Cum ne umplem timpul liber în Balvanyos — Ziua I

TIPĂREȘTE

Pai daca am terminat cu partea de HORECA de la Grand Hotel Balvanyos, haideti sa vedem si cam ce-am facut noi pe acolo si cum ne-am umplut timpul :)

In prima zi, adica pe 29 august, am ajuns destul de tarziu la hotel, asta si pentru ca am plecat boiereste de acasa (pe la 10,30 adica), dar si din pricina blocajului de pe Valea Prahovei dintre Comarnic – Busteni, unde distanta aia de ~ 25 Km, am parcurs-o in mai mult de o ora jumate. Am zis sa plecam mai tarziu de acasa, ca dis de dimineata pleaca toti disperatii pe Valea Prahovei si sa nu prindem aglomeratie... Se pare insa ca multi au gandit la fel ca noi si au plecat la fel de “boiereste”. Asta e. Teapa :))

Cum ne umplem timpul la Grand Hotel Balvanyos. In fine, ajungem la Grand Hotel Balvanyos pe la 4 dupa-amiaza, ne cazam si hai repede pentru ca era destul de tarziu sa dam o fuga sa ne mai dezmortim oasele pana la Pestera Sulfatara sau Pestera Puturoasa cum ii mai spune, sa facem o portie de mofete. Pestera se afla destul de aproape de hotel, la aproximativ o jumatate de ora de mers pe jos. Asta spre marea fericire a lui Bitza, ferocele pechinez din dotare care normal ca vrut sa vina si el cu noi cand a auzit acasa ca vom merge la Balvanyos :))

Ca sa ajungeti la pestera, o veti lua pe langa hotel spre drumul pe care ati venit cu masina, apoi faceti dreapta pe un drumeag in urcare ce trece printre Tabara de Arta si noua baza balneo ce se construieste chiar langa hotel si veti da in scurt timp de un indicator ca va va directiona inspre Pestera Sulfatara, urmand marcajul punct albastru.

Drumul nu este foarte greu, doar la inceput veti avea ceva de furca pe o portiune de 300 - 400 de metri, unde veti avea de “dat gata” un urcus destul de abrupt. Dupa aceea va fi doar o plmbare placuta prin padure si la aer curat :)

Venind de foarte multe ori pe aici, am facut cred ca toate traseele cu plecare de la hotel, iar acest traseu de care v-am zis, este cel mai la indemana. Asa ca ajungem la Pestera Sulfatara si ne mofetizam pentru vreo 10 minute dar asta pe rand, pentru ca trebuia ca unul dintre noi sa stea afara cu fiara de Bitza :)

Si ca sa stiti cu ce avem de-a face aici, am sa ma auto plagiez citand din propriu-mi review “Vacanta reusita intr-o zona geografica de vis. ” vezi impresii, review in care zic eu veti gasi toate datele necesare si care ar putea sa va intereseze in legatura cu Pestera Sulfatara, dar si date despre toate traseele pe care le veti putea face in zona, cu plecare de la Grand Hotel Balvanyos.

Pestera Sulfatara este o grota scurta cu bancute pe stanga si pe dreapta si cu un grilaj care limiteaza accesul in interior pana la 6-7m, deoarece in partea inferioara nivelul gazului aproape atinge plafonul si este o zona periculoasa. In partea de jos a grotei (la ~ 1m), veti vedea ca peretii au o culoare verde-galbuie si asta datorita depunerilor de sulf de pe ei.

Cititi cu atentie panoul de la intrare. Nu intrati cu obiecte din argint sau cu aparatura electronica (ceasuri, telefoane, tablete, aparate foto), deoarece compozitia chimica a gazului sulfuros corodeaza circuitele elctronice si argintul. Tot pe panou mai spune si pentru ce sunt bune baile de gaz: boli reumatice, cardiovasculare, arteriale, psihosomatice, dermatologice, alergii etc, si faptul ca gazul mofetic al Grotei Sulfatare este factorul terapeutic cel mai important al intregii arii a Muntelui Puturosu.

Ce as mai vrea sa adaug pe langa cele spuse mai sus, un lucru important si pe care l-am omis atunci, este ca se interzice intrarea in pestera impreuna cu copii mici si a caror inaltime se afla in zona culorii galben-verzui de pe pereti. La fel este interzis accesul in grota si cu animalele de companie (asta doar daca tineti la ele :))). Concentratia de bioxid de carbon este aici de 98-99%, iar din cauza emanatiilor de gaze sulfuroase si a lipsei totale de oxigen orice fiinta vie expusa in zona galben-verzuie de care va ziceam, moare in cateva secunde. Ca o experienta si daca vreti putina adrenalina, incercati sa coborati capul sub 1 m si sa inspirati scurt o singura data. Veti vedea ce inseamna acel 98-99% concentratie de bioxid de carbon =))

Terminam cu mofetizarea si ne intoarcem repede inapoi, pentru ca daca ramai mai pe inserat prin padure, ai sanse mari sa dai nas in nas (sau poate corect - nas in bot :))) cu niscaiva ursi, prezenţe obisnuite si pasnice zice-se prin zona. Si chiar daca padurarii si personalul hotelului spun ca ursii de pe aici nu sunt periculosi, mai bine eviti decat s-o comiti :))

Pe la 5 jumate eram deja la hotel, un dus rapid si pe la 6 si un sfert iata-ne in restaurant la masa de seara. Dupa ce am mancat, mergem la spectacol. Reprezentatie de gala si gratuita oferita de ursii ce vor veni chiar langa hotel (la vreo 50 m) pentru cina.

Angajatii hotelului au organizat un loc in care aduc resturile de mancare de la bucatarie special pentru vecinii ursi. Hranind ursii, au rezolvat 2 probleme dintr-un foc. Ursii nu mai dau tarcoale hotelului si s-a creat si un punct de atractie pentru turisti si mai ales pentru copii. Acela de a vedea ursi salbatici si in mediul lor natural.

Imi aduc aminte ca acum cativa ani, in fiecare dimineata angajatii hotelului se duceau in padure sa recupereze tomberoanele de gunoi furate si carate de ursi acolo, asta desi respectivele tomberoane erau tinute intr-o firida sapata in munte si cu porti metalice. De fiecare data ursii reuseau sa rupa lantul sau sa distruga portile pentru a ajunge la mancare. Si nu va spun in ce hal aratau tomberoanele recuperate. Plasticul era taiat de ghearele ursilor ca si cu un flex.

Si o situatie hazlie petrecuta tot acum cativa ani. Hazlie acum si cu siguranta doar pentru noi, ca atunci... Trebuie sa stiti ca usile de la intrarea in hotel sunt usi culisante automate si actionate pe baza de senzori de miscare. Intr-o noapte pe la ora 2, usile hotelului se deschid iar fata de la receptie (hotelul are receptie deschisa 24 din 24 h) se ridica in picioare pentru a intampina posibilii oaspeti. Dar stupoare... Vede ingrozita cum “posibilii oaspeti” sunt reprezentati de fapt de o matahala de urs ce patrunde in hotel si apoi fara s-o bage in seama o ia in dreapta nonsalant si fara nici o graba spre restaurant. De unde la inceput receptionera cuprinsa de groaza, n-a putut sa faca nici o miscare, acuma ingrozita fuge cat o tineau picioarele pe scara in sus si tipand ca din gura de sarpe.

Numai ca Mos Martin n-avea nici o treaba cu ea in special sau cu altcineva din hotel. Impingand cu botul usile batante din sticla ce despart holul hotelului, de restaurant si ghidat de miros, ursul se duce tinta in bucatarie unde fara sa faca nici o stricaciune, mananca 3 paini si una si-o ia la pachet, pentru ca dupa aceea mandru de isprava lui sa plece la fel de tacticos si nederanjat de nimeni precum venise. Urs civilizat, ce mai... =))

Revenind la poveste. Asadar dupa ce terminam cu masa de seara, mergem sa vedem si noi spectacolul gratuit. Pentru asta va trebui sa mergeti in parcarea mare a hotelului, cea de langa Adventure Park, iar acolo va veti sui intr-un foisor cu bancute, foisor special ridicat pentru a putea privi ursii de la inaltime si in siguranta. La o distanta de 20-25 m de foisor, sunt amenjate 2 puncte de hranire a ursilor si aflate la o distanta unul fata de celalalt de ~ 5m. Sunt de fapt 2 mici gropi betonate cam de ~ 70/70 cm si cu o adancime de ~ 30 cm, asta pentru ca ursii sa nu imprastie mancarea peste tot pe acolo.

Trebuie pastrata linistea si inarmati-va cu ceva rabdare, pentru ca daca este ceva galagie pe terasa exterioara a hotelului sau oriunde prin preajma, ursii vot intarzia sa apara. Chiar in capatul parcarii veti vedea si cei 2 impunatori Saint-Bernárzi - Jack si Lord, pe care noi ii stim din iunie 2013 atunci cand erau doar niste catelusi. Am atasat si 2 poze de atunci sa-i vedeti cat erau de scumpi :)

Mai este pe acolo un caine, da’ ãsta e un fost copilu’ strazii. Saint-Bernárzii sunt legati, ãsta-i liber si latra mai mult decat prietenii lui legati. Despre el am aflat ca s-a aciuat de cativa ani pe langa hotel, iar pentru faptul ca este foarte harnic si latra tot ce misca-n tara aia, raul, ramul :)), a fost adoptat de angajatii hotelului primindu-si si el ratia de mancare dar mai ales de dragoste :)

In partea stanga a parcarii, veti mai gasi si o mica gradina zoologica de care cei mici se vor bucura cu siguranta, avand in dotare cateva oi, 2 capre, rate, gaini si cocosei pitici si vreo 7 gâste certarete nevoie mare si puse tot timpul pe harţa si indiferent cu cine. Doar faptul ca te apropii de gardul lor este un bun motiv pentru ele de scandal, de sâsâialã si de gãgãialã :))

Primul semnal ca ursii se apropie va fi dat de caini, care vor incepe sa latre inspre padure. De fapt primul si cel mai vigilent care o va face, va fi copilul strazii de care va spuneam si mai putin Jack si Lord. Probabil matahalele de Saint-Bernárzi considera sub demnitatea lor sa latre asa fara noima, doar pentru faptul ca simt niscaiva fiare salbatice undeva prin padure. Atunci cand apar la vedere, da, alta treaba. Latra si ei pe un ton baritonal de cateva ori si se smucesc in fioros in lanturi, dar asta asa, mai mult demonstrativ si pentru impresia artistica, nu la genul sa rupa lantul si sa tabere pe ursi. Dar bineinteles ãsta fiind un efort prea mare pentru domniile lor si considerand probabil ca si-au facut deja datoria, se intind la pamant cu capul pe labe si privirea atintita spre ursi supraveghindu-le doar cu atentie miscarile. Se vede ca sunt invatati unii cu altii si ca se tolereaza reciproc. Saint-Bernárzii se agita putin initial apoi le trece, ursii se prefac speriati pentru inceput de ferocitatea latraturilor de bun venit dar le trece si lor rapid :))

Si o paranteza. Alta de fapt :)). Plimbarile prin padure fac parte din programul zilnic al Saint-Bernárzilor si asta pentru ca fiind o rasa de caini de talie mare, au nevoie de multa miscare pentru a nu avea probleme articulare. Ei bine aflam de la un angajat al hotelului ca nu mai departe de anul trecut, intr-o dimineata, ce-i trei adica Saint-Bernárzii si cel ce-i insotea, dau nas in nas cu o namila de urs aflat la micul dejun intr-un zmeuris. Omul incremeneste de spaima iar cainii se opresc si ei surprinsi de neasteptata aparitie.

Ce credeti ca s-a intamplat mai departe? Oare Saint-Bernárzii au atacat sau au fugit? Ei bine nici una nici alta. Au inceput sa maraie gros si amenintator spre urs, ursul s-a ridicat mormaind si el fioros in doua labe sa fie mai impunator si asta pana cand deodata, Saint-Bernárzii se potolesc brusc, se aseaza pe coada, ursul coboara si el pe toate cele 4 labe din dotare, stau cateva secunde uitandu-se in liniste unii la altii, dupa care ursul se intoarce si o ia alene la deal fara ca macar sa se mai uite inapoi. Ce-or fi comunicat intre ei, cainii cu ursul e secretul lor. Dar mai mult ca sigur se mai vazusera si altadata iar acum in momentul acela de criza, au dat-o elegant la pace =))

Dupa cum va ziceam, Saint-Bernárzii sunt caini de talie mare, chiar foarte mare si destul de lenesi in a alerga. Si pentru ca se misca cu oarecare greutate vor prefera in caz de pericol sa-l infrunte. Este motivul pentru care niciodata nu vor da inapoi si cu atat mai putin s-o ia la fuga din fata inamicului. Dar pentru ca au o fire pasnica si non-violenta, vor evita in principiu lupta si o vor accepta numai atunci cand este absolut obligatorie si numai in cazuri de forta majora. Aflati intr-o atare situatie, nu va mai conta daca vor avea in fata animale cu mult mai mari ca ei - ursul in cazul nostru. Pe un Saint-Bernárd va trebui sa-l consideri prin firea lui blanda ca fiind un prieten si in nici un caz un caine de paza, pentru ca niciodata nu va putea fi asa ceva :)

Gata paranteza si sa revenim la ursii nostri :)). Exista o cutuma, o regula nescrisa pe care ursii o respecta cu sfintenie. Mai intai vin la masa ursoaicele cu pui, in general primele fiind cele cu mai multi pui, pentru ca apoi sa vina cele cu cate 1 sau 2 pui si in final ursii solitari, acestia fiind cei ce vor incheia festinul. Noi pentru inceput am avut musafiri o ursoaica cu 3 pui, dupa aceea una cu un singur pui urmata la scurta vreme de o ursoaica cu 2 pui, iar in final un urs solitar mai mare, mascul cred, si probabil mai batran, pentru ca avea un guler argintiu la gat.

Dar enervante si deosebit de obraznice si cutezatoare sau dovedit a fi vulpile care se incurcau printre picioarele ursuletilor sa fure si ele din mancarea lor. La un moment dat am numarat 11 vulpi. Dumneavoastra stiti cum fac vulpile? Noi n-am stiut pana atunci. Scot un fel de chitait ascutit, chemandu-se intre ele sau avertizandu-se reciproc de anumite pericole, pericol reprezentat acum de ursoaica ce le gonea de langa pui cand si cand.

Ciudat este faptul ca nici ursii si nici vulpile n-au nici o treaba cu mica gradina zoologica de care va ziceam mai devreme, cea amenajata in imediata apropiere a punctului de hranire. De aici se auzea o harmalaie de zile mari facuta de cele 7 gaste care simtind dusmanul aproape isi avertizau probabil vecinii din gradina zoo de pericolul iminent. Dar nici dupa plecarea ursilor si a vulpilor nu s-au potolit, comentand cateva minute bune evenimentul, e adevarat, pe un ton mai scazut :)

Pe la 9,30 lucrurile se linistesc, ursii satui probabil se retrag pe la casele lor ceea ce vom face si noi fericiti de spectacolul oferit si cu amintiri in tolba pe care vi le-am povestit acum si dvs :))

Veti putea vedea ursii si vulpile in pozele postate, cu scuzele de rigoare ca cele facute mai pe intuneric sunt de o calitate indoielnica (unele proaste chiar), asta datorita faptului ca nu am putut folosi blitzul aparatului foto care ar fi speriat animalele.

Asadar ne retragem in ale noastre vaste apartamente pregatndu-ne pentru a doua zi, zi pe care o vom petrece in totalitate pe Lacul Sfanta Ana la plaja si balaceala :))

La gandul ca ati putut gasi ceva lucruri interesante si informatii utile in aceasta descriere despre cum ne putem petrece timpul liber cazati fiind la Grand Hotel Balvanyos ****, inchei spunandu-va asa cum o fac de obicei, ca -

Cine detine informatia, detine puterea.

THX! Bye bye.

P. S. – Pentru cei interesati, am atasat la acest articol si pozele cu restaurantul si meniul restaurantului cu care ramasesem dator la review-ul trecut.

[...]

---

VIZUALIZĂRI: 4614 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI