Plajele din Agios Nikolaos și din împrejurimi

TIPĂREȘTE

O atracție majoră a acestui orășel (în fapt, cea mai importantă, după părerea mea) este prezența multor plaje, explicația fiind relieful „zbuciumat” , cu o linie a țărmului dantelată, foarte diferită de cea dreaptă și extrem de lungă de la Rethymno. Și în mai toate golfulețele astfel create de natură se cuibăresc plaje cu nisip sau pietriș, curate, micuțe și cochete, dotate cu toate facilitățile de care au nevoie iubitorii de soare și bălăceală. Nu de deloc de mirare că absolut toate plajele pe care le voi trece în revistă în acest review sunt premiate cu Blue Flag.

Cât despre apa limpede precum cristalul pe care am întâlnit-o peste tot, la finele lui iunie temperatura acesteia era de 23-24 de grade, adică tocmai bună pentru reprize prelungite de scăldat.

Și ca și cum acestea nu ar fi îndeajuns, dacă mării calde și curate și facilităților adaugi și priveliștea dealurilor din spate, presărate fie cu clădiri terasate, fie cu pini falnici sau palmieri, obții imaginea perfectă, de carte poștală ilustrată, a ceea ce ar trebui să fie - zic eu - plajele urbane.

Pornind dinspre nord spre sud, iată în ce locuri din Agios Nikolaos și din împrejurimi puteți poposi pentru a vă răcori în Marea Cretei în zilele calde de vară:

Havania. A fost prima plajă vizitată de noi, pentru simplul motiv că se află cel mai aproape, practic peste drum de Villa Amalia vezi impresii, unde ne-am cazat. Este de dimensiuni mici atât pe lungime, cât și pe lățime, însă are vederi frumoase, într-un golf încadrat de delușoare împădurite pe care stăteau răsfirate câteva case albe, și cu parcare proprie gratuită (ca peste tot), din care se coboară câțiva pași o pantă lejeră.

Cele două șezlonguri și umbrela ne-au costat 10 euro, un preț aproape standard practicat în această parte a Cretei. Destul de mult, și dacă ar fi să adun sumele scoase din buzunar la plajă pe tot parcursul sejurului (ceea ce n-am de gând să fac ????), aș ajunge mai mult ca sigur la concluzia că au deținut o pondere substanțială în totalul cheltuielilor noastre.

Havania are terasă, de unde am fost serviți, la cerere, cu o sticlă de bere Mythos de 33 cl la 3 euro (scump, dom’le, scump! ????) și un frappé de 2,5 euro, cel mai apos și mai prost pe care l-am băut vreodată în Grecia ???? - și, credeți-mă, am ceva experiență în materie...

Pe mine plaja m-a dezamăgit din cauza pietrișului de pe uscat și din apă, necesitând purtarea de încălțăminte specială, ca și a intrării destul de bruște în apă. A compensat parțial cu nuanțele superbe de albastru, cu cabina de schimb, dușul și toaletele curate, dar a doua oară nu am revenit.

Coborând înspre sud pe Epar. Od. Agiou Nikolaou-Vrouchas, drumul paralel cu malul, trecem pe lângă două plaje private pe care nu pot decât să le semnalez - Mirabello și Minos -, aparținând unor hoteluri de cinci stele: Wyndham Grand Crete Mirabello Bay, respectiv Minos Beach Art. Și ajungem la o plajă publică mult mai pe gustul nostru decât Havania!

Ammoudi. Este una dintre cele mai populare plaje din oraș, mărturie putând depune și eu: AmFostAcolo de mai multe ori și am găsit-o plină, mai ales în weekend, când tot poporul, cu mic, cu mare, cu căței și în special cu copii, vine să se distreze - decent, desigur - la mare. Are avantajul de a se afla la mai puțin de 1 km de centru și de a dispune de o parcare destul de generoasă, o parte din locuri fiind la umbra unor copaci.

Copaci se găsesc și pe plaja propriu-zisă, care e cu nisip fin într-un strat gros care se continuă și în mare, iar intrarea în apa ideal de albastră se face treptat, așa încât țâncii se pot juca în voie. Există dușuri, toalete și cabine de schimb și pot fi închiriate nu numai șezlonguri cu umbrele (10 euro), ci și echipament pentru snorkeling și paddling ori bărcuțe.

Te poți autoservi cu bere, cafea sau răcoritoare de la o terasă cu prețuri decente (3,50 euro halba mare de Mythos, 2,5 euro frappé-ul), unde poți să iei și o gustare ușoară gen salată grecească, tzatziki sau cartofi prăjiți (n-am încercat, deci nu știu cât costă) sau, dacă ți-e lene să te ridici de pe șezlong, poți aștepta să fii „interpelat” , cu consecințe ceva mai grave asupra bugetului familiei????, de către cei de la Achinos Eat & Drink by the Sea, un stabiliment mai gomos, care administrează de altfel și plaja.

Ammoudi este și ea așezată într-un golf, însă mai mare decât cel de la Havania, suprafața de nisip fiind astfel mult mai generoasă. În plus, beneficiază de vederi plăcute ochiului și variate: cele două insule - Faros și Agioi Pantes - se află drept în față, în timp ce în stânga se înalță palmierii de la Minos Beach iar în dreapta bloculețele albe de pe Akti Koundourou, strada care continuă să se prelingă pe țărm, un soi de simulacru de faleză. La ieșirea dinspre sud a plajei se găsesc câteva dintre cele mai bune taverne din oraș: Patriko, Piato (singura, zic ghidurile, care ar putea emite oreșce pretenții de fine dining, în caz că vă interesează așa ceva) și Arismari, pe care v-o recomand din toată inima - detalii în reviewul următor.

Ne vom îndrepta acum spre port și vom trece de cele două statui moderne, Răpirea Europei și Cornul Almatheiei. Și imediat după aceasta din urmă vom da de o altă zonă de bălăceală foarte frecventată de localnici.

Kitroplatia. Cea mai centrală și mai animată dintre plajele orașului își trage numele de la arborii de lămâi („kitra” ) care erau adunați și tăiați pe acest loc pentru a fi urcați pe vase și exportați. Astăzi gaterul a fost înlocuit de clădiri care încadrează golfulețul: mă gândesc ce fericiți sunt locatarii care pentru a se răcori nu trebuie decât să coboare, și țuști în apă! ????

Noi am ajuns acolo într-o după-amiază, și nimeni nu ne-a întrebat de sănătate și n-a venit ca să ne ia banii pe șezlonguri, lucru care am sesizat că se întâmplă și pe alte plaje. Așa că după baie ne-am omenit cu câte un frappé și o bere la una dintre cafenelele care mărginesc piațeta pitorească din spatele plajei, plină și de taverne.

Kitroplatia dispune de dușuri și cabine de schimb, însă nisipul amestecat cu pietriș de culoare foarte închisă, prezent și pe mal, și în apă, nu este prea prietenos cu tălpile gingașe, recomandabili fiind papucii speciali.

Ammos. Această întindere de nisip fin, relativ lată și lungă, fiind amplasată într-un golf mai larg, se găsește în imediata apropiere a Marinei, așa încât, înotând sau zăcând pe șezlong, te poți bucura și de priveliștea ambarcațiunilor de agrement, nu numai de apa limpede și caldă, cu intrare lină - raiul copiilor!

Pentru ei, acesta este locul perfect de joacă, cu atât mai mult cu cât, în afară de a construi castele sau a „coace” cozonăcei de nisip, se pot distra și închiriind hidrobiciclete.

Și aici, ca pe toate celelalte plaje, există dușuri și cabine de schimb iar cei însetați pot comanda o băutură răcoritoare de la terasele din spatele plajei. Numai că, la fel ca în cazul Kitroplatiei, noi am ajuns după-amiaza târziu și n-am mai beneficiat de servicii la șezlonguri - pe care ne-am tolănit gratis -, așa că ne-am așezat la o terasă după baia prelungită. Și stând la masă, am văzut că și din blocurile de peste drum de aici se poate sări direct în mare! ????

Almyros. Cotată drept cea mai lungă și mai frumoasă plajă de nisip din Agios Nikolaos, Almyros se află în extremitatea sudică a orașului, la 2-3 km de centru, pe Old National Road către Sitia. Pe delușoarele care semi-închid golful lărguț s-au ridicat câteva vile cu apartamente de închiriat în sezonul estival iar peste drum de plajă și mica parcare au răsărit 2-3 taverne și un mini-market, însă în rest natura a fost lăsată să-și facă de cap...

Fapt interesant: în capătul sudic al plajei Almyros se varsă în mare pârâiașul cu același nume, făcând ca apa mării să fie ceva mai rece pe acea porțiune. Motiv pentru noi ca să ne așezăm... în partea de nord. ????

Marele atu al lui Almyros este fundul nisipos al mării și intrarea foarte lină în apa extraordinar de limpede: ca să poți înota, trebuie să înaintezi câteva zeci de metri.

Amatorii de sport pot închiria paddle-uri și bărcuțe sub ochii vigilenți al salvamarilor. Plaja dispune - așa cum e normal - de cabine de schimb și dușuri, însă doar de câte o terasă cam prăpădită și slab aprovizionată în cele două capete ale sale, fapt care m-a surprins. Dimineața, șezlongurile se pot închiria cu 10 euro perechea, după-amiaza fiind gratuite. Pentru o sticlă de Mythos de 33 cl și un fresh de portocale am plătit în total 6,50 euro.

Ammoudara. Din start vă spun că dintre toate plajele din Agios Nikolaos și împrejurimi vizitate de noi, aceasta a fost preferata mea.

Se află tot pe Old National Road, la cca. 4-5 km sud de Almyros și 6-8 km sud de oraș, iar în jurul său s-a dezvoltat un adevărat nucleu turistic, cu mai multe hoteluri și vile, taverne și cafenele. Parcarea, care nu pare foarte încăpătoare și bănuiesc că se aglomerează în vârf de sezon și în weekenduri, e chiar în fața întinderii de nisip și a două terase umbroase și drăguțe care administrează plaja.

Deși plaja Ammoudara este mai scurtă decât Almyros, mie mi-a plăcut mai mult atmosfera de la cele două terase, mesele înalte în centrul cărora erau înfipte umbrelele și mai ales faptul că nu am plătit separat șezlongurile și umbrela, ci am comandat o halbă mare de Mythos (3,80 euro) și un frappé (3,50 euro) și am primit o mică atenție - un castronel cu ronțăieli. Nu știu dacă acesta e sistemul practicat întotdeauna, însă am ajuns la Ammoudara de 3 ori și de fiecare dată am fost tratați... regește.

Am rămas cu impresia plăcută a dotărilor, a nisipului foarte fin și a apei limpede care se adâncea treptat și avea o nuanță deschisă de albastru. Nota zece cu felicitări! ????

La 15 km sud de Agios Nikolaos se află o altă plajă foarte cunoscută - Voulisma -, la care, din păcate, n-am ajuns. O văzusem din mașină la întoarcerea dinspre Sitia și mă încântase degradeul apei, care pornea de la siniliu și ajungea la turcoaz, așa că eram ferm hotărâtă să o „abordez” . La revenirea în zonă, când am oprit în parcare, ne-am dat însă seama că la plajă se cobora o pantă prea lungă și abruptă pentru picioarele noastre bătrâne, așa că am renunțat și am mers la Ammoudara.

Este însă posibil să existe și alte drumuri de mașină care duc mai aproape de plajă, numai că nu le-am nimerit noi. Oricum, din parcare n-am apucat decât să fac o poză nu foarte concludentă acestei plaje superbe, așa că mă revanșez atașând la review un filmuleț care sper să-i convingă pe aceia dintre voi mai tineri și mai sănătoși să o viziteze.

Acestea fiind plajele din Agios Nikolaos și cele aflate la sud de oraș, să pornim acum spre nord. Nu vom avea mult de mers - vreo 10 km - către o stațiune celebră pentru resorturile de cinci stele, o parte din ele cotate drept printre cele mai bune 100 de hoteluri din lume.

Elounda/Elounta este prezentată de multe ghiduri drept o stațiune exclusivistă, fapt complet neadevărat: hotelurile de cinci stele sunt situate puțin în afara localității, în rest predominând vilele și hotelurile mici, specifice Greciei, în general. Prin urmare, cazări se găsesc pentru toate buzunarele.

Fost sat pescăresc, Elounda are un port mărișor, în care am zărit câțiva oameni ai mării care încercau să-și vândă captura. Din port se pleacă în croaziere fie spre Santorini, fie spre Spinalonga („spinul lung” , nume dat de venețieni, care au ridicat aici un castel, denumirea oficială a așezării fiind Kalidon), celebra „insulă liniștită” transformată în leprozerie între 1913-1957. Recunosc că vizita într-un loc atât de inedit mă atrăgea și nu prea: dincolo de deranjanta obligativitate a purtării măștii pe vas și mai ales de tragedia impresionantă a bieților oameni, ceea ce rămăsese în urma lor erau niște ziduri nu foarte vechi, la urma urmei, și care nu prezentau, în ochii mei, decât un interes istoric scăzut. Cum eu ezitam, decizia a fost luată în final de Adrian, care a declarat sus și tare că n-o să-și piardă vremea „nici mort” ???? umblând cu capul în soare printre ruine de case. Am zis deci „pas” , și nici până în ziua de azi nu știu dacă am procedat bine... Oricum, de reținut pentru cei dornici de o asemenea experiență, că la Spinalonga se ajunge și din Agios Nikolaos, și din Plaka.

Alte lucruri demne de menționat despre Elounda: drumul de la Agios Nikolaos până aici urcă în serpentine până în vârful unui munte mic de unde se deschid panorame superbe ale Golfului Mirabellor sclipind în soare; țărmul e presărat cu golfulețe cu plaje foarte mici, cu pietricele; pe acest loc a înflorit între 500-200 î. Hr. Olous, unul dintre cele mai importante centre comerciale din Creta antică, scufundat în urma cutremurului din anul 780 d. Hr. ; în Peninsula Kolokitha, situată în apropierea intrării în Elounda, se află mlaștini saline maritime exploatate de venețieni, care dețineau monopolul sării, o marfă scumpă și aflată la mare căutare la vremea aceea.

Cât despre stațiunea de astăzi, în afara portului pitoresc, unde stau ancorate nu numai bărci pescărești, ci și vase de agrement și iahturi, Elounda se mândrește cu multe cafenele și cu taverne unde peștii sunt expuși pe gheață în vitrină sau vii în acvarii, dar și cu magazine de toate felurile, viu colorate și simpatice.

Plaja organizată, dotată cu toate facilitățile, se află la ieșirea dinspre nord. Este nisipoasă, cu intrare lină în apa în nuanțe plăcute ochiului, și peste drum se înșiră taverne tradiționale și cafenele.

Mie Elounda mi-a plăcut mult: cred că e un loc suficient de liniștit pentru un sejur relaxant și totodată îndeajuns de animat și interesant cât să n-ai cum să te plictisești.

Plaka. Micul sat pescăresc se află la 5 km nord de Elounda și s-a făcut remarcat mai degrabă datorită celor câteva taverne cu pește și fructe de mare, și mai puțin pentru mica plajă cu pietroaie...

Închei prezentarea plajelor din zona de est a Cretei cu un loc situat mai departe de Agios Nikolaos - la aproape 30 km spre vest, la care am ajuns fără să îmi propun, pentru simplul motiv că am nimerit acolo la întoarcerea de pe Platoul/Podișul Lasithi.

Malia. Iată un nume cunoscut, fără îndoială, multora dintre voi, Malia fiind una dintre cele mai mari stațiuni cretane și totodată cea mai animată dintre ele, celebră pentru vacanțele trei „s” - „sand, sea, sex” . Cel puțin așa umblă vorba... ????????

Nu seamănă nici pe departe cu nimic altceva din ceea ce am văzut în acest sejur: dacă Agios Nikolaos este un orășel, ce-i drept cu plaje, dacă Ammoudara, Almyros și Voulisma sunt niște întinderi de nisip în jurul cărora s-au dezvoltat mici afaceri turistice iar Elounda un sat-stațiune, Malia e ditamai pleașca!

Spun asta fiindcă ocupă o suprafață mare de teren plat, total diferit de peisajul de țărm deluros-golfuros... ???? din estul Cretei. Un spațiu imens și întortocheat, mi s-a părut mie, debordând de magazine, restaurante, cafenele, cluburi de noapte și tot ce-ți mai poate trece prin cap în materie de distracție, un loc plin de viață și fără îndoială zgomotos. Adică o stațiune estivală în stil clasic!

Cât despre plajă, mă mărginesc în a constata că e lungă, dar nu foarte lată, și nisipoasă, însă intrarea în apă, cel puțin acolo unde am poposit noi doar pentru o baie, am avut impresia că e cam bruscă. Evident, dotările sunt cele obișnuite, și la fel de nesurprinzătoare este și prezența beach barurilor.

Acestea sunt plajele frecventate sau doar zărite de noi în drumurile făcute prin zona de est a Cretei. Sper ca informațiile să fie de folos celor ce intenționează să viziteze această parte a insulei.

Webmaster, rog următoarea ilustrație: youtube

---

VIZUALIZĂRI: 8826 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI