Călător prin țara mea: Brăila

TIPĂREȘTE

Bancul de început:

Omenirea se hotărăște să studieze mult mai aprofundat Universul și, pentru asta, cu o colaborare internațională, se construiește cel mai mare observator astronomic din lume

Astronomii, fericiți, încep să studieze cerul și, stupoare, văd pe Pluto niște semne imense, ca un mesaj. Neștiind ce înseamnă, studiu adânc, sunt chemați cei mai tari criptologi, matematicieni și, după vreo 9 luni de studiu și eforturi, gata, reușesc să înțeleagă despre ce este vorba. Pentru a vedea dacă chiar au înțeles cheia, scriu, în deșert, cu litere imense, în limba plutoniană:

-Ne înțelegeți ce scriem, este limba voastră?

Imediat, apare răspunsul, scris pe Pluto:

– Da, înţelegem.

Bucurie imensă pe Terra, se reușise primul contact intergalactic. După alte câteva luni de muncă asiduuă, pământenii scriu:

– Ce doriţi de la noi?

Răspunsul, sosit imediat:

– Nimic. Nu ne luaţi în seamă, vorbim cu Saturn!

Legătura dintre banc și review-ul de vreau să-l scriu: nu mă băgați în seamă, vorbesc singur ! De fapt, numai eu pot să am inspirația de a scrie un review exact în perioada în care toată suflarea A.F.A. vorbește despre întâlnirea de urmează să aibă loc în luna martie, deci, povestea aia cu nuca-n perete mi se potrivește de numai-numai.

Review-ul despre Brăila nu se vrea vreun ghid de urmat în caz c-ajungeți aicea: despre asta au scris alții, mult mai bine decât aș putea-o face eu, mai ales că oamenii par să cunoască bine locurile și au talent în a le descrie. Acest review se referă doar la ceea ce am văzut eu și la ceea ce am înțeles. Nu cunosc Brăila altfel decât cu ajutorul GPS-ului și nici n-am pretenția în a mă erija în vreun cunoscător. Deasemenea, nu vreau să fac jocul de a spune ce oraș e mai frumos, Galați sau Brăila, fiecare dintre ele au frumusețea lor.

Puțină istorie :

E bine de știut că Brăila a fost menționată, prima oară, prin 1350 de către spanioli, care au numit-o ”Drinago”. Ce căutau spaniolii pe-aicea, iaca, asta, dacă vreți să știți, fuga la cărțile de istorie ! În anul 1368, apare menționat ca ”Brayla”, într-un privilegiu de transport și comerț acordat neguțătorilor brașoveni , care bâtuiau și ei în căutare de piețe unde să vândă chinezăriile de se vindeau atunci.

Pe urmă au venit turcii care s-au jucat pe-aici și, urmare a acestui fapt, orașul a fost ocupat din 1538-1540, fiind apoi administrat ca raia (sau kaza) de la 1554 până la sfârșitul războiului ruso-turc din 1828 - 1829, perioadă în care este numit ”Ibrail”.

În ciuda celor 290 ani de stăpânire turcească (1538 – 1829) Brăila și-a păstrat caracterul românesc, sub raport etnic si economic. Acesta a constituit nucleul în jurul căruia s-au așezat țărani români venitiți din satele raialei, români din județele limitrofe si din Transilvania, negustori și mocani, în special din Brasov si Săcele. Li s-au adăugat locuitori din teritoriile balcanice ramase sub dominatie otomana: greci, albanezi, macedoneni, bulgari, români din Dobrogea, cărora orașul le oferea condiții pentru a face avere. În anul 1829 populația Brăilei este estimata la 6 000 locuitori, din care 5 200 este numărul populației autohtone.

Brăila cunoaște o perioadă de dezvoltare deosebită la începutul secolului al XIX-lea, când devine un important port de intrare-ieșire a mărfurilor, mai ales că dimensiunile portului permitea accesul vapoarelor maritime medii și mici.

Perioada respectivă a fost înfloritoare pentru oraș, care cunoaște multe modificări și realizări: pavaj și felinare pe străzi, farmacii, stație meteo, spital militar, dobândirea statutului de oraș porto-franco în 1836, parcul Belvedere, înființarea unor tipografii, a unei bănci, a unei cazarme și a unui teatru, deschiderea unei școli de fete, a unui gimnaziu și construirea docurilor, a căilor ferate și a mai multor fabrici. În 1888 s-a utilizat aici pentru prima dată în țară betonul armat. În primul an al noului secol au fost introduse tramvaiul și becul electric.

Se dezvoltă puternic învățământul și cultura, sistemul bancar, susținute de comerțul înfloritor. După ocupația din primul război mondial, se pune în 1927 temelia Palatului Agriculturii, iar trei ani mai târziu populația așezării a ajuns la 68.310 locuitori. În această perioadă la Brăila se stabilea prețul cerealelor în Europa, la Bursa Agricolă.

Dintotdeauna Brăila a fost multiculturală și multietnică; în anul 1891, recensământul efectuat arăta că, la Brăila, doar 64,5 % din populație era românească, restul fiind:greci 9,1 %, 3,9 % unguri, 2,1 & bulgari, 1,5 % evrei, 0,9 % austrieci, 0,8 % turci și germani, dar, mai trăiau în Brăila macedoneni, albanezi, tătari, ucraineni, croați și țigani.

Astăzi Brăila are undeva la vreo 180.000 de locuitori, din acest punct de vedere fiind al 11-lea oraș al României.

Fiind port, Brăila a avut legendele ei, legate de cuțitari și de crime odioase,Terente fiind născut în zonă, sau despre femei frumoase, multe dintre ele fiind spuse de către Panait Istrati, în scrierile sale: ”Kira Kiralina”, ”Codin” și câte o mai fi scris. Nu o luați și voi, direct, cu ”Ciulinii Bărăganului ”! Hm, Panait Istrati, cel care a avut o critică total negativă din partea marelui Iorga, cel care a spus că acest Istrati ”este un hamal din portul Brăilei ajuns în literatura română și asta se vede ”.

Brăila, în afara lui Istrati are o lungă listă de oameni importanți pentru România, oameni născuți aici: Ana Aslan, Perpessicius, Fănuș Neagu, Nicu Alifantis, Nicolae Herlea, Johny Răducanu și mulți, mulți alții.

Ușor, pe șosele patriei, fiecare din localitatea de locuiește,sau, pe apă, dacă vii pe Dunăre. Eu am ales să vin pe șosea, de la Mărășești, prin Focșani și apoi, direct, Brăila, drum lung de 113 km, șosea bună. Se trece prin Gulianca, sat devenit celebru prin faptul că pe solul sărăturos crește o iarbă aparte ce asigură hrana oilor care dau un lapte din care se face cea mai bună telemea, cea înregistrată la OSIM de comunitatea guliencenilor, am zis corect, da ? :)

Brăila se află, deci, la o depărtare convenabilă de casa mea așa încât, în fiecare an ajung aici de circa 3-4 ori.

Anul acesta, până acum, din varii motive, am ajuns, deja, de două ori.

Păi, s-o luăm cu începutul:

Piața Traian, cumva centrul vechi al orașului. Se ajunge ușor și, odată parcată mașina, ai multe obiective de vizitat.

Ceasul orașului.

Este unul dintre cele mai reprezentative obiective ale orașului. A fost construit la 1909 de către firma cehă”Carol Sakar” pe baza unei donații făcute de P. Naum Petru.

Treptat, în jurul lui, s-au plantat pomi și astfel s-a format parcul din Piața Traian.

Are legenda că funcționează perfect, la secundă.

În perioada ocupației rusești, aceștia, ca niște oameni civilizați ce erau, au vrut să-l distrugă, dar, până la urmă s-au mulțumit să atârne însemnele comuniste: steagul cu secera și ciocanul.

În același parc se poate vizita Biserica ”Sf. Arhangheli Mihail și Gavrilă ”, cea mai veche biserică din oraș. Inițial, a fost moschee turcească, fiind transformată în biserică ortodoxă, vremelnic, între 1808-1810 apoi, după eliberarea Brăilei, urmare a războiului ruso-turc din 1828-1829 și a Păcii de la Adrianopol, din 1829, biserica a rămas definitiv ortodoxă. Asta și cu ajutorul lui Mihail Pavlovici Romanov, conducătorul armatei ruseşti. Dar, tot nu putem uita că alți ruși or vrut să distrugă ceasul...

Din Piața Traian se ajunge ușor la alte clădiri extrem de frumoase: Teatrul ”Maria Filotti”, Clădirea B. R. D., Clădirea Universității ”Constantin Brâncoveanu”, la Biserica Greacă sau clădirea Băncii Naționale.

Biserica Greacă (Grecească), cu Hramul ”Buna Vestire”.

Legenda spune că la sărbătoarea ”Izvorul Tămăduirii” de sub altarul bisericii izvorăște apă cu leacuri tămăduitoare, care se deschide doar o dată pe an, tocmai de acea sărbătoare.

În anul 1863, în timpul lucrărilor de punere a temeliei bisericii, unul dintre ctitori a avut un vis, ce a avut ca rezultat descoperirea unui izvor natural, cu proprietăţi vindecătoare de ziua Izvorului Tămăduirii. A fost considerat ca semn divin, izvorul închizându-se într-o fântână, iar deasupra construindu-se Sfântul Altar. Izvorul se gaseşte la o adâncime de 15 metri şi este vindecător doar de ziua Izvorului Tămăduirii, când agheasma ţâşneşte şi suprafaţa apei fântânii ajunge la doi metri. Numai în această zi preoţii deschid fîntâna şi mulţi bolnavi vin din toată ţara să primească agheasma având nădejdea şi credinţa că se vor vindeca.

Prin Ordinul 2.487, din 1 iulie 2015, emis de Ministerul Culturii din România, Biserica Buna Vestire din Brăila, recunoscută ca Biserica Greacă, a trecut de la grupa de monument istoric de grupa B, de importanţă locală, la grupa A, de importanţă naţională şi universală.Asta e de bine, cred !

Din Piața Traian se ajunge, la circa 100 de metri, în Piața Poligon, unde, în mijlocul scuarului, este amplasată statuia lui Nae Ionescu, o altă celebritate națională născută-n Brăilă. Aici, în ”Piața Poligon” se află Biblioteca Județeană ”Panait Istrati”, precum și casa cântărețului de muzică clasică Petre Ștefănescu Goangă, refăcută cu bani europeni, scrie pe un mare panou.

Mai departe, se merge spre Grădina Publică.

Grădina publică din Brăila, cunoscută în sec al XIX-lea sub numele de Grădina Împărătească, figurează pe planul Riniev, la 1830, ocupând o suprafață de 6 ha, de-a lungul malului înalt al Dunării. ”Planul Riniev”, datat 10 mai 1830, este primul plan al Brăilei care prezintă într-o formă definitivă perimetrul orașului, stabilit pe traseul ultimei întărituri a cetății, ridicata de turci la 1821. Include în trama stradala drumurile și ulițele existente, cărora le geometrizează traseul, deschide străzi noi, adesea cu traseu ezitant, dintre care una va face legătura dintre port si oraș. Precizează locul instituțiilor principale din oraș, configurează spațiile urbane, indică zona rezervată noului port, în care avea sa fie amenajat cheul, delimitează suprafața rezervată pentru porto-franc (regim legiferat în anul 1836).

În decursul istoriei, edilii au făcut o prioritate din amenajarea și întreținerea acestui spațiu urban.

În a doua jumătate a sec XIX-lea, au fost definitivate lucrările de modernizare, prin instalarea fântânii arteziene în mijlocul grădinii, la 1892, amenajarea unei grote, completate ulterior, în 1984, cu două statui, ciobanul si ciobănița, înființarea chioșcului pentru muzică, dotat cu bănci si pupitre în anul 1898, împrejmuirea grădinii cu grilaj metalic pe soclu din zidărie de cărămidă pe latura vestică, în anul 1893.

Principalele puncte de atracție din Grădina Publică sunt Casa Memorială ”Panait Istrati”, Castelul de Apă și Chioșcul Muzicii.

Casa Memorială ”Panait Iastrati ” a fost amenajată în fosta locuință a grădinarului, după ce a fost reconstruită cu parter și demisol înalt și i-a fost dăruită de municipalitate scriitorului, la 1900, drept mulțumire pentru renumele adus Brăilei...

Castelul De Apă a fost ridicat între anii 1912-1913, ca o construcție modernă formată din centuri și contraforți, ce îmbracă la exterior rezervorul cilindric de 2000 mc.

În 1982, construcția a primit destinația de spațiu pentru alimentația publică, ocazie cu care s-a demontat cupola originală și stâlpii interiori de susținere a rezervorului, s-au ridicat două turnuri cilindrice amplasate simetric, dotate cu scară exterioară și ascensor interior.

Tot în Grădina Publică mai este păstrată intrarea în Ruinele fostei Cetăți a Brăilei, dar, din care, nu s-au mai păstrat decât o mică porțiune de zid.

În imediata apropiere a Grădinii Publice se mai află ”Casa Thuringer”, unde, în copilărie, Panait Istrati a fost angajat ”băiet de alergătură”, maică-sa lucrând aici, ca menajeră, și Casa Suliotis, astăzi corp a Liceului Economic ”Ion Ghica”.

În apropierea Grădinii Publice se află Casa memorială D. P. Perpessicius

În 1971, după moartea lui Perpessicius, pe fațada imobilului din strada Cetății 58, a fost amplasată o placă comemorativă. La puțin timp, casa a fost demolată. A fost recuperată doar placa comemorativă. Greșeala a fost îndreptată rapid, imobilul fiind reconstruit, însă cu materiale moderne.

În capătul străzii Panait Istrati se află Biserica ortodoxă ”Adormirea Maicii Domnului ”, o construcție deosebită

Gara Fluvială din Brăila realiza curse navale în diferite direcții, cei ce porneau la drum pe o astfel de navă nu aveau cum să uite prea ușor frumusețea peisajelor pe care Dunărea putea să le ofere.

Gara Fluvială din Brăila își avea sediul într-o clădire impunătoare construită de Anghel Saligny, unul dintre cei mai cunoscuți arhitecți din Europa. Astăzi este sediul unei firme private , ”ROMNAV”, fapt ce a ajutat clădirea, pentru că este întreținută impecabil.

Lângă Gara Fluvială se află Căpitănia Portului Brăila iar în parcul de lângă, statuia ”Marinarul”

Faleza Dunării de la Brăila este mai mică decât a Galațiului dar, mai plină de verdeață și, de aceea, cred eu, parcă mai frumoasă.

La un moment dat, de pe faleză se vede Fântâna Cinetică, ce reprezintă unul dintre cele mai reprezentative obiective ale Brăilei. A fost construită de sculptorul Constantin Lucaci, din oțel inoxidabil și este amplasată chiar în centrul actual al orașului, lângă Primărie.

Este deosebită mai ales prin jocurile de apă și de lumini create, dar, deși am fotografii cu ea de astă vară, nici atunci, nici acum, nu am văzut-o pusă în valoare cu adevărat.

Cam astea sunt locurile pe unde-am fost eu când am vizitat Brăila. După cum v-am spus, nu am pretenția de a cunoaște Brăila sau ,față de voi, de a-mi urma traseul. Spun doar că locurile astea sunt frumoase, arhitectura caselor este deosebită. Cei care le-au construit, pe la 1800, se vede că erau oameni bogați și cu gust, motiv de apreciere a noastră.

La toate astea să adăugăm că Brăila a fost mereu considerat un oraș cu femei frumoase, motiv pentru unii dintre cei de pe AFA să umble pe-aicea, cine știe, poate-și găsesc aleasa inimii.

Doar să nu fie ca-n bancul:

-Băi, tu, când te-ai însurat, nevastă-ta era fecioară?

-Nu, este vărsător!

Că, oricum, după ceva timp trăit împreună, se ajunge la:

Soţia se pregăteşte să prăjească un ou ochi, când tocmai se întoarce soţul acasă şi începe să ţipe:

– Atenţie! Atenţie! Mai mult ulei! Avem nevoie de mai mult ulei! O să se ardă! Atenţie! Întoarce-l, întoarce-l, întoarce-l! Hai! Atenţie! Ai înnebunit? Uleiul o să se termine! O, Doamne, Dumnezeule, sarea! Nu uita sarea!

Soţia, deja enervată la culme de ţipetele soţului, îl întreabă:

– De ce ţipi aşa? Crezi că nu sunt în stare să prăjesc un ou? Ce te-a apucat?!

Bărbatul se opreşte din ţipat, o priveşte în ochi și îi răspunde foarte calm:

– Asta, ca să-ţi faci o idee de cum mă simt eu când conduc maşina şi tu stai lângă mine…

Haidi, pa!

Nenea web, te rog io, din inimioara mea, pentru asigurarea necesarului de zgomot pentru ăi de vor ceti: youtube

---

VIZUALIZĂRI: 2777 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI