O săptămână în Barcelona

TIPĂREȘTE

Barcelona nu era pe lista mea de priorități. Nu știu din ce motiv. Poate din cauza unor review-uri negative publicate aici, poate din cauza celor povestite de sora mea, care a vizitat de două ori orașul, sau poate fără nici un motiv. Totuși, când Doina a propus un sejur acolo, și profitând de o minusculă reducere oferită la un târg de turism, am acceptat. Iar cu vreo 3 luni înaintea plecării, m-am pus pe treabă. Doina a propus obiectivele, iar eu am stabilit itinerariile, mijloacele de transport, conexiunile. În același timp am cumpărat, online, bilete de intrare la toate obiectivele. Peste tot, acestea au fost emise nu numai pentru data aleasă, ci și pentru ore fixe. Ca urmare, programul nostru a fost stabilit la minut și a fost respectat fără probleme, cu două excepții ce nu au depins de noi. Voi reveni.

Totodată, am cumpărat bilete de transport în comun, valabile pe toate mijlocele de transport, având călătorii nelimitate. Noi am folosit mai mult metrourile și autobuzele. În una din zile am mers și cu trenul, tot în subteran, prin oraș. Biletele au fost valabile și la acesta.

Barcelona dispune de vreo 10 linii de metrou, numerotate cu litera „L” urmată de o cifră. Tot la capitolul „metrou” încadrez „funicularul Montjuïc” (FM) , tot subteran, care urcă o parte din dealul Montjuïc spre castelul cu același nume. De menționat că fiecare linie are propriul traseu și propriile stații. Fiecare stație are și propriile puncte de acces. Totuși, dacă într-un nod se întâlnesc 2,3, 4 linii, stațiile sunt conectate între ele prin tuneluri mai mult sau mai puțin lungi, mai mult sau mai puțin întortocheate pentru un necunoscător. Am remarcat că, la unele stații, liniile și peroanele dus – întors nu par a fi în același loc și au intrări separate de la suprafață. Înțeleg că linia L9s ajunge până la aeroport.

Dar, atenție la buzunare în metrourile aglomerate și, poate, nu numai. Știam că în Barcelona se fură, dar nu credeam că la o asemenea amploare. Într- o săptămână am întâlnit două cazuri. Este recomandabil să nu țineți nimic în locuri ușor accesibile. Lucrează în grupuri de câte 4 sau mai mulți și se coordonează foarte bine între ei.

Rețeaua de autobuze este mult mai vastă. Acestea au fie numere, fie o combinație de litere cu numere. Nu am o evidență clară, dar estimez la peste 100 de linii. Frecvența este la câteva minute, iar timpii de așteptare sunt, de regulă, afișați pe panouri electronice informative, în stații. Din ce am văzut eu, denumirea unei stații cuprinde la început denumirea străzii pe care se află. Dacă stația se află la o intersecție, partea a doua a denumirii este numele străzii intersectate. Posesorii unor carduri ca ale noastre trebuie să urce prin ușa din față, unde sunt amplasate aparatele de validare a acestora. În autobuze mai sunt și un alt tipuri de aparate, pentru alte tipuri de legitimații de călătorie.

Trenurile sunt numerotate cu litera „R” . Nu am idee câte linii sunt. Conform internetului sunt 18, care circulă și în afara orașului. Probabil că biletele noastre sunt valabile numai în oraș, pentru că trebuie validate atât la intrarea cât și la ieșirea de pe peroane. Vagoanele de tren sunt mai masive, mai înalte decât cele de metrou. Nu se poate trece dintr-un vagon în altul. Stațiile sunt mai rare. Dacă metroul are între Clot și Arcul de Triumf 3 opriri, cu trenul este una singură.

Ar mai fi ceva de spus. Plecarea noastră era programată la câteva zile după ce un program tv difuzase un reportaj cu barcelonezi furioși pe turiștii care i-au năpădit. Într-adevăr, aglomerația este la cote înalte cam peste tot. Dar noi nu am întâlnit decât localnici deosebit de amabili. În autobuze sau în metrou, chiar ne cedau locul lor, lucru care în București nu se prea mai întâmplă! ☹ Nu am obținut informația dorită doar atunci când am întrebat un alt turist. Majoritatea barcelonezilor vorbesc engleza cel puțin la un nivel acceptabil și ne-au furnizat toate detaliile. Dacă era un amplasament necunoscut și pentru ei, scoteau imediat telefonul și căutau pe hartă. Nu de puține ori, practic am fost luați de mână și conduși până într-un loc unde situația era clară.

Dar, să revenim la excursia noastră.

Ziua întâia

Voucherul primit indica ora de decolare ca fiind 10.00. Aveam și recomandarea de a ajunge la aeroport cu 3 ore mai devreme. Noi ajungem pe la 7.30 și aflăm, de pe panouri, că decolarea este programată pentru ora  10.20. Avionul, venit din altă cursă, se mișcă cu noi cu câteva minute înainte de ora 11.00. Drept este că zborul durează cu vreo 15 minute mai puțin decât era programat.  

În organizarea transferului la hotel, avem parte de o ușoară bâlbâială. Reprezentantul local al agenției din România ne îndrumă să ajungem repede în capătul celălalt al terminalului și să căutăm niște persoane îmbrăcate în galben. Ajungem și la ultima ușă, dar nu găsim pe nimeni în galben. Noroc că știam numele firmei de transport și Doina îi găsește biroul. Află aici locul exact și ora la care sosește microbuzul nostru. În același timp cu microbuzul sosește în stație și reprezentantul local al agenției din România.

Transferul durează cam 45 de minute și în jurul orei 15.00 suntem la  hotel. Catalonia Sagrada Familia, de pe Carrer d'Aragó, 577- 579, este amplasat, după părerea mea destul de central, aproape de stațiile de transport în comun și relativ aproape de majoritatea obiectivelor propuse.

După o scurtă relaxare, pornim către Clot, stația de metrou identificată de acasă pentru a intra în posesia biletelor de transport în comun achiziționate online. Știam că acestea pot fi obținute de la niște automate aflate în orice stație contra codului primit pe e-mail. Coborând în stație, nu identific automatul și, întrebând un angajat, aflu că „aceste bilete nu de eliberează de aici” . Cu greu mă lămuresc de faptul că am ajuns într-o stație de tren și că trebuie să ajung într-o stație de metrou. Și mai greu reușesc să ajung la aceasta. Până la urmă se rezolvă, cu sprijinul unei doamne de la ghișeul de informații, care face ea toate operațiunile la automat, în locul nostru.

Restaurantul recomandat de la recepția hotelului îl găsim închis. Deschide la ora 19.00. Nu mai avem răbdare și ne așezăm la o terasă alăturată. Nu am mai mâncat de mult la terasă, pe trotuar. Este drept că suntem pe o stradă pietonală.

Ziua a doua

Azi începem programul vizitelor. Pe la 9.15, cu un sfert de oră întârziere față de programul făcut acasă, plecăm de la hotel. După vreo 400 m de mers pe jos, ajungem în stația Mallorca-Rogent de unde luăm autobuzul 34. Coborâm la a 7-a oprire și mai mergem 350 m pe jos și ajungem la Casa Milà. Suntem cu câteva minute întârziere față de ora de pe bilet, dar încă în intervalul de timp acceptat. Amplasată pe Pg. de Gràcia, 92, aceasta este una din operele de referință ale arhitectului Antonio Gaudi. Construită pentru Roger Segimon de Milà între 1905 și 1907, figurează din anul 1984 pe lista patrimoniului mondial UNESCO. Noi am cumpărat biletele în pachetul La Pedrera Essential la începutul lunii mai, când ne-au costat 19 euro de persoană. Văd că între timp s-au scumpit cu 50%.  

Acordăm acestei vizite 2 ore și pornim mai departe, circa 500 m mers pe jos, până pe Pg. de Gràcia, 43, unde ajungem la Casa Batlló. Operă a aceluiași Gaudi, este o remodelare în 1904 a unei clădiri existente anterior, la cererea lui Josep Batlló. Biletele noastre, procurate în programul Gold, cu acces complet, ne-au costat 34 euro de persoană, beneficiind de o reducere de 3 euro în calitate de „seniori” . Și aici s-au mai scumpit, dar nesemnificativ, numai cu 2 euro.

După alte două ore de vizită, luăm metroul L3 pentru o stație și coborâm la Plaça de Catalunya. De aici ne-am propus o plimbare pe Rambla de Catalunya. Aceasta este o stradă de renume din Barcelona, pe care orice turist ce ajunge aici își dorește să se plimbe. Strada are o zonă pietonală destul de largă pe centru și câte două benzi pe lateral pentru circulația auto. La data vizitei, cele din stânga noastră erau blocate de un șantier. Strada este flancată de clădiri cu 3 sau 4 etaje, fiecare cu alt stil arhitectonic, alt model de fațadă, dar toate cu puzderie de magazine de toate felurile, la parter. Pe partea pietonală sunt înșirate tarabe, chiar mici magazine cu mărunțișuri și suveniruri, florării și terase cu mâncare și băuturi. Mie mi s-au părut un pic cam scumpe.

După cam 900 m de plimbare, ne oprim la Palatul Güell. Amplasat pe Carrer Nou de la Rambla, 3-5, puțin în lateral față de Rambla de Catalunya, și acesta este tot opera lui Gaudi, între 1886 și 1888. El a construit acest palat pentru magnatul catalan Eusebi Güell și familia sa, ca locuință. Din 1984 este inclus în Lista Patrimoniului Mondial UNESCO. Subsolul și celelalte 5 nivele ale construcției nu oferă foarte multe exponate. Dar arhitectura camerelor și decorarea acestora sunt spectaculoase. Noi, ca și „seniori” , am plătit 9 euro de persoană. La asta s-au mai adăugat 2.16 euro pentru dreptul de anulare gratuită. Se pare că nu au intervenit schimbări în domeniu.

De la palat ne întoarcem cam 200 m pe Rambla de Catalunya, până la stația de metrou Liceu. Cu metroul, linia L3 mergem până la Plaça de Catalunya, unde schimbăm cu linia L1. Avem 5 opriri până la stația Clot. Se aici mai avem circa 300 m până la hotel.

Ziua a treia

De data aceasta plecăm de la hotel în timpul planificat. Revenim la stația Clot, de unde luăm metroul linia L2. După două stații coborâm la  stația Sagrada Familia. Aceasta este exact în dreptul primei destinații a vizitei de astăzi, la Bazilica Sagrada familia. Impresionantă! Impresionantă și prin înălțime și prin arhitectură. Începută de Antonio Gaudi în 1882, până la decesul său în 1926, acesta apucase să proiecteze doar 85% din totalul lucrărilor și se executase numai un sfert. Nici în prezent nu este gata. Se vehiculează anul 2026 ca termen de finalizare. Noi avem întâlnire cu ghidul ales la cumpărarea biletului, care ne vorbește vreo 40 minute, cu informații despre derularea lucrărilor sau detalii despre elementele de arhitectură. Ca să ne vorbească despre toate, cred că nu i-ar fi ajuns o zi întreagă. La ora 12.00 avem programată urcarea în turnul de pe Fațada Patimilor (Passion) . După vreo 15 minute de stat la coadă, urcăm cu liftul, admirăm orașul de sus câteva minute și coborâm pe jos circa 400 de trepte, relativ înalte. Accesul, cu tur ghidat și acces în turn, beneficiind de statutul de „seniori” , ne-a costat 32 euro de persoană. Până în prezent, aceste bilete nu s-au scumpit. Adresa bazilicii este Carrer de Mallorca, 401.

Părăsind bazilica, avem câteva minute de confuzie, datorită unei informații eronate introdusă de mine în planificarea zilei. Totuși, în final parcurgem cei 650 m până în stația Pg de Sant Joan - Còrsega de unde luăm autobuzul V19. După 10 opriri, coborâm în stația Ctra del Carmel - Albert Llanas. De aici ne întoarcem cam 200 m pe Ctra del Carmel, pentru a intra în Parcul Güell. Desi suntem într-o întârziere destul de mare față de ora biletului, ni se permite accesul, fără probleme. Cu o suprafață de peste 17 ha, parcul cuprinde mai multe clădiri, construcții diferire și elemente de decor proiectate de Gaudi. În aceste condiții, o plimbare pe aleile parcului este reconfortantă și încântă ochiul. Petrecem aici mai mult de 2 ore.

Părăsind parcul pe unde am intrat, coborâm alți 200 m până la stația Ctra del Carmel - Pg Josefina Torrens Illas. De aici luăm același autobuz V19 pentru 11 stații până la Pg de Sant Joan - Diputació. De aici ar fi trebuit să luăm metroul L2 până la hotel. Dar, nu știu din ce motive, temporar, L2 circulă numai până la Sagrada Familia, iar stația Tetuan este închisă. Apare prima modificare față de programul de acasă. Singura idee pe care o am este să ne întoarcem cu V19 două stații, până unde ne-am urcat prima dată și să parcurgem înapoi cei 650 m până la bazilică și să luăm de acolo metroul. Dar, până să vină V19, vine D50, pe care scrie că merge la Sagrada Familia. Într-adevăr, ultima stație se cheamă Sagrada Familia... dar, de unde ne lasă autobuzul până la stația de metrou întrebăm 2 localnici și parcurgem tot câteva sute de metri

Ziua a patra

Ziua începe cu a doua modificare a programului inițial. Trebuie dă renunțăm la metroul L2, care ne-ar fi dus până la stația Paral·lel. Ratăm, astfel, și plimbarea cu „funicularul Montjuïc” . Luăm, în schimb, metroul linia L1 de la aceeași stație Clot. După 9 opriri coborâm la Espanya. De aici luăm autobuzul 150. Acesta are capătul în dreptul Fira – Barcelona și mergem cu el până la celălalt capăt, stația Castell. De aici mai avem circa 400 m până la prima destinație a zilei, Castelul Montjuïc.

Amplasat pe vârful unui deal de 173 m înălțime, în centrul orașului, pe malul mării, la limita dintre porturile comercial și turistic, castelul  are o istorie extrem de lungă, cu prima atestare documentară din 1073. Începând cu un far și un simplu punct de observație, devenind fort după 1640 și fortăreață la jumătatea secolului al XVIII-lea, ajunge castel în secolul al XIX-lea. După alte câteva transformări, azi este unul din muzeele de referință ale orașului. Principalul avantaj al amplasamentului este priveliștea de 360ᵒ asupra orașului și a mării. Noi am plătit câte 12 euro de persoană pentru acces și 3 euro de persoană audioghidul. Acordăm 3 ore vizitei castelului.

Ne întoarcem la autobuzul nr. 150 și la metroul L1, pe care îl luăm înapoi, 5 opriri, până la stația Urquinaona. De aici avem vreo 700 m de mers pe jos, până la Plaça de la Seu, pentru a ajunge la Catedrala Barcelona. Cu o fațadă impresionantă ce se vede de departe, cunoscută și sub numele de Catedrala Sfintei Cruci și a Sfintei Eulalia, aste și sediul arhidiocezei de Barcelona. Vizita noastră durează 2.30 ore și sunt multe de spus despre interiorul catedralei. Dar, cel mai interesant lucru este vizita pe acoperișul acesteia. Pentru aceasta noi am plătit 14 euro de persoană. În acest preț intră si vizita la Museu Diocesà de Barcelona, aflat în exteriorul bisericii. Dar, până să ajungem la el, ne iese în cale o altă clădire ce atrage atenția. Este vorba de Casa de l’Ardiaca, cea care adăpostește „Arhivele Istorice!” . Îi acordăm și acesteia câteva minute.

În drum spre hotel, ne întoarcem la stația Urquinaona. Pe drum, însă, pe Via Laietana, pare-se una din principalele străzi ale orașului, întâlnim o puternică demonstrație cu, apreciez eu, mii de oameni care flutură steaguri, fluieră și strigă. Aflăm că este un miting pentru independența Cataloniei, iar steagurile fluturate șunt drapele catalane. Totul decurge pașnic, dar într-un zgomot asurzitor. Apoi, metroul L1, după 5 oriri, ne duce la stația Clot.

Ziua a cincea

Prima parte a zilei este destinată unei plimbări cu autobuzul turistic (Hop – On, Hop – Of) . Pentru aceasta, luăm același metrou L1 până la Plaça de Catalunya (5 opriri). Aici am o surpriză. Nu sunt numai 2 linii, așa cum am găsit eu pe internet, ci, cel puțin 4. Pe la două din ele ne oprim până să ajungem la autobuzul nostru, „Linia Roșie” . Fiecare turist primește o hartă a traseului (eu aveam una pregătită de acasă) și un set de căști. Acestea se pot conecta în vecinătatea fiecărui loc și sunt disponibile 15 sau 16 limbi în care se prezintă toate obiectivele importante de pe traseu.  Ce rețin este că multe din obiective sunt generate fie de Expoziția Universală din 1888, fie de Jocurile Olimpice din 1992. Un circuit complet al acestuia durează 2 ore. Eu rezervasem pentru această etapă 4 ore, pentru eventualitatea unei opriri intermediare. Nu pregătisem nimic de acasă și nu a apărut nimic tentant. Așa că mergem cu autobuzul până la penultima stație, unde aveam în program să coborâm.

Stația se cheamă la fel ca obiectivul pe care doream să-l vizităm, respectiv Arcul de Triumf. Dar, ca și la autobuzul D50, stația este într-un loc și obiectivul în altul. Între cele 2 sunt vreo 450 m, deși pe planul meu apărea mult mai puțin. Dar, până să îi parcurgem, având ceva timp la dispoziție, pierdem vreo oră la o bere și la un suc natural de portocale. :)

Arcul de Triumf, construcție masivă din cărămidă roșie, de 30 m înălțime, 27 m deschidere și 12 m adâncime a fost inaugurat în 1888 ca poartă de intrare la Exposición Universal de Barcelona. Amplasamentul actual este puțin diferit de cel inițial. A fost reabilitat în 1989. Nu avem prea multe de făcut pe aici, câteva fotografii și gata.

În spatele parcului este un frumos parc, care ne îmbie la o plimbare. Reducem, astfel, una din cele două stații pe care trebuia să le parcurgem până la următorul obiectiv al zilei. De la stația Parc de la Ciutadella - Princesa până la Plaça de Santa Maria, 1 avem de parcurs cam 450 m. Aici  urmează să vizităm Basilica Santa Maria del Mar. Am ales aici un program cu tur ghidat pentru că acesta oferea și posibilitatea unui acces pe acoperiș.

Am ajuns mai devreme decât ora întâlnirii așa că avem timp să facem un înconjur al bisericii. Pe latura sud – estică a acesteia descopăr un monument interesant. O inscripție spune ceva despre FOSSAR... MORERES... MÁRTIRS DE 1714. Nu știu prea multe despre istoria Barcelonei, așa că, acasă, mă documentez. Aflu că 1714 este anul „Asediului Barcelonei” când localnicii au fost învinși de armatele lui Filip al V-lea, cu ajutor francez, iar Catalonia și-a pierdut independența, devenind provincie spaniolă. Pe locul monumentului au fost înmormântați cei care și-au pierdut viața în război.

La ora stabilită, ghidul ne ia în primire. Bineînțeles, trebuie să fie și câțiva turiști întârziați. Totuși, intrăm la timp în biserică. Aici, ghidul ne plimbă prin diverse locuri ale acesteia și, timp de vreo 40 minute ne furnizează o mulțime de informații despre istoria bazilicii, arhitectura acesteia, evenimentele pe care le-a traversat, detalii ale decorațiunilor interioare. Apoi urcăm pe acoperiș, unde ghidul ne dă liber, pentru preluarea unui alt grup. După admirarea perspectivei și câteva fotografii, coborâm în biserică pentru a face alte fotografii, de care nu am avut timp în decursul explicațiilor. Vizita noastră aici a durat ceva mai puțin de 2 ore, pentru care am plătit câte 12 euro de persoană.

Părăsind bazilica, mergem pe jos circa 300 m până la stația JaumeI de unde luăm metroul linia L4, pentru o singură stație, la Urquinaona. De aici, metroul linia L1 ne duce la, deja, bine cunoscuta stație Clot.

Ziua a șasea

Am rezervat această zi odihnei și relaxării. Azi mergem la plajă. :) Dar, s-a întâmplat să fie ziua cu cea mai înnorată dimineață. Nu avem un program orar prestabilit. Așteptăm până pe la 10.30 să se mai limpezească cerul... dar degeaba! ☹Totuși, hai să mergem, măcar să vedem marea. Avem de mers pe jos cam 300 m până la stația Meridiana - Aragól, iar de aici 6 stații până la Roc Boronat - Doctor Trueta cu autobuzul V25. Dar nu am ajuns încă la plajă. Mai avem încă vreo 750 m de mers pe jos. Pe drum remarc faptul că acolo unde ar fi trebuit să fie stația de întoarcere a autobuzului este un șantier, cu gardul până în carosabil, care se întinde departe în lungul străzii.

Playa del Bogatell este una din multele plaje ale Barcelonei. Am ales-o pe ea, fiind cea mai aproape de hotel și cu acces cu un mijloc de transport direct. Plaja este cu vreo 4 m mai jos decât nivelul străzii. Le desparte un zid de sprijin vertical. Coborâm pe un drum în pantă ce poate fi utilizat și de mijloace auto. Plaja, cu nisip fin, este foarte lată. Estimez cam 80 m până la apă. Dar prima jumătate a acesteia este rezervată activităților sportive. Restul, surpriză! Plaja este destul de aglomerată pentru o zi de luni noroasă. Totuși, pe la ora 13 se înseninează. Contrar tuturor recomandărilor, decidem să rămânem. Ocazie cu care fac mai multe băi. Dar nivelul mării este cu vreo 2 m mai jos decât plaja, care coboară într-o pantă pronunțată spre apă. Panta se continuă și sub nivelul mării astfel că, în numai câțiva metrii, adâncimea depășește înălțimea mea. În plus sunt și ceva valuri. Plaja nu oferă prea multe. Doar un difuzor, care emite din când în când diverse sfaturi și atenționări la adresa vânzătorilor ambulanți, ce nu se lasă însă impresionați. Mai există o terasă care, însă, nu m-a atras, probabil și pentru că gestionează niște umbrele de soare și șezlonguri ce nu arată prea bine.

Părăsim plaja în jurul orei 17.00. Dușurile de spălat cel puțin pe picioare nu funcționează, dar ne descurcăm. Identificăm destul de ușor și nu departe, următoarea stație a autobuzului V25, care ne lasă în stația cu același nume ca cea de dimineață, dar mult mai aproape de hotel.

Ziua a șaptea

Urmează o zi mai complicată. Mergem la singurul obiectiv propus de mine, Mănăstirea Montserrat. Pentru aceasta trebuie să fim la 8.45 la autogara centrală. La ora 7.00 suntem la micul dejun, Terminăm în timp și mergem la Gara Clot (tot acolo cu stația se metrou) și luăm trenul R1 o stație, până la Arcul de Triumf. Autogara este chiar în dreptul ieșirii din stație, dar trebuie să-i dăm oarece ocol până la intrare. Ajungem cu vreo 10 minute înainte de ora indicată.

Plătisem anterior 56 euro de persoană. La urcarea în autobuz ni se spune că excursia cumpărată de noi nu include și accesul la principalele obiective și urmează să mai plătim 14 euro de persoană. În total 70 euro de persoană, adică tot atât cât se cere și celor care se înscriu în excursie la fața locului. Trag concluzia că nu sunt păcălit.

La ora 9.00 pornim la drum. Avem de parcurs cam 50 km, drum străbătut în circa o oră. În acest timp, primim o primă serie de  informații. Ghida vorbește alternativ în spaniolă și engleză. Aici, după ce am ajuns la baza muntelui, urcăm într-un tren cu cremalieră care, în cam 15 minute, ne duce la mănăstire. Aici. După o altă serie de informații, vizităm muzeul mănăstirii. Apoi, stăm la o coadă destul de lungă și cu multe trepte, pentru a putea, doar câteva momente, să ne închinăm și să spunem o scurtă rugăciune în fața „Madonei Negre” . Coborând după aceea în biserică, aveam să remarc faptul că „madona” este într-o capelă amplasată deasupra altarului, vizibilă pentru credincioșii de acolo.

După ceva timp liber la dispoziție, la ora 14.45 suntem la locul de întâlnire. Nu mai coborâm cu trenul, a urcat autobuzul până la noi. Acesta ne va duce direct la autogara din Barcelona. De aici, cu trenul R1, revenim la stația Clot și, de aici, la hotel. Plimbările noastre prin Barcelona s-au încheiat.

Ziua a opta

Este ziua revenirii acasă. Primisem anterior informația că la ora 10.00 va sosi în fața hotelului microbuzul de transfer la aeroport. Dar eram sfătuiți să coborâm cu 10 minute mai devreme. Noi coborâm cu 15 minute înainte de ora precizată. Și, fix la 9.50 sosește microbuzul. Drumul la aeroport durează tot cam 40 de minute. Formalitățile decurg normal, dar avionul sosește cu peste jumătate de oră întârziere. Întârzierea se dublează la decolare. Intrăm în casă în jurul orei 20.00.

---

VIZUALIZĂRI: 1617 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI