Baia Mare în două cuvinte: turn și muzeu

TIPĂREȘTE

În chip ironic, aș zice, deși am fost cazată 4 nopți la Seneca vezi impresii, mare lucru n-am apucat să văd din Baia Mare. După 11-12 ore de hălăduială zilnică, seara eram prea obosită ca să plec din hotel (situat departe de centru) pentru a lua cina, așa că am preferat să rămân pe terasa sa, la taclale și la o bere-două cu colegii din grup.

Îmi aminteam din urmă cu aproape 30 de ani că Baia Mare e un oraș muncitoresc, dominat de blocuri, și cu un mic centru istoric. Străbătându-l cu autocarul în drum spre obiectivele înscrise în program am remarcat bulevardele largi cu magazine la parter și curățenia străzilor, iar colega de cameră mi-a povestit că în zona pietonală se mănâncă bine și relativ ieftin.

Istoria acestei urbe de dimensiuni medii pentru România (cca. 110.000 de locuitori) este strâns legată de exploatarea minereurilor neferoase, începută probabil din a doua jumătate a secolului al XIII-lea. Prima atestare documentară este datată 1142, în timpul regelui Geza II. Într-un act emis la 1347 de cancelaria  regelui Ludovic I de Anjou sunt menționate privilegiile acordate unor centre miniere și locuitorilor, Baia Mare fiind deja oraș liber.  

În 1446, Baia Mare și împrejurimile au fost dăruite lui Iancu de Hunedoara ca recompensă pentru victoriile împotriva turcilor. La porunca sa a fost construit un edificiu pentru soția lui, Elisabeta, cunoscut astăzi sub numele de Casa Iancu de Hunedoara. Este cea mai veche construcție civilă din oraș. Tot el a dispus ridicarea turnului clopotniță pentru Biserica Sf Rege Ștefan, construită între 1347-1376.  Turnul a fost finalizat sub domnia fiului său, Matei Corvin, cel care, în 1469, a acordat localității dreptul de a se înconjura cu ziduri de apărare, astfel fiind construită cetatea medievală a Băii Mari.

Către Turnul Ștefan, simbolul Băii Mari, ne-am îndreptat și noi în dimineața în care agenția a alocat orașului câteva ore. Ne aflam în Piața Cetății, o vastă esplanadă bine amenajată turistic, în care pot fi admirate mai multe obiective interesante și de unde se ajunge foarte ușor și în Piața Libertății, zona pietonală care adună cele mai multe restaurante și cafenele din Baia Mare.

Turnul este tot ce s-a păstrat din biserica închinată Sfântului Ștefan, întemeietorul Regatului Ungariei, și se poate vizita zilnic între orele 10-18, contra unei mici taxe. Noi am fost prea matinali, asta fiindcă programul în acea zi era foarte încărcat, așa încât nimeni dintre posibilii doritori (printre care nu mă număram😁) nu a avut ocazia să se cațere în el.

Turnul de 40 m înălțime a fost construit în stil gotic începând cu anul 1446 de către Iancu de Hunedoara pentru a marca victoria de la Ialomița din 1442 împotriva otomanilor și a fost finalizat, așa cum am precizat deja, de Matei Corvin în 1468. Adăpostește un clopot de peste două tone greutate, turnat la Arad în anul 1561, montat însă abia în 1925. Vechiul orologiu mecanic din secolul al XVII-lea, de proveniență cehească, a fost înlocuit cu un mecanism electronic.

Vă spuneam că turnul este tot ce s-a păstrat din biserica Sf Ștefan. Istoria acestui lăcaș de cult a fost una tumultoasă, făcând obiectul unor dispute între Regatul Ungar și Principatul Transilvaniei, biserica fiind plasată sub mai multe administrații succesive: protestantă, evanghelică, calvină, iezuită. Până ce a ajuns în paragină iar în 1847 a fost demolată, păstrându-se doar turnul.

Forma și dimensiunile bisericii au putut fi însă reconstituite în urma săpăturilor arheologice iar vestigiile au fost protejate cu geamuri groase din sticlă. Din panourile explicative montate în piață aflăm că pe acest loc s-au descoperit și cca. 700 de morminte, precum și ruinele altor două biserici: Sf Ecaterina și Sf Martin. Aceasta din urmă a fost demolată la începutul secolului al XVIII-lea, când s-a început construirea bisericii romano-catolice Sf Treime, aparținând ordinului iezuit.

Am avut timp să-i dau ocol, atenția fiindu-mi apoi atrasă de biserica Sf Nicolae, aparținând celei mai vechi parohii ortodoxe din Baia Mare, înființată în 1922. Biserica a fost construită în 1985 și intrând preț de câteva clipe în interior, am remarcat că a fost complet pictată.

Vizavi de ea, pe strada Crișan nr. 8, se află Teatrul Municipal, înființat în 1952, unde au activat, printre alții, Ștefan Mihăilescu-Brăila și Coca Andronescu. Începând cu stagiunea 2005-2006, Teatrul Municipal Baia Mare este organizatorul prestigiosului Festival Internațional de Teatru Atelier.

Din Piața Cetății am făcut o scurtă plimbare pe jos pentru a ajunge la următorul obiectiv inclus în programul zilei: Muzeul Județean de Mineralogie „Victor Gorduza” .  

Adresa: B-dul Traian nr. 8, Baia Mare

Telefon: +40 262 227 517; +40 362 804 124

E-mail: muzmin@rdsmail.ro

Site: https://www.muzeuminbm.ro/

Deschis marți-duminică 9-17.

Bilete: adulți 16 lei, pensionari 8 lei, elevi și studenți 4 lei. Tarife diferențiate pentru grupuri.

Aveam rezervare și fiind grup, am achitat doar 5 lei/persoană. De asemenea, deși pe site-ul instituției se precizează că există o taxă foto de 10 și una video de 25 lei, nu ni s-a perceput nicio sumă suplimentară.

Muzeul a fost amenajat într-o clădire nouă, cu două nivele. După intrare, am fost preluați imediat de o doamnă muzeograf foarte bine documentată.

De la ea am aflat că muzeul găzduiește cea mai mare colecție regională de minerale din România și una dintre cele mai mari din Europa, cuprinzând cca. 20.000 de eșantioane - flori de mină, fosile, roci și minereuri, din care peste 1.000 alcătuiesc expoziția permanentă.

Toate aceste eșantioane au fost recoltate exclusiv din aflorimente și subteranele exploatărilor miniere care au funcționat în zona Baia Mare și arealele adiacente din Maramureș și nord-vest-ul României. Expoziția este structurată pe patru secțiuni: petrografie, mineralogie, zăcăminte, aflate la parterul clădirii, și flori de mină la etaj.

Am apreciat mult modul în care sunt expuse eșantioanele în vitrine bine iluminate, cu explicații amănunțite în limbile română și engleză, și am admirat formele, dimensiunile și culorile lor extrem de atrăgătoare.

Mai mult de atât nu prea pot adăuga, domeniul mineralogiei fiind foarte îndepărtat de preocupările și cunoștințele mele.

Rețin totuși că doamna muzeograf ne-a povestit câte ceva și despre istoria muzeului și întemeietorul acestuia, Victor Gorduza (1942-2014), cel căruia i-a aparținut ideea achiziționării de eșantioane minerale care să stea la baza unei colecții, și eventual, a unui muzeu. Gorduza, care lucra ca îndrumător în cadrul Muzeului Județean Maramureș, a demarat acest proces în 1969. În 1974, Muzeul Județean Maramureș a organizat prima expoziție de flori de mină iar doi ani mai târziu s-a decis înfiițarea Secției de Științe Naturale în cadrul muzeului, sub coordonarea lui Victor Gorduza.

Prin achiziții succesive, colecția s-a mărit, ajungând ca în 1988 să fie mutată în noua clădire din Bd. Traian, nr. 8, acolo unde funcționează și astăzi. În 1992, Secția de Științe Naturale s-a desprins din cadrul Muzeului Județean Maramureș și astfel a luat naștere Muzeului de Mineralogie - Baia Mare, la conducerea căruia a fost numit același Victor Gorduza.

În cadrul muzeului era organizată la data vizitei noastre o expoziție temporară de machete feroviare și filatelie tematică intitulată „Glasul roților de tren” , pe care am filmat-o.

Programul nostru în Baia Mare ar fi trebuit să includă și Bastionul Măcelarilor, singurul turn care s-a păstrat din vechiul sistem de fortificații al orașului medieval Baia Mare ridicat cu permisiunea regelui Matei Corvin începând cu 1469, acesta datând din 1547.

Programul de vizitare a acestui obiectiv interesant, din câte am remarcat urmărind câteva filmulețe, este de luni până vineri, ceea ce mi se pare aberant. 😠 Tocmai în weekend, în zilele libere așadar, să fie închis?!! 🤔La fel de impardonabilă mi s-a părut și scăparea organizatorilor circuitului, care au prevăzut vizita la bastion într-o zi de sâmbătă, când era închis. Ar fi putut să afle programul cu o simplă documentare pe net…

În fine, asta a fost tot ce am reușit să văd în Baia Mare. Dar rămânând cu oful bastionului, am zis să inserez un videoclip care să vă îndemne pe voi, colegii mei AFA-iști, să nu-l ratați în cazul în care vă veți afla în oraș.

---

VIZUALIZĂRI: 220 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI