Cinci zile si jumatate in Barcelona - partea a doua

TIPĂREȘTE

Am ajuns in Barcelona dimineata, era vineri 13 (octombrie), o zi care noua ne-a purtat noroc. Zborurile de dimineata iti ofera o zi in plus pentru colindat, asa ca, ajunsi pe la ora 10 in Barcelona, ne-am baut cafeaua pe Rambla, am admirat mozaicul realizat de Joan Miro, apoi ne-am lasat bagajele la Hotel Canton, despre care am scris in articolul trecut, si am plecat sa colindam imprejurimile. Prima zi era dedicata mersului pe jos, dar, asa cum s-a dovedit, nici in urmatoarele zile nu am prea folosit mijloacele de transport, am facut, in medie, 13-14 kilometri pe jos zilnic, kilometri contorizati cu aplicatia Pacer de pe telefon.

Cel mai mult m-a bucurat, sa fiu sincera, faptul ca am mai putut fura o farama de vara. In Romania venise primul val de frig al toamnei, lumea deja trecuse la geci groase, pulovere si bocanci, iar in Barcelona era inca vreme de sandale, rochite de vara si tricouri. Plecand de la hotel, am trecut pe langa Muzeul figurilor de ceara (Museo de Cera), am admirat si fotografiat faimoasa columna care are statuia lui Cristofor Columb in varf (Monument a Colom) si am vizitat portul vechi (Port Vell), unde era un targ de ambarcatiuni. Am vrut sa-mi iau si eu un yacht, dar am zis ca lasa, poate la anul. :D Apoi am intrat pe Rambla de Mar, podul mobil din lemn care duce la Maremagnum, un shopping center modern, singurul mall care e deschis si duminica si de sarbatorile legale.

Acvariul deja il vizitaseram data trecuta cand fuseseram in Barcelona, asa ca l-am admirat doar de afara. Pe pod am stat pe banci, am fotografiat pescarusii, ne-am bucurat de soare si priveliste, iar in mall… ei, asta e alta poveste. Femeie fiind, nu m-am putut abtine sa nu profit de niste reduceri si mi-am luat doua jachete si alte “maruntisuri”. Intre timp, ni se facuse foame, asa ca am mancat niste fructe de mare la una din terasele din jurul mallului, cu marea Mediterana alaturi. N-au fost grozave, daca mai aveam rabdare puteam manca mult mai bine in Barceloneta, care face parte din districtul Ciutat Vella, adica orasul vechi, impreuna cu Las Ramblas, cartierul gotic, cartierul Raval si La Ribera. In Barceloneta am ajuns dupa ce am vizitat Muzeul de Istorie al Catalunyei. Acolo, in Barceloneta, sunt multe restaurante cu specific pescaresc. Am ajuns, bineinteles, si pe plaja, care era inca foarte animata, desi era 13 octombrie si se facuse deja ora 19. Mi-a facut mare placere sa mai simt o data nisipul sub talpi, pentru ultima oara in 2017. Peste tot in Barceloneta (si in alte locuri turistice) gasesti tot felul de vanzatori ambulanti (ilegali, majoritatea) care vand suveniruri, fete de masa arabesti, saluri, bijuterii, incaltaminte, imbracaminte, ochelari. Sunt insistenti, asa ca, daca nu vrei sa se tina dupa tine si sa-ti tot faca oferte, nu trebuie sa intri in vorba cu ei.

Drumul inapoi catre hotel ni s-a parut mai lung (“mai greu imi pare drumul acum la-ntors acasa”), asa ca ne-am rasplatit efortul cu un pahar de sangria in Plaça Reial, cu “vedere” la celebrele felinare proiectate de si mai celebrul Antoni Gaudi, arhitectul modernist catalan care a proiectat si Bazilica Sagrada Familia.

Programul celei de-a doua zile continea din nou mult mers pe jos, de data aceasta mai mult prin Cartierul Gotic, unde aveam cazarea. Dupa micul dejun, am pornit la drum pe stradutele inguste si fermecatoare. Am vizitat Catedrala (atentie la cersetori si la hotii de buzunare care circula in zona!), Plaça del Pi, unde am dat peste o sarbatoare catalana: doua papusi immense care dansau pe muzica traditionala, Plaça del Rei, am revazut Plaça Reial, unde era o expozitie de articole hand-made fabricate din material refolosibil (cauciuc, capace de bere, plastic, resturi textile, etc), Plaça de Sant Jaume, unde se afla Palau de la Generalitat (care gazduieste astazi Generalitat de Catalunya, guvernul autonom al Catalunyei), Palatul Episcopal, Iglesia de Santa Maria del Mar, Iglesia de Santa Maria del Pí, Muzeul Ciocolatei, Muzeul Frederic Marès, ne-am mai oprit pe la terase pentru cate o cafea si o apa, am admirat diversii artisti stradali (cativa dintre ei fiind romani) si am ajuns in cele din urma la Muzeul Picasso, unde am petrecut in jur de trei ore.

Dupa pranz am pornit din nou pe jos si am ajuns in celebrul si frumosul Parc Ciutadella, unde se afla si Parcul Zoologic, dar si Parlamentul Catalunyei. Fantana proiectata de Josep Fontserè este chiar impresionanta. Am iesit inspre Arcul de Triumf, iar de acolo, pentru ca deja ne cam dureau picioarele, am luat metroul catre Sagrada Familia, unde am aflat ca nu putem cumpara bilet pentru vizitarea catedralei decat daca venim dimineata sau daca il comandam online. Am amanat asadar vizitarea celebrei catedrale-muzeu pentru o alta zi si ne-am intors catre hotel, unde ne-am tras sufletul pret de o ora, dupa care am purces din nou la plimbat pe stradute.

Am mancat la un restaurant de langa hotel, iar seara am mers in Piata Spaniei, sa revedem spectacolul de la Fantana Magica. Era foarte aglomerat, in zona era in plina desfasurare si Oktoberfest, cu o coada imensa. Spectacolul de la Fantana Magica mi-a placut si nu prea. Prima data cand vazuseram show-ul, cu vreo 10 ani in urma, fuseseram foarte impresionati, dar de data aceasta n-a mai fost la fel. Era si foarte aglomerat, muzica era mai comerciala si parca era si un oarecare contratimp intre ritmuri si “exploziile” de apa si lumini. N-am stat pana la sfarsit, ne-am intors catre hotel, dar pe drum am facut si un popas in zona World Trade Center, de unde pleaca si feriboturile catre Tanger sau Livorno.

Ziua a treia. Fiind duminica, magazinele erau inchise, nu erau deschise decat muzeele si restaurantele, asa ca am purces la vizitarea “caselor lui Gaudi”, Casa Milà si Casa Batlló, ne-am plimbat pe Avinguada Diagonal si Passeig de Gràcia fara sa fim in pericol sa ne tenteze (bine, doar pe mine, nu si pe sot) shopping-ul de la magazinele de brand, am baut o cafea pe Rambla de Catalunya (am luat toate “Ramblele” la rand, pare-se!) si ne-am indreptat apoi spre parcul Joan Miró (langa statia de metrou Tarragona), am admirat celebra sculptura a lui Miro “Dona I Ocel” (“Femeia si pasarea”), iar apoi imediat am ajuns in Piata Spaniei, s-o vedem si pe timp de zi.

Fosta arena de lupta cu tauri din Piata Spaniei a fost inchisa in 1977, cand a avut loc ultima corrida, iar dupa 22 de ani, timp in care cladirea a ramas nefolosita, a fost transformata intr-un mare centru commercial, care se numeste… cum altfel decat Arenas. Magazinele erau inchise duminica, dar se putea totusi urca ori cu liftul, ori cu scarile rulante pana pe acoperis, de unde ai o minunata priveliste panoramica a Barcelonei si unde, daca ti-e foame, poti manca la unul din restaurantele de acolo, deschise si duminica. Preturile cred ca sunt ceva mai mari decat “la sol”.

Seara, dupa cina, ne-am aventurat si in Cartierul Raval, un cartier multi-cultural, plin de restaurante (in general cu specific turcesc, chinezesc si arabesc), cluburi si magazinase cu de toate deschise pana noaptea tarziu, dar si galerii de arta. Cartierul are si o latura rau famata, depinde de fiecare daca vrea sau nu sa se aventureze seara pe acolo, in cartierul numit odinioara “barri xino” (cartierul chinezesc). Noi am vrut! Am facut un popas si pe Rambla del Raval si ne-am fotografiat cu celebra pisica (o sculptura a lui Fernando Botero, cumparata de primaria Barcelonei in 1987). “El Gato” a fost plimbata prin mai multe locuri din oras, ca orice pisica respectabila. A fost si in Parcul Ciutadella, si pe langa Stadionul Olimpic, dar in 2003 s-a mutat definitiv pe Rambla del Raval. O calaresc copiii si turistii, dar ea suporta, n-are incotro.

In cea de-a patra zi aveam doua obiective majore: Parcul Guell si o plimbare cu telefericul pe Montjuic. Dimineata am plecat catre Parc Guell, am cumparat bilete la intrare (7 euro, daca imi amintesc bine), dar, deoarce intrarea se face din jumatate in jumatate de ora, iar cozile erau deja formate, am avut vreo trei sferturi de ora de asteptat, timp pe care l-am folosit pentru a vizita partea gratuita a parcului. Dupa ce am admirat minunatiile create de Antoni Gaudi, am vizitat si Muzeul Gaudi, la un pret suplimentar de 5 euro. Cladirea care acum gazduieste muzeul a fost locuinta lui Gaudi insusi, intre anii 1906-1925, de acolo supraveghea constructia capodoperei sale, Sagrada Familia.

Dupa ce am vizitat Parc Guell, am luat metroul pana la statia Paral-lel, iar de acolo funicularul catre Monjuic, pana la statia de teleferic. Am urcat cu telefericul pana la castel, ne-am luat o calatorie dus-intors cu 12 sau 13 euro de persoana, dar, daca am fi avut timp mai mult, am fi preferat sa luam doar o calatorie dus si sa coboram la pas, pentru a admira minunatele gradini de la nivelul solului. Dar a fost tare placuta si calatoria prin aer. Intrarea la castel a costat 5 euro. Castelul nu e cine stie ce grozavie, dar am facut poze frumoase de sus.

In ziua a cincea ne-am incercat din nou norocul si am plecat de dimineata la Sagrada Familia, in speranta ca vom reusi sa cumparam bilete. Am gasit bilete pentru ora 14, asa ca, avand dimineata libera, am folosit-o pentru a vedea inca o parte a orasului pe care n-o vazuseram. Ne-am indreptat catre Plaça de les Glòries Catalanes, am trecut pa langa Muzeul de Design al Barcelonei, pe langa Plaza de Toros Monumental de Barcelona, pe langa Teatrul National al Catalunyei si am ajuns la Turnul Agbar, o constructive impresionanta, de 144 de metri, care ziua seamana cu un obuz urias sau, cum spun gurile rele, cu un supozitor, iar noaptea atrage atentia prin luminile ros-albastre pe care le proiecteaza in jur. Este de fapt o cladire de birouri construita din otel, beton si sticla, care are 38 de etaje, 4500 de ferestre si multe leduri rosii si albastre care se aprind noaptea. Cladirea a fost inaugurata in 2005 si face parte din colectia de arhitectura high-tech a Barcelonei. Am facut si noi, ca tot turistul, 1001 de poze, dupa care ne-am intors la Sagrada Familia, deoarece se apropia ora la care aveam intrarea. Despre celebra bazilica nu mai scriu si eu, s-au scris deja milioane de articole. E uimitoare, atat! Si sper sa pot s-o mai vizitez o data si dupa ce se va finaliza constructia ei care dureaza, iata, de aproape 140 de ani.

Seara am mers in Piata Catalunya la El Corte Ingles si ne-am cumparat pentru dus acasa pe post de suveniruri, in loc de traditionalii magneti, cateva conserve de fructe de mare, cateva bucati de jamon in vid si trei sticle de sangria. Era si un stand cu mancare gatita, cam scumpa, dar “pofticioasa”, ne-am luat si noi doua portii de sepie si doua portii de salata cu fructe de mare, pe care le-am savurat la hotel.

In ultima zi, cea de-a sasea, am fost in celebra La Boqueria, piata alimentara de pe Rambla care a devenit una dintre principalele atractii turistice ale Barcelonei. Aglomerata, foarte aglomerata, puzderie de turisti care faceau poze printre standuri, iar vanzatorii de la tarabe, desi obisnuiti cu asta, nu pareau prea incantati. Multe produse ne faceau cu ochiul, dar nu le puteam cara acasa cu avionul, asa ca ne-am rezumat la a cumpara niste fructe si niste sucuri naturale pentru consum imediat. Am mai cumparat de la un magazin de pe Rambla pe care il remarcaseram din prima zi niste tricouri smechere, spaniole, nu din cele made in China si ne-am intors la hotel pentru a ne face bagajele.

Fotbalul nu ne intereseaza, asa ca am sarit peste atractiile fotbalistice. Am salvat timp pentru altele.

Fundatia Miro o vazusem in urma cu 10 ani, n-am mai mers inca o data, desi, daca am fi avut timp, mi-ar fi placut sa o revad. N-am reusit sa ajungem nici in Poble Espanyol, construit cu ocazia Expozitiei Universale din 1929 si conservat de atunci ca un muzeu al satului. Am preferat sa mergem mult pe jos si sa ne bucuram de Barcelona pe indelete, sa ne plimbam si prin zonele mai putin turistice, nu sa alergam sa bifam cu forta niste obiective. Si, desigur, intotdeauna te gandesti ca va fi si o data viitoare.

---

VIZUALIZĂRI: 3733 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI