Oblio, hornuri, ciuperci, zâne, biserici, picturi, tuneluri și viță-de-vie: Cappadocia pentru cei care merg acolo în mod independent

TIPĂREȘTE

Iubesc stâncile, fie ele la șes, mare, Dunăre sau munte, mă îndrăgostesc iremediabil de ele, sculpturile lucrate de natură sunt muzeele mele favorite. Liniștea îmi e invadată de dorința de a le vedea „pe viu”. Așa a fost și Cappadocia, formele din tuf vulcanic m-au fascinat cu ceva ani în urmă, privind imagini și vizionând filmulețe.

De la Konya - vezi impresii am plecat spre Goreme - vezi impresii, mă despărțeau doar 250 km de povestea cu țuguiate. <:-P

Pornind de la două idei ale colegilor mei, mi-am creionat câteva trasee. Citez:

Nrs: “Noi am avut avantajul ca ne-am facut singuri traseele asa ca am ajuns si in cateva locuri necalcate de multi turisti pentru ca nu sunt cuprinse in tururile organizate”

Bujie: “O paranteza! Din ce am vazut, zona Cappadocia este imensa cu foarte multe obiective recomandate, si pe buna dreptate, majoritatea. Sa incerci sa le vezi pe toate, este o prostie! Da, repet, o prostie! E-adevarat o spun DUPA ce am pipait zona. In primul rand, indiferent in care punct te duci, peisajul este cam acelasi – de o neasemuita frumusete, sa ne-ntelegem! ”- Mulțumesc frumos, băieți.

Pentru povești am studiat articolele colegelor @Aurici și @Irinad, mulțumesc frumos, fetelor:*

La numai 80 km de Goreme, aveam să găsim Ihlara, canionul sculptat, o vale verde, superbă, străbătută de râul Melendiz, între muntele Hasan și Melendiz, doi dintre cei trei munți vulcanici din Cappadocia. Peisajul îți taie respirația, rămâi mut în fața culorilor sculptate, brăzdate de vânt și de ploi, arse de soare. Ghizii spun că e al doilea canion ca mărime, din lume, total fals. Tara e mult, mult mai mare, l-am văzut de curând. Parcarea la Ihlara este largă, am plătit 5 lire, acolo sunt și toalete dar și câteva terase și magazinașe cu sucuri și suvenire. Biletul de intrare în canion costă 36 lire dar se poate achiziționa MuseumPass valabil pentru 3 zile cu doar 130 lire/persoană, cele mai importante obiective se pot vizita cu acest card.

Traseul prin canion are 4 km, pe lângă rău, este deosebit de frumos, se coboară extrem de multe trepte, pentru cei care nu pot parcurge întreg traseul pot urca înapoi treptele pentru a ajunge în parcare. Autocarele lasă turiștii la această intrare și îi așteaptă la ieșirea din canion, la marginea satului Selime.

Catedrala-mănăstire Selime se află la capătul văii Ihlara, se acceptă și aici MuseumPass, întreg ansambu este cocoțat, săpat în stâncă, are toate anexele bisericești aferente, locul în sine este spectaculos, nu trebuie să fii bisericos pentru a te bucura de minunăția asta.

Derinkuyu se află la 30 km de Goreme, este cel mai mare oraș subteran, este un adevărat labirint clastrofob, te poți pierde pe culoarele înguste dacă nu ești atent la indicatoarele de pe pereți. Biletul de intrare costa 42 lire dar se acceptă și aici cardul pentru muzee. Satul în care se află orașul subteran m-a impresionat din cauza sărăciei existente. În parcarea largă, gratuită, de la muzeul subteran am văzut o biserică transformată în moschee și câteva tarabe cu obiecte, suvenire turcești. Derinkuyu este uimitor de interesant, format din sute de tuneluri, unele sunt extrem de înguste, scările sunt anevoioase, în multe locuri soțul mei abia a încăput. Oamenii care au trăit acolo aveau bucătării, cămări, zone de relaxare, cimitir, wc, toate la grămadă. Ventilația era foarte bună, n-am simțit că mă sufoc, disconfort există pentru că acest oraș are o singură intrare, pe acolo se și iese la suprafață, dacă se întâlnesc turiștii, obligatoriu cineva trebuie să „dea cu spatele” iar culoarele sunt anevoioase tare.

La ieșire era o terasă cu sucuri, înghețată și cronțănele, prețurile erau decente.

Așadar, nu recomand muzeul celor claustrofobi sau celor înalți sau/și pufoși. Eu m-am distrat de minune, am râs cu poftă de soțul meu care nu încăpea pe scări sau culoare, uneori era obligat să urce și să coboare scari în poziția „mersul piticului”.

Castelul Uchisar era tot în drum nostru spre Goreme, este situat la înălțime, lângă Valea Porumbeilor (care se vizitează gratuit), prețul unui bilet era de 9 lire. În pereții din tuf vulcanic oamenii au săpat uși, ferestre, camere, au locuit acolo, în grotele răcoroase, acestea sunt dispuse pe mai multe niveluri, sunt sute de trepte de urcat până în vârf, sunt grele și obositoare dar peisajul văzut de sus merită efortul din plin. Parcarea se plătește, 5 lire.

Ortahisar Castel se află în Urgup (mulțumesc @nrs), are program zilnic de la 9:30 la 18:30, biletul de intrare costa 4 lire, cu biletul de parcare (4 lire) m-am prezentat la ghișeu și am avut intrarea gratuită. Am urcat singurică, C. m-a așteptat în parcare, la baza „castelului”.

Acest „Oblio” m-a cucerit pe deplin, domină satul modest de la baza lui, accesul este foarte, foarte greoi, scările sunt muuulte și anevoioase, sunt porțiuni în care m-am ținut și m-am tras de lanțuri pentru a ajunge sus. Nu mi-e frică de înălțimi și totuși adrenalina era maximă, o parte din scări erau în afara tufului, suspendate, metalice și alunecoase. Peisajul văzut de sus este demențial, întregul sătuc părea a fi un loc pentru furnicuțe, cerul părea foarte aproape, domnul C. era minuscul, tare m-am amuzat. In castel sunt diverse încăperi și morminte, pe platforma de la înălțime erau băncuțe pentru relaxare și odihnă.

Avanos este la câteva minute de Goreme, nimic spectaculos, are o moschee și-o statuie a olarului, acolo sunt duși turiștii pentru șopingăreală de oale și ulcele, pentru o demonstrație live despre olărit, cam ce avem și noi la Horezu.

Goreme e crema-cremelor, aici totul e wow, a fost pe gustul meu.

Muzeul în aer liber (54 lire/pers), muzeul de artă (70 lire/pers), ambele se vizitează cu MuseumPass. În bisericile din muzeu (adică cele săpate în tuf care se regăsesc în întreaga vale) și în muzeul de artă este interzis filmatul și fotografiatul, acestea dețin picturi valoroase. Este important de știut că încălțămintea trebuie să fie comodă, se urcă și se coboară nu numai trepte săpate în stâncă dar și suprafețe alunecoase, unele biserici se află la o înălțime considerabilă, cei fără condiție fizică vor ceda ușor (precum C.) sau vor renunța la anumite „biserici”.

Acum vin și vă spun că întreaga zonă este spectaculoasă, nu totul este îngrădit, se pot vizita văi întregi mergând pe șosea, sunt locuri în care se poate parca și se poate coborâ gratuit prin mai toate văile alea cu formațiuni ciudat de interesante.

Parcarea pentru Muzeele astea două este foarte mare, costa 10 lire. Din parcare se urcă o pantă până la muzee, lângă parcare sunt terase frumușele, magazine cu suvenire dar și câteva cămile hărțuite de proprietari, se pot face poze cu animalele cocoșate.

Panorama Goreme reprezintă un loc gratuit, minunat, la marginea orașului, este un loc plat, cu parcare gratuită, cu restaurante puse în buza prăpastiilor tufoase, peisajele sunt extrem de grăitoare, te lasă fără grai.

Văile Magice sunt lângă Goreme, există indicatoare pentru toate, eu am folosit maps. me pentru toate obiectivele, aveam hărțile descărcate de acasă. Așadar, distanțele dintre văi nu sunt mari, le-am observat cu ochiul liber și pe harta printată de acasă, nu trebuie stres pentru a crea trasee sau ghid pentru a ajunge la ele. Mă refer aici doar la cei care ajung în Cappadocia cu mașina sau la cei care închiriază mașină acolo, pentru ei am așternut aceste rânduri.

Love Valley este lângă Goreme, se vizitează gratuit, adică toată lumea privește stâncile de sus, acestă vale nu necesită bilet. Formațiunile seamănă cu niște falusuri, de-aici și denumirea. Parcarea e mare, gratuită.

Monk’s Valley e cu bilet de intrare, este inclus în MuseumPass, este valea călugărilor, este îngrădită dar nu toată, se poate intra și din parcarea în Zelve Valley, pe lângă toalete mai exact (am descoperit ulterior asta), acolo se termină gardul. Valea este deosebit de frumoasă, călugării au construit adăposturi și biserici, cultivau viță-de-vie, nu îmi dau seama cum naiba rezistă vița acolo, este un soi pitic, strugurii sunt foarte dulci, fără sâmburi, ciorchinii mari cu boabe micuțe. Nelegată, nesăpată, necopilită, o adevărată comoară a zonei, din struguri se fac stafidele albe. Și poate și vinul alb...

Zelve Valley reprezintă de fapt trei văi, zona principală, cea cu biserici este îngrădită, are parcare gratuită, toatele curate și câteva terase cu gozleme. Se acceptă și aici cardul pentru muzee. Muzeul Zelve este de fapt un sat abandonat, format din grote, la doar 10 km distață față de Goreme, imediat după Valea Călugărilor. Se poate admira biserica cu struguri și biserica cu pești dar și o mănăstire în formă de castron.

După Zelve, mergând pe șoseaua șerpuită, printre stâncile roz și vița- de-vie, se ajunge la uimitoarea

Devrent Valley, zonă nelocuită niciodată de oameni, aici stâncile sunt fantastice, au forme interesante, unele chiar seamănă cu diferite animale. Parcarea este liberă, pe șosea, în fața tarabelor cu suvenire, aici vizita e gratuită, totul e să ai imaginație bogată și să te bucuri de Oblio.

Cavusin Valley se vizitează gratis, de pe șosea, e între Goreme și Avanos, în sat sunt două biserici, case vechi și-o moschee, drăguț și acest loc.

Istoria antică a locurilor, povestea fiecărei văi, culorile roz, ocru, gri, alb sau negru, toate împreună sau luate separat formează o lume de poveste, unică, magnifică și aproape vrăjitorească, inimaginabil de hipnotizantă din punctul meu de vedere.

Cu doar 130 lire/persoană se pot vizita toate obiectivele principale, cardul pentru muzee este valabil 3 zile, pentru cele prezentate mai sus ajung două zile fără a se exagera cu oboseala, într-o zi Ihlara, Derinkuyu, Selime și castelele, într-o altă zi toate văile și cele două muzee din parcul Goreme.

Distanța de la un obiectiv (mă refer la văile țuguiate) la altul este extrem de mică, sunt panouri informative de culoare galbenă, la tot pasul, maps. me le are pe toate în memorie, nu trebuie decât să scrieți numele muzeului și veți primi ruta respectivă.

Rețineți că nu trebuie să vă alarmați, să munciți la trasee elaborate, chiar dacă nu ajungeți la o Vale veți fi fascinați de restul, fiecare Oblio văzut produce bucurie și încântare maximă.

Puteți mânca în locuri scumpe dar și ieftine, ocoliți restaurantele în care vedeți autocare în parcări, acolo sunt mâncărurile arvunite pentru sutele de turiști conduși de ghizi și nu aveți șanse să comandați ceva de mâncare.

Alcool nu găsiți în toate restaurantele, e bine să întrebați înainte dacă vă interesează acest aspect. Dar vă puteți achiziționa băuturi de la magazine, sunt destule în Goreme. Bancomate sunt în centrul orașului, noi am schimbat bani la oficiul poștal.

Vă doresc vacanțe spectaculoase, oriunde vă poartă pașii în viață.

---

VIZUALIZĂRI: 1281 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI