apoi am rămas câteva clipe privind tundra. O vastitate albă, tăcută, care îți dădea impresia că ai pășit în paginile unei cărți scrise de vânt și gheață. Nu am stat foarte mult pentru că se lăsase foarte frig.

Am purces la drum și am mai făcut o oprire într-un loc numit Finger Mountain. Aici am făcut o mică drumeție, să admirăm acest micuț colt de stâncă asemănător cu un deget. La un moment dat și-a făcut apariția și un lup singuratic și nu am ezitat să-l imortalizăm pe vecie.

Pe drumul înapoi spre Fairbanks, cerul a început să se întunece treptat. O stea, apoi încă una. Zgomotul roților pe asfalt părea să fie singurul lucru viu într-o lume care înghețase în perfecțiune. Am ajuns în oraș la timp pentru o scurtă pauză și apoi am plecat din nou, de data aceasta în căutarea luminii pe care o vedeai doar în vis Aurora Boreală. Cu toate că am mai orpit în multe locuri aceasta nu și-a făcut apariția. O căutau colegii cu telefoane performante, dar nimic.

După aproximativ 12 ore și 30 de minute am ajuns înapoi la pensiune. Era deja aproape 3 dimineața și eram foarte obosiți, dar și foarte fericiți că am putut trăi această experiență unică în viață.

AmFostAcolo fără reclame?

• Utilizatoriii LOGAȚI văd o versiune cu mai puține reclame
• Ai dori o versiune COMPLET fără reclame? — devino membru afaFanClub -- citește mai mult

Membrii afaFanClub accesează AFA FĂRĂ RECLAME, pentru 8-9 lei/lună!

Cum devin membru afaFC? -- cumperi un abonament pe 6 sau 12 luni.

Detalii despre abonamentele afaFanClub aici

• ABONAMENT afaFC pe 6 LUNI = 59 lei Cumpără afaFC 6 luni
• ABONAMENT afaFC pe 12 LUNI = 100 lei Cumpără afaFC 12 luni

*) Nu uita să completezi, la DATE FACTURARE, username (de exemplu la Adresă)

---

VIZUALIZĂRI: 67 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI