Chefchaouen, o experiență unică

TIPĂREȘTE

Una din zilele petrecute în Maroc, în Fès, a fost destinată unei vizite la Chefchaouen pe care vroiam să îl văd neapărat. Am făcut documentare de acasă și se putea vizita prin excursie doar de aici. Am avut blocate ambele carduri din motive de fraudă și nu am putut apela la un site cunoscut, GetYourGuide pentru rezervare, unde prețurile erau bune.

Chefchaouen, micul Oraș Albastru cum mai este cunoscut, este mic pentru că are mai puțin de 50.000 de locuitori și albastru datorită culorii cu care sunt vopsite multe din clădirile lui, culoare ce creează o atmosferă unică, fermecătoare. Chefchaouen este, de asemenea, cunoscut pentru peisajele sale montane spectaculoase, străzile înguste și șerpuite, și pentru atmosfera sa relaxantă dar și drept „capitala canabisului” , plantațiile din regiune asigurând aproape jumătate din producția de cabanis din Maroc, Marocul asigurând aproape două cincimi din producția mondială.

Fondat în 1471 de nobilul Mulay Ali Ben Rachid ca o „kasbah (fortăreață)”, Chaouen, cum mai este numit orașul, are o istorie bogată, fiind inițial un refugiu pentru evreii și musulmanii care fugeau ca Mulay de Reconquista spaniolă. Aproape 500 de ani, de la fondare până în 1920 la  ocuparea lui de către spanioli, orașul a fost închis nonmusulmanilor.  

Povestea spune că Mulay a întemeiat orașul din dragoste pentru soția sa, Lalla Zahra, o femeie de origine andaluză. Forțați să părăsească Andaluzia, cei doi au căutat un loc unde să-și continue viața împreună. Au ales acest loc pentru frumusețea sa naturală și pentru poziția sa strategică în Munții Rif. Se spune că tradiția de a vopsi clădirile în albastru a fost introdusă de evreii refugiați, care considerau că această culoare simbolizează cerul și divinitatea, dar și pentru a contrasta cu verdele tradițional al islamului. Mai spun unii că albastru păstrează răcoarea în case, alții că alungă spiritele rele, cert este că vasta gamă de albastru folosită, turcoaz, albastru pudră, celeste, indigo, cyan face din Chefchaouen un oraș deosebit, foarte pitoresc, pe drept considerat „Perla Albastră a Marocului” .

Este situat în nord-estul Marocului, la marginea a doi munți, Tisouka și Megou, care, împreună, seamănă cu cornele unei capre, de aici „Vedere la coarne”, numele orașului în berberă, „chef”  înseamnă „privire”, „vedere ”, „chaouen”, „coarne”.  

Excursia a început cu o zi înainte, seara, în Fés când, mergând spre riadul unde eram cazați, vezi impresii,  ne-am înscris la Moorish Travel Agency pentru excursia la Chefchaouen de a doua zi, cost 25 de euro de persoană.  

A doua zi dimineața pe la 7:30 eram la o cafenea de lângă Bab Boujloud, punctul de întâlnire și plecare din Medina Fés, unde ne-am întâlnit cu agentul de turism, iar pe la ora 8, microbuzul nostru pornea spre Chefchaouen, aflat la circa 200 de kilometri.

După vreo 45 de minute am oprit la un popas pentru a vedea, de la distanță, Dam (Barajul) Al Wahda cel mai mare baraj din Maroc și al doilea cel mai mare baraj din Africa după Barajul Aswan. Câteva poze cu produsele tradiționale expuse spre vânzare, nimeni nu cumpăra, un sfert de oră de pauză și ne-am continuat drumul. Am mers încă 2 ore până la Motelul Rif, vopsit în albastru deja ne apropiam de Chefchaouen!! , mai era doar o oră de mers, unde am făcut o pauză de circa 30 de minute, pentru o cafea sau un suc, unii chiar pentru o gustare. Apoi, după vreo zece minute de mers am văzut mulțime de hoteluri, moteluri, restaurante, cafenele. Eram lângă orașul Ouezzane. Am mers în continuare circa o oră și ne-am oprit la un Punct de belvedere de unde am văzut și pozat foarte bine munții, Chefchaouen și Medina lui.  

În circa 10 minute eram la Chefchaouen, microbuzul oprind în Plaza Ronda de unde se vedeau Moscheea și Cimitirul Moulay Ali Ben Rashid și Bab El Ain, principala poartă de acces în Medina.  

Ajunsesem în jurul orei 12:30, am făcut circa 4 ore și jumătate pe drum. Scriu acești timp pentru cei ce vor să ajungă acolo ca și noi. În microbuz am fost la ducere 16 persoane, 3 au rămas în Chefchaouen, nu știu cum au negociat costul. Aici șoferul ne-a anunțat ora de plecare spre Fés, 17:00, și ne-a lăsat singuri, el neavând rol de ghid. Făcusem documentare de acasă și mi-am fixat câteva repere de văzut neapărat pe care o să vi le împărtășesc și vouă. Deși lângă Plaza Ronda era un Centru de Informare Turistică, acesta era închis și sigur nu avea hartă. În Casablanca am fost la unul deschis dar persoana era pusă acolo doar pentru informații fără nimic material.  

Bab El Ain, poarta principală, este o clădire cu etaj de unde odinioară paznicii vegheau asupra Medinei, de aici și numele ei care se traduce prin Poarta Ochilor.  

Construită în secolul 15 pe latura sudică a Medinei, poarta este realizată din piatră de culoare bej și are încastrată în ea poarta pietonală.

Este cea mai convenabilă poartă de utilizat pentru a vizita Medina, având în apropiere bănci, case de schimb valutar, cafenele, acces rapid la stația de autobuz și piața centrală, la Rue Assaida Alhorra care merge prin Medină până la Plaza Uta el Hammam, piața principală a Orașului, și apoi mai departe.  

A fost și pentru noi punctul de plecare în Medina Chefchaouen, un loc magic, cunoscut pentru nuanțele sale de albastru și pentru atmosfera de basm. Labirintul de străzi înguste cu arcade, ce creează un peisaj unic, fermecător, casele cu balcoanele din fier forjat mi-au amintit de Andaluzia, văzută cu mult timp în urmă. Pe alei vânzători de textile și pielărie, de produse tradiționale din lemn, ceramică și paie, printre ele „tradiționalele pălării marocane din paie” decorate cu fire sau ciucuri în culori vii.  

Plimbându-te prin Medină, te pierzi în frumusețea ei și, pe fiecare alee, la fiecare pas, descoperi colțuri ascunse și scene pitorești pe care pasionații de fotografie le pot surprinde în imagini spectaculoase. Sunt multe Locuri de pozat amenajate, unele și indicate, gratuite sau cu o taxă de 10 Dh, în acestea ca și în alte locuri deosebite dar neamenajate, eu am făcut multe poze. Mergi înainte, ai pierdut ceva și te întorci, intri pe o alee și ieși pe alta, sfârșind prin a te pierde pe alei. Nu este o pierdere prea mare pentru că toate drumurile duc la Plaza Uta el Hamman.

La Plaza Uta el Hamman, aflată la circa 300 de metri, am ajuns și noi. Piața este inima medinei, un loc vibrant și plin de viață. Numele ei s-ar traduce prin Piața Băii, hammam fiind baia publică tradițională islamică, în vecinătățile pieței se găseau odinioară multe băi, astăzi mai e una singură. Este o piață animată, cu vânzători ambulanți, unde localnicii și turiștii se adună pentru a se relaxa, a socializa și a savura un ceai sau o cafea la una dintre numeroasele cafenele, terase și restaurante din jurul ei. Pavajul de piatră stil arabo – spaniol, umbrit de copaci mediteraneeni, măslini, smochini și duzi, adaugă pieței un farmec natural.  

Este înconjurată de clădiri istorice, printre care Kasbah, vechea fortăreață cu Ziduri groase roșii-cărămizii, contrast cu restul clădirilor, și Turnuri de apărare puternice. În secolul 15 se opunea invadatorilor, oferă astăzi, o deosebită priveliște panoramică asupra medinei. Am intrat în cetate, am achitat taxa de vizitare, 80 Dh de persoană și am văzut Curtea Fortăreței cu o frumoasă Grădină andaluză și, normal, cu o Fântână și Bazin. Aici se mai află Închisoarea de odinioară și Dar al-Makhzen, Turnul de veghe portughez cu patru niveluri în care am urcat și am pozat împrejurimile. Tot aici este și Muzeul etnografic amenajat pe două nivele în fostele camere ale gărziilor. La parter am văzut artefacte și obiecte tradiționale, textile, obiecte din lemn și ceramică din Chefchaouen și zona înconjurătoare, puține exponate, etajul era închis. Clădirea avea o frumoasă sală interioară cu etaj deschis. Am vrut să văd fortăreața, să urc în turn pentru poze și să admir grădina, cam scump totul dar nu contează.

Din Turn am putut poza Mosquée Al Kebir, Marea Moschee cum este ea mai cunoscută. Construită în secolul 15, Moscheea este una dintre cele mai importante și vechi structuri religioase din oraș, un exemplu de arhitectură islamică tradițională. Moscheea se află lângă Kasbah dar este greu de pozat în totalitate. În centrul pieței se află o frumoasă fântână.

Am continuat plimbarea prin Medină, pe Alei cu Magazine cu de toate, Restaurante și Patiserii, Terase și Cafenele până la Podul de lângă Cascada Ras El Maa, de unde am văzut Zidul Medinei și Bab El Onsar, Poarta Victoriei, poartă istorică din partea de nord-est a Medinei. Construită în secolul 16 din piatră și cărămidă, în stilul arhitectural tradițional din regiune, vopsită într-o nuanță de albastru deschis, este cunoscută pentru bazaruri mici din jurul ei care vând artizanat local, artă, îmbrăcăminte și suveniruri tradiționale.  

Am văzut și Scările de la capătul Drumului ce duce la cunoscuta Mosquée Espagnole (Moscheea Spaniolă) , construită în anii 1920 din piatră și cărămidă de către spanioli în timpul perioadei de protecție colonială. Ridicată în stilul arhitectural tradițional din regiune, vopsită într-o nuanță de alb, realizează un frumos contrast cu peisajul înconjurător.  

Știam că drumul este bine marcat și este o plimbare plăcută de 20 minute, mă tenta să ajung acolo, dar timpul. Am mers apoi pe malul Râului Ras El Maa, un firicel de apă, când Am Fost Acolo era secetă mare în Maroc, locuitorii învinuindu-i pe spanioli că le-au atras apa peste Strâmtoarea Gibraltar, în Spania, erau inundații!!

Am văzut și pozat o frumoasă clădire de pe malul lui gândind cum arătau Râul și Cascada când localnicii spălau rufele în apa limpede și rece a lui Ras El Maa (Capul Apei) în sens de izvor. În zonă erau mulți vânzători de sucuri proaspete, le pregăteau pe loc din portocale, rodii, cost 15 Dh paharul mare.

Am revenit în Medină și pe alt drum am plecat spre Bab El Ain unde începusem plimbarea prin Medina Chefchaouen. Aceleași Alei înguste, aceleași magazinașe cu aceleași produse. Am cumpărat o geantă de piele la jumătate de preț decât în Fès și doi magneți. Am văzut o Expoziție stradală de pictură, și am ajuns la Mosquée El Akel, („akel” având semnificația de „înțelept”), construită în secolul 18 din piatră și cărămidă, în stilul arhitectural tradițional din regiune, vopsită într-o nuanță de alb, contrast plăcut cu locuințele vecine vopsite în albastru, o moschee mai mică și mai simplă, cu un minaret pătrat. 

Am mers în continuare până la intersecția cu Derb El Assri-Aleea Albastră, una dintre cele mai spectaculoase și mai fotografiate alei din Chefchaouen ai cărei pereți albaștri, decorați cu ghivece colorate, creează un fundal ideal pentru a arăta farmecului orașului. Nu am urcat pe Alee, nu mai era timp, doar am pozat-o de la baza ei. Se spune că ideal este s-o vezi, pozezi, dimineața înainte de ora 10. 

De aici a început coborârea spre Place El Haouta, („haouta” având semnificația de „înconjurat, îngrădit”) o piață pitorească înconjurată de clădiri decorate cu plăci albastre, cu arcade clasice și grilaje de fier. În mijlocul Pieței o fântână pătrată oferă apă potabilă însetaților. Pavajul frumos, cu modele și pietre crește farmecul pieței, iar cele două vârfuri ce se pot vedea ca fundal atrag amatorii de fotografii. Nu o ratați!

Am continuat plimbarea până la Restaurantul Bab Ssour, era ora 16 unde am făcut o pauză de refacere, vezi impresii. După circa 45 de minute părăseam Restaurantul și după 10 minute eram la poarta Bab El Ain părăsind Medina pentru a merge la microbuz în Plaza Ronda. Aș mai fi stat acolo, m-aș fi plimbat fără adresă pe alei, aș fi urcat și coborât, m-aș fi rătăcit prin labirint…. 

Întoarcerea am făcut-o pe același traseu, cu o singură pauză la Motel Rif, am plecat pe la 17 și am ajuns la cazare în jurul orei 22. 

A fost o zi de aproape 15 ore, plină de văzut, plină de frumuseți, Medina Chefchaouen fiind considerată cea mai frumoasă din Maroc. Este o frumusețe aparte creată de arhitectura tradițională marocană cu influențe andaluze, misterul străduțelor labirintice, vibrația culturală, energia culorilor făcând-o cea mai spectaculoasă, cea mai fotogenică. Mi-a plăcut foarte mult, sigur vă va place dacă mergeți acolo. Medina își păstrează în continuare frumusețea pașnică, fără zgomot și agitație, este doar bucuria momentului în culori tari, o pânză pictată în albastru. O zi, maxim două fiind suficiente pentru Chefchaouen ce trebuie vizitat măcar o dată în viață. Mergeți acolo și nu veți regreta!!

---

VIZUALIZĂRI: 380 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI