ARTICOL ÎNCĂRCAT ÎN: 31.07.2019
--- F ---
GR. VÂRSTĂ: 40-50 ani
DIN: Târgoviște
ÎNSCRIS: 02.05.10
STATUS: APOLLO
DATE SEJUR
JUN-2019
DURATA: 1 zile
cuplu fara copii
2 AD. + - COPII

GRAD SATISFACȚIE
CADRUL NATURAL:
NU SUNT ÎN MĂSURĂ SĂ MĂ PRONUNȚ
DISTRACŢ. / RELAXARE:
100.00%
Încântat, fără reproș

NOTARE MEDIE REZULTATĂ
100.00%

AUTORUL ar RECOMANDA
această destinaţie unui prieten sau cunoscut
TIMP CITIRE: 15 MIN

Defileul Samaria, o maaare provocare, din ciclul „ar trebui făcut o dată în viață”

TIPĂREȘTE URM de aici

Introducere

În general, îmi cunosc limitele fizice și nu cutez la fapte imposibile doar din dorința de a impresiona, ci uneori încerc să mă verific dacă sunt în stare de un anumit lucru, fără a încerca să frizez rațiunea. Nu sunt o împătimită a drumețiilor și traseelor montane, deși iubesc mișcarea și sportul în general, dar în defileul Samaria mi-am dorit să ajung fiindcă mă atrăgea faima acestui cel mai lung defileu din Europa, după alții cel de-al doilea, primul fiind considerat Defileul Verdon din Franța. Normal că problema se punea la mine dacă aș putea face față fizic, și nu la soț, acesta fiind obișnuit cu muntele încă din adolescență. Cu ocazia recentei vacanțe în Creta, l-am trecut pe lista „to do”, programându-l, după câteva calcule pe zile, în penultima zi a vacanței.

Câteva cuvinte despre Defileul Samaria pentru edificare

La o simplă privire pe harta Cretei de Vest, se observă că zona este dominată de înalții Munți Albi (Lefka Ori) ce culminează în vârful Pkhanes, la 2.453 m, și apar ca o pată cafenie considerabilă care se prăvălește brusc în mare. Nu există drum care să străbată acest lanț muntos compact prin inima sa, iar localitatea cea mai înaltă până la care urcă mașinile/autocarele/auobuzele este Omalos, acolo unde se află câteva taverne și câteva moteluri în care se poate înnopta. Și totuși există o cale care „taie” acești munți semeți, fiind vorba de Defileul Samaria (Samaria Farági în greacă) care își croiește drumul, de la platoul Omalos –cota 1.230 m și până la Agia Roumeli, micul sat de la Marea Libiei, la nivelul zero, pe urmele unui râu, numit Tarraios, ce desparte versantul Gingilos de muntele Volakias. Vârfuri ascuțite se înalță spre cer pe ambele laturi și aproape că nu există niciun sat pe versantul sudic al munților pentru că aceștia se ridică foarte abrupt direct din Marea Libiei.

Defileul are o lungime totală de 18 km, dintre care primii doi, de la platoul Omalos și până la poarta de intrare efectivă în canion, sunt incluși în parcursul mijlocului de transport, autobuz, în cazul nostru, autocarul, distanța de 13 km însemnând partea de străbătut obligatoriu per-pedes (cea mai grea), iar ultimii trei km, de la poarta de ieșire din chei, și până la mare, putând fi parcurși nu numai pe jos, ci şi contra cost (3€/persoană) cu niște microbuze puse la dispoziție de localnicii întreprinzători din Agia Roumeli. Are lăţimea cea mai mare de 150 m şi cel mai îngust loc de numai 3 m, numit Sidireportes sau Porţile de Fier, unde pereţii de stâncă ating şi 300 m înălţime. Spectaculos!

Pentru a conserva cât mai bine zona naturală de excepție împreună cu multe specii endemice de păsări, de alte viețuitoare, printre care capra agrimi sau kri-kri care și-a găsit refugiul numai aici, precum și cu o multitudine de plante și flori rare de munte, în anul 1962, defileul Samaria și zona sa înconjurătoare, de 48 kmp, au fost decretate ca zonă naturală protejată denumită Parcul Național Samaria. Broșura primită la biroul de informații din Chania spune că e vorba de peste 400 de elemente de floră și peste 50 elemente de faună, unele pe cale de dispariție, altele rare sau foarte rare, altele având nevoie de protecție specială.

De atunci, satul cu același nume, aflat în chei, a fost desființat și locuitorii săi strămutați în alte zone, a fost organizat un plan minuțios de funcționare, au fost gândite reguli stricte de protejare și întreținere a zonei, astfel încât să se asigure conservarea cât mai bună a arealului, au fost desemnați supraveghetori montani care monitorizează atent zona și se ocupă de întreținerea traseului, având în vedere că zilnic, între 01 mai și mijlocul lui octombrie cât este deschis defileul (iarna fiind inundat de apa de pe versanți, deci închis), trec prin chei între 1.000-2.000 de vizitatori, chiar şi 3.000 în anumite zile din vârf de sezon. Din acest punct de vedere, defileul Samaria este al doilea cel mai vizitat obiectiv din Creta, după palatul de la Knossos.

Ce înseamnă? În ce constă?

Conform minihărților de pe broșura primită și de pe biletul de intrare în defileu, de la intrare și până la ieșire traseul este format din 10 porțiuni în care există 9 puncte de popas (rest area) care pot fi parcurse într-un interval mediu de timp. Astfel:

Intrare-Xyloskalo 1.700m, 40 min.

Xyloskalo –Neroutsiko 1.200m, 25 min.

Neroutsiko-Riza Sykia 900m, 25 min.

Riza Sykia-Agios Nikolaos 900,20 min.

Agios Nikolaos-Vryssi 1.100m, 20 min.

Vryssi-Prinari 1.200m, 25 min.

Prinari-Samaria 1.100m, 15 min.

Samaria-Perdika 3.100m, 70 min.

Perdika-Christos 1.800m, 45 min.

Christos-Agia Roumeli-poartă de ieşire 1.800 m, 45 min.

Toate aceste distanțe însumate înseamnă fix 13 km, toate materialele informative, inclusiv ghidul, dând ca timp de parcurs traseul integral, un interval cuprins între 4-8 ore, în funcție de condiția fizică a fiecăruia, pauze de odihnă sau de fotografiat. La toate aceste puncte de popas se poate reîncărca sticla de apă din dotare, îți poți trage sufletul stând pe bancă, la câteva dintre ele există și wc-uri în stare ok, la cel de la Samaria, un punct de prim-ajutor, dar şi un mic heliport în caz de urgenţă.

Defileul se deschide dimineața la orele 06,00 și se închide la orele 16,00 la fiecare dintre capetele sale: Xyloskalo sau Agia Roumeli.

De asemenea, trebuie știut că în defileu nu există semnal de telefonie, nu poți cumpăra nimic, că n-ai de unde, fiind nevoie ca fiecare să aibă cu el pachețel cu mâncare, ceva fructe sau de ronțăit, o sticlă de apă care va fi reîmprospătată şi reumplută mereu, apă bună de băut existând din belşug.

În defileu, traseul este bine marcat și îngrijit, pe alocuri există supraveghetori (gardieni) cărora li se pot cere informații și ajutor și care urmăresc din umbră respectarea regulilor arealului pentru a preveni orice fel de problemă. Prima regulă ar fi ca biletul primit, care are trei părți, să fie păstrat cu sfințenie. La intrare, biletului i se detașează prima parte, urmând ca la ieșire să fie detașată și cea de-a doua, turistului rămânându-i una ca suvenir, aceea ce conține și o minihartă. Aceasta vine în sprijinul regulii că numărul de turiști care au intrat în defileu trebuie să fie același cu numărul de turiști ce au ieșit, fiind strict interzis rămasul peste noapte în canion. Aceasta este cheia de control pentru autorități că nu s-a întâmplat nimic rău, nu s-a pierdut sau s-a rătăcit vreun turist, în trecut, foarte rar, având loc şi experienţe negative.

Dintre regulile bine definite: interzisă abaterea de la traseu, interzis focul, interzis campatul, interzis culesul de flori, interzis fumatul cu excepția zonelor de popas amenajate în acest sens, interzis aruncatul gunoiului în afara coșurilor speciale, interzis scăldatul în iazurile formate sau în râu, interzis pescuitul și vânatul, interzis consumul de alcool în chei, interzis să faci zgomot excesiv, interzisă distrugerea cuibuirilor de animale, distrugerea sau deterioarea formaţiunilor geologice, interzisă posesia de arme şi capcane, interzis a se arunca cu pietre, interzisă compania animalelor fără lesă.

Cât costă?

Am hotărât de la bun început că vom experimenta drumeția în defileul Samaria în cadru organizat, și nu pe cont propriu, adică vom apela la o agenție locală care să se ocupe de tot. Fiindcă am închiriat mașină pentru șapte zile de la o agenție locală mică și am negociat un preț bun, ne-am simțit cumva datori să-i mai facem omului de acolo o vânzare, cumpărând această excursie în Samaria, pe care o avea și el în ofertă la prețul total de 37€/pers. Prețul excursiei este format, în toate cazurile, din trei componente: două fixe și una variabilă. Cele fixe constau în biletul de intrare în Parcul Național Samaria, de 5€/persoană și de biletul de ferry de 10€/persoană pentru cursa Agia Roumeli-Sougia. Cea variabilă reprezintă, practic, ce se dă la agenție pentru transportul cu autocarul Chania-platoul Omalos și Sougia-Chania, ghid, alte costuri, marjă de profit, care la noi a însemnat suma de 22€/persoană. Ulterior am văzut la alte agenții locale prin Chania și cu 18€/persoană, dar bătuserăm palma și nu ne-am răzgândit.

Experiența proprie

De cu seara ne-am pregătit rucsacurile pentru aventura montană ce ne aştepta pentru care eu aveam emoţii mari. Ne-am pus sticlă de apă, sandvişuri, biscuiţi, banane, cireşe, dar şi şapcă, loţiune de plajă, prosop de plajă, costum de baie şi pantofi de apă pentru când vom fi ajuns la Marea Libiei, la Agia Roumeli unde ştiam că am avea timp de o bălăceală spre răcorire. Amândoi am avut de-acasă încălţăminte adecvată, adică pantofi de trekking fără de care nu făceam faţă, în defileu nefiind potrivită altfel de încălţăminte din cauza terenului accidentat şi al pietrelor pe care trebuie mers aproape tot parcursul. La final de traseu, simțeam în creieri fiecare piatră pe care călcasem în ziua aceea.

Prognoza meteo anunţase o zi fierbinte, ceea ce s-a confirmat ulterior 100%, şi la orele 06,00 eram deja la şosea, în faţa unei cafenele, punctul de unde urma să fim luaţi în excursie. Mai erau două cupluri de americani în staţie, iar autocarul a venit la fix, fără întârziere, dar a mai „cules” după-aceea în drumul său spre Chania, turişti, că s-a umplut. Deşi platoul Omalos ar fi fost în direcţia opusă, autocarul a mers în Chania, la agenţia organizatoare de unde l-a luat pe ghidul alocat, Nikos. Acesta ne-a explicat despre Samaria şi în ce constă drumeţia, ne-a făcut instructajul pe drum despre ce avem de făcut, despre ce avem voie, dar mai ales despre ce nu avem voie să facem. Ne-a explicat că va porni în defileu în urma noastră, iar în cazul în care am avea probleme pe drum, ne-a dat trei puncte de întâlnire să-l aşteptăm, la anumit ore. Ne-a întrebat dacă avem probleme de sănătate, ce fel de probleme, descurajându-i pe cei suferinzi cu circulaţia, inima, plămânii, genunchii şi pe femeile însărcinate, rugându-ne să-l contactăm personal, discret, dacă ne-am găsi în situaţiile descrise de el. Apoi ne-a împărţit biletele de intrare în defileu, ne-a rugat ca la orele 16,30 să ne prezentăm la întâlnirea cu el la taverna Samaria din Agia Roumeli să ne distribuie biletele la ferry. Ferry pleacă din Agia Roumeli spre Sougia la orele 17,30.

Ajunşi pe platoul Omalos, autocarul a oprit la un restaurant pentru ca cei interesaţi să ia micul dejun şi să cumpere, eventual, un sandviş pentru a-l lua la pachet. N-am zăbovit prea mult, la „despărțire” ne-a arătat un carton pe care erau scrise eventualele puncte și ore de întâlnire cu el pe traseu, ne-a rugat să fotografiem informațiile de pe carton și... pe aici vă e drumul! Ceasul arăta orele 07,45.

După intrarea pe poarta defileului, așa cum fuseserăm avizați de către Nikos, primii 3km, începând cu Xyloskalo, sunt cei mai dificili, deoarece terenul este plin de pietre și se coboară abrupt ca pe o scară întortocheată (Xylosckalo înseamnă scară de lemn în greacă) cu balustradă de lemn de care poți găsi sprijin. Problema cea mare și generală este că trebuie mare atenție unde pui piciorul fiindcă pietrele sunt alunecoase tare din cauză că au căpătat în timp, de la atâta trafic, un luciu vizibil, pe care te duci foarte ușor.   Şi nu numai pietrele, ci şi rădăcinile supraterane ale copacilor. Deci, mare atenție la pășit!

Străjuită de muntele Gingilos, cărarea de piatră coboară brusc, cu câteva schimbări de direcție, cu o diferență de nivel de peste 500 m altitudine în prima parte.

După aproape 1,5 km apare primul punct de popas, denumit Neroutsiko unde se găsesc băncuțe, apă potabilă și closet. În fiecare punct de acest fel de pe traseu există o hartă a defileului cu toate punctele în care vezi clar unde te afli, distanțele intermediare dintre puncte, timpul mediu estimat de parcurs între două puncte consecutive.

A doua oprire de odihnă apare peste 900 m, la Riza Sykia și are, la fel, apă și toaletă. Începusem să iau seama mai bine la tot ce mă înconjura, îmi trecuse faza de uluire. Munți înalți, golași sau înveșmântați, pini și chiparoși milenari, leandri roz, orhidee, păsări de pradă se pot întâlni fără vreun efort, iar solitudinea este un termen străin de canion, deoarece ai cale comună cu muuulți turiști, și, la un moment dat, începi să te petreci cu cei ce pornesc din sens invers, de la Agia Roumeli spre Omalos. Zona aceasta, de la Neroutsiko și hăt departe până la Sykia este plină de izvoare, iar acestea se transformă iarna în torenți foarte puternici, iar vara au un debit foarte mic.

Următoarea pauză de tras sufletul se poate face la Agios Nikolaos, după ce drumul devine mai puțin abrupt, punct important dat și de ghidul Nikos în caz că am avea vreo problemă și am vrea să-l așteptăm. Aici se află o veche capelă închinată Sfântului Nicolae, ridicată pe ruinele unui templu străvechi, și chiar o mică zonă de picnic. Desigur, plus apă și toaletă. Mă uit la poza făcută cu cartonul lui Nikos și constat că avem un avans bunicel, ora aproximată de el era 09,30.

Repuși din nou la drum, eu încep să mă simt ușor obosită, căci traversarea de mai multe ori a cursului de apă din piatră în piatră nu mă face să mă simt prea confortabil, eu merg în ritmul meu, soțul mă supraveghează îndeaproape să nu pățesc ceva. Poteca nu mai coboară prea mult, dar apar pietrele mari pe care e dificil de pășit. Zăresc panoul ce indică 5 km parcurși și încep să fac în minte diferite calcule, cu proporţii, fiindcă mai aveam destul. Așa ajungem la Vryssi, un punct mai mic de oprire unde găsim doar apă și, așijderea, și la Prinari, după încă 1,2 km. Tragem cu ochiul la panou și vedem că peste 1,1 km urmează cel mai important punct intermediar, numit ca și canionul, Samaria.

Satul părăsit în 1962, Samaria, marchează jumătatea traseului, iar cu cât ne apropiam, defileul prinsese deschidere un pic mai largă, zăriserăm steagul Greciei fluturând şi un podeţ din piatră şi lemn pe care trebuia să-l trecem. Casele care fuseseră mai acătării sunt acum folosite de supraveghetorii montani, iar casele abondonate au devenit ruine de toată frumuseţea. Printre ele, se remarcă cele ale bisericii din secolul al XIV-lea, Osia Maria, de la care derivă numele satului şi al defileului. Am zăbovit ceva mai mult, am mâncat, ne-am odihnit, ne-am înduioşat la apariţia şi apropierea unor căprioare kri-kri, domesticite de-a binelea, ce ar fi vrut mâncare de la turişti, deşi erau instrucţiuni clare pe panouri că e interzis să le ofere hrană, mâncarea noastră fiind incompatibilă cu a lor. Oricum, stăteam binişor cu timpul, Samaria fiind al doilea punct de întâlnire de pe hârtia lui Nikos, la orele 11,15. Pe aceeaşi hârtie scria că ne-am afla la kilometrul 7. Apă, toalete, bănci, mese de lemn se găsesc, de asemenea.

Pornind iarăşi pe potecă, sesizăm poieniţa care joacă rol de heliport în caz de urgenţă şi un pic mai încolo, pe partea opusă, o biserică micuţă din piatră, cu vreo două morminte alături. O vizităm, ne închinăm, aprindem lumânri şi din nou la drum. Ne aştepta o bucată bună de traseu, de peste 3 km, numai printre pietre mari şi albe pe care ba le săream, ba le ocoleam, dar tot în creieri le resimţeam, ba, din loc în loc, întâlneam panouri de avertizare asupra pericolului de cădere de pietre. Un alt pericol, despre care pe tot traseul am citit pe panouri că e foarte posibil, este cel de incendiu, de aceea pe alocuri sunt mici staţii folosite în caz de apariţie a vreunui foc. Tot din loc în loc, în special în punctele de popas se pot întâlni căluţi de munte însoţiţi de salvatorii montani gata să intervină în caz de necesitate.

Ajunşi la Perdika, ne reîmprospătăm apa şi, bucuroşi că am mai bifat un punct intermediar, o luă din loc spre Christos, cel de-al treilea loc posibil dat de ghidul Nikos în care l-am putea aştepta în caz de nevoie, la orele 13,15. Distanţa este măricică şi de această dată, iar noi circulăm numai printre bolovani albi, dar mă bucur când văd marcajul ce ne indică kilometrul cu nr. 10. Pereţii de stâncă parcă devin din ce în ce mai înalţi lăsând loc între ei din ce în ce mai puţin, iar râul iar trebuie traversat de multe ori, ba pe pietre, ba pe podeţe de lemn fără balustradă.

La Christos am ajuns după ce am trecut de kilometrul nr. 11 şi locul de popas este destul de larg în comparaţie cu poteca pe care merseserăm. Aici se găsesc toalete, apă şi o mică bisericuţă albă închinată lui Afentis (Marelui) Christos.

Urmează ultimul segment până la ieşire, de 1,8 km, dar şi cel mai spectaculos, căci versanţii stâncoşi pe care nu-i cuprinzi cu privirea nici dacă îţi dai capul pe spate de tot, se apropie foarte tare unii de alţii, râul trebuie traversat pe multe pasarele, pe lângă pereţi, până ajungem în punctul cel mai impresionant, numit Sidireportes, sau Porţile de Fier, unde lăţimea defileului este de numai 3m, iar înâlţimea stâncilor mi s-a părut de multe sute de metri, deşi panoul spune că ar fi numai o sută. Această zonă este şi cea mai fotografiată, fiind practic „vedeta” canionului, dar pe bună dreptate, căci peisajul este fabulos!

După porţi, canionul se deschide pe măsură ce se apropie de mare şi nu mai oferă imagini la fel de frumoase, în plus drumul este mai dificil fiindcă se merge urmărind o albie secată prin soare, fără umbră. Apoi urmează ieşirea din canion, iar la chioşcul care marchează punctul de control trebuie predat biletul din care ni se detaşează partea a doua, ceea ce înseamnă că ne-am dus la îndeplinire parcursul, fără incidente. Ne rămâne partea a treia drept amintire. Ceasul arăta orele 13,45, deci parcurseserăm traseul în 6 ore.

Ne apare în cale prima tavernă cu băuturi reci: apă, fresh de portocale, etc., bere, frappé, urmează cea de-a doua, după care apar casele satului vechi Agia Roumeli, părăsite, ca şi cele din Samaria. Totuşi, unele erau însufleţite de animale precum oi, capre, câini. În curând, vedem un panou pe care scrie că putem lua autobuzul, în fapt doar un microbuz, până în sat, pe ultima bucată de drum. Contra sumei de 3 €/persoană. Hotărâm că mergem tot pe jos, ca să ştim o treabă, nu de alta!

Întâlnim şi biserica Agia Roumeli, albă, zveltă, dar şi vechea biserică, în ruină, după ce am intrat în noul sat Agia Roumeli. Sus, pe o stâncă stă cocoţat castelul medieval pe care tare am fi vrut să-l fi vizitat, dar acum eram prea obosiţi. Ne-am răcorit la o tavernă cu ce-a putut fiecare, după care ne-am dus întinşi la plajă, căci eram nebuni după o baie pentru o răcorire... externă. Sincer, nici foame nu ne era, dar aveam senzaţia că plutesc. Deh, adrenalina!

Mai târziu, am dat o raită prin Agia Roumeli, micul sat cu câteva taverne, căteva pensiuni şi câteva magazine, plimbându-ne pe cele trei străzi paralele cu marea şi cele trei perpendiculare pe acestea, prin port şi pe faleză. Apoi, ne-am aşezat la masă, la taverna Samaria, la care aveam întâlnire cu ghidul Nikos la 16,30 pentru a ne înmâna biletele la ferryboat.

Ferryboatul Samaria1 ne-a dus de la Agia Roumeli la Sougia, un alt sat de la Marea Libiei unde ne aşteptau autocarele să ne preia pentru a ne transporta înapoi în Chania, acolo fiind şi unul KTEL, ceea ce înseamnă că şi cei care fac excursia pe cont propriu au deplasarea asigurată. De la Sougia există şosea care străbate munţii, în bună stare, dar foarte sinuoasă şi îngustă, aşa încât pe cei 70 km am făcut două ore. Dar, noi ne-am odihnit în autocar, căci ne propuseserăm că vom pleca în Chania să ne petrecem ultima seară a vacanţei pe străduţele medievale, doar era păcat să dormim. Asta puteam face şi acasă.

Concluzie

Defieul Samaria este considerat a fi unul dintre cele mai frumoase locuri ale Greciei, una dintre minunile naturale ale ţării, iar pentru mine a fost o experienţă intensă şi, chiar dacă am avut emoţii şi temeri de tot felul, am reuşit să le înving şi să finalizez cu bine, motiv să fiu bucuroasă. A doua zi aveam febră musculară zdravănă, dar n-a contat, ne-am dus la îndeplinire programul propus: plajă şi baie, apoi făcut bagajele fiindcă după-amiază aveam avionul spre ţară.

 

Sursă de informaţii: pliantul primit la intrarea în canion

http://www.visitgreece. gr/en/nature/canyons/samaria_gorge

 

Vă rog, ataşaţi următorul videoclip:

youtube

Citește și CONTINUAREA aici

[fb]
---
Trimis de irinad in 31.07.19 07:13:02
Validat / Publicat: 31.07.19 09:43:07
INFO ADIȚIONALE
  • Nu a fost singura vizită/vacanţă în GRECIA.

VIZUALIZĂRI: 4834 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURISAU ARTICOL fără ECOURI
selectat ca MiniGhid AmFostAcolo
SESIZEAZĂ
conținut, limbaj

23 ecouri scrise, până acum, la acest articol

NOTĂ: Părerile și recomandările din articol aparțin integral autorului (irinad); în lipsa unor alte precizări explicite, ele nu pot fi considerate recomandări sau contrarecomandări din partea site-ului AmFostAcolo.ro („AFA”) sau ale administratorilor.
Poze atașate (se deschid în pg nouă)
P01 Sidireportes sau Porţile de Fier, cel mai îngust loc din Defileul Samaria: numai 3 m
EVIDENTIAȚI ARTICOLELE CU ADEVĂRAT UTILE!
Dacă impresiile de mai sus v-au impresionat prin utilitate, calitate etc folosiți linkurile de mai jos, prin care puteți acorda articolului un BONUS în Puncte de Mulțumire-Apreciere (PMA) articolului.
Puteți VOTA acest articol: voturi de valoare mărită
PUNCTAJ CRT: 1000 PMA (std) PLUS 63100 PMA (din 47 voturi)
NOTĂ: Mulțumită numărului de voturi primit, articolului i-a fost alocat automat un SUPERBONUS în valoare de 2000 PMA.

ECOURI la acest articol

23 ecouri scrise, până acum

DOINITA
[31.07.19 10:42:13]
»

Oauu, oauu! Ce minune de drumetie ati facut! Am fost de 3 ori in Creta, am ajuns doar la taverna de pe platou (pe atunci era doar una singura), ne-am uitat putin in haul ce se deschidea sub picioarele noastre si cam atat. Nu am avut curajul de a incerca sa trecem defileul desi dorinta era. Acum, dupa ce am trait, putin, alaturi de voi drumul prin defileu, cred ca am luat o decizie inteleapta. Acest loc nu e un bulevard de promenada si e nevoie de " putin mai multa " conditie fizica.

E o minune ce ati trait si vazut si meritati felicitari! Eu, ma declar multumita si iti multumesc pentru ca ne-ai oferit si noua, celor care nu au ajuns acolo, o excursie virtuala in Samaria!

Pozele sunt superbe si completeaza descrierea amanuntita a traseului. Felicitari!

P. s. pacat ca la acest articol nu pot vota decat o data...

maryka CONS. ONORIFIC AFA / GRECIA
[31.07.19 11:36:09]
»

O, nici nu ştiu cu ce să încep! Am aşteptat acest articol, m-am bucurat mult să-l citesc şi să revăd locurile dragi, pe care eu le-am parcurs în 2016. Adrenalină, zici, da, este din plin!

Oboseală, febră musculară, din plin, dar eu zic că merită!

Diferenţa este că noi am plecat foarte devreme, ne-am trezit undeva pe la 4, deoarece am plecat de lângă Hersonissos şi drumul era foarte lung. Efectiv am intrat în defileu pe la 10, am ieşit pe la 16.

Pe la jumătate, în popasul Samaria, cred că eram roşie, pentru că a venit ghida şi mi-a turnat o sticlă de apă rece pe cap, spunând tuturor să facă la fel. Să ştii că a avut efect.

După ultimul popas, am avut senzaţia că n-o să mai pot continua, dar puţină odihnă la umbră m-a refăcut. Trebuie să spun că eu am fost acolo la cca 2 săptămâni după fractura de umăr drept, nu am spus nimic despre asta, adică am şi dat jos orteza că altfel nu m-ar fi lăsat să intru. Trebuie să recunosc că mi-a fost greu să fac poze cu o singură mână.

De la Agia Roumeli noi am plecat cu vaporaşul spre Sfakion, apoi cu autocarul înapoi la hotel.

Mă bucur mult că ai reuşit să ajungi, să-l parcurgi cu succes şi mai ales că ţi-a plăcut!

.

irinadAUTOR REVIEW
[31.07.19 11:49:41]
»

@DOINITA: Mulțumesc frumos pentru ecou și cuvinte frumoase, nu știu dacă le merităm pe deplin! Defileul Samaria nu este imposibil de străbătut, dar nici bagatelă, este nevoie de ceva condiție fizică, asa cum ai zis și tu, și multă răbdare. Am avut avantajul că am ales traseul în coborâre, invers, de la Agia Roumeli la Omalos, nu știu dacă puteam face față.

Problema reală este distanța lungă, gradul de dificultate poate n-ar fi așa de mare. A fost uimitor pentru mine să văd atâția oameni în defileu, iar unii aproape că " zburau" pe lângă noi, dar am continuat așa în ritmul meu, mai cătinel, până la capăt.

Mă bucur că ți-a plăcut excursia nostră, o zi frumoasă îți doresc!

mprofeanu
[31.07.19 12:23:19]
»

@irinad: Excelent review, ca de obicei cu detalii importante și binevenite!

Citit cu plăcere și cu mare atenție!

Sunt puțin nostalgică... Mi-am dorit să văd Creta încă din 1998 când am fost în Grecia atunci cu copiii și am văzut și Atena și bineînțeles Muzeul de Arheologie în care era prezentat și palatul de la Knossos despre care spui și tu.

De atunci am în minte Heraklion dar citisem și despre defileul despre care frumos povestești...

Am citit-o și pe @ maryka și mă bate gândul!?....

irinadAUTOR REVIEW
[31.07.19 12:42:28]
»

@maryka: Păi, cu începutul, e bine!

Să știi că am avut experiența ta drept model, însă cu o zi înainte am avut emoții mari la gândul că n-as mai putea înainta la un moment dat și ce-aș fi făcut?! Însă, soțul m-a încurajat și eu l-am ascultat docilă, bine am făcut!

Erau mulți turiști în defileu care fuseseră aduși din estul insulei, aceștia plecau din Agia Roumeli tot la 17,30 cu ferry, dar cu vasul Samaria2, că ne-au tot repetat, să nu ne încurcăm. In această privință, am fost un pic mai norocoși, distanța până in Chania fiind mai mică.

În altă ordine de idei, ai fost curajoasă să faci traseul nerefăcută complet la mână, dar bine că n-au fost probleme.

Excursia asta n-o uiți niciodată, nu ai cum!

Mă bucur că mi-ai scris, mulțumesc frumos de aprecieri!

irinadAUTOR REVIEW
[31.07.19 12:57:31]
»

@mprofeanu: Mulțumesc frumos! M-am gândit să așez in review cam tot ce aflasem despre defileul Samaria și, în plus, experiența proprie, cu trăiri cu tot. E cam lung, dar de la o vreme, nu-mi mai ies articole mai scurte!

Și eu am plecat în minte cu cele două articole ample de pe AFA, scrise de@maryka și@cleopatraa.

Ca răspuns la intrebarea dvs, eu cred că dacă v-ați descurcat excelent la Petra cu traseele înalte, și aici vă veți descurca de minune!

RĂSPUNDEVOTAȚI ECOUL [300] [150][1 vot]
webmaster
[31.07.19 13:09:49]
»

Articol selectat ca fiind „de interes editorial crescut

— (1) la momentul publicării, nu existau impresii recente în rubrica curentă;

— (2) depășește pragul minim calitativ & cantitativ impus unei astfel de selecții.

Voturile FB/FU, B/U sunt de valori semnificativ mai mari.

(Eventualele voturi exprimate anterior selecţiei au fost «convertite» în unele de 1300 PMA, respectiv 600 PMA)

webmaster
[31.07.19 14:34:30]
»

Articolul a fost selectat ca MiniGhid AmFostAcolo pentru această destinaţie.

irinadAUTOR REVIEW
[31.07.19 15:03:40]
»

@webmaster: Mulțumesc frumos de două ori!

Mika
[31.07.19 15:11:40]
»

@irinad: Foarte bun review-ul, foarte frumos traseul, minunate fotografiile. Inca o dată imi pare rău că nu an făcut acest traseu când am fost in Creta. Erau 40 de grade și am renunțat. Sper să mai fie o dată viitoare. Felicitări!

irinadAUTOR REVIEW
[31.07.19 15:24:27]
»

@Mika: Mulțumesc mult pentru aprecieri, așa cum ți-am mai spus, ție ți s-ar potrivi mănușă, știu că iubești muntele și drumețiile de anduranță. Sigur ți se va mai ivi vreo ocazie să mergi în Creta și atunci nu-l vei mai rata. Oricum, tu faci chestii dificile, din ce am văzut.

O zi frumoasă, mă bucur că m-ai vizitat!

RĂSPUNDEVOTAȚI ECOUL [300] [150][0 vot]
Mika
[31.07.19 16:02:03]
»

@irinad: Mulțumesc, nu chiar asa dificile, merg pe trasee medii ca greutate. Ce ai facut a fost destul de greu mai ales ca a fost si cald. Asa ca poți fi mândră de tine.

Dan&Ema
[01.08.19 06:39:57]
»

@irinad:

Superb defileul si muntii din jur!

Multumim pentru articol! Felicitari!

Si pentru poze fireste!

Numai de bine si vacante frumoase!

????⛰

irinadAUTOR REVIEW
[01.08.19 06:53:15]
»

@Dan&Ema: Mulţumesc frumos, mă gândeam eu că defileul îţi va plăcea şi ţie, ca un iubitor de munte şi trasee montane, aşa cum te ştiu! Peisajele sunt, într-adevăr, superbe şi merită surprinse, chiar dacă efortul este unul considerabil.

Şi eu vă urez vacanţe minunate unde vă doriţi!

crismis
[01.08.19 09:27:19]
»

@irinad: Super! Vreau și eu!

Am fost în Creta într-o excursie organizată, prin agenție, ocazie cu care am vizitat câteva din cele mai importante obiective turistice. Încă de atunci am zis că-i de revenit în Creta într-un sezon mai cald un pic (atunci eram în aprilie), pentru plaje și alte asemenea - câte 4-5 zile în zona Chania și tot atâtea în Elounda (sau pe-acolo). Dar peste niște ani, cine știe când...

Între timp, de când cu zborul ăsta direct spre Chania, sejurul pare că devine ceva mai palpabil. Iar Samaria mă atrage tot mai mult, pe măsură ce citesc mai multe impresii și mă gândesc că nici picioarele noastre n-or să mai ducă mulți ani...

Ai scris minunat, ca de obicei, iar de fotografii ce să mai zic?! Felicitări și pentru curaj!

irinadAUTOR REVIEW
[01.08.19 11:32:09]
»

@crismis: Ai perfectă dreptate, Creta este mare și are o sumedenie de obiective pe care nu le poți cuprinde într-o vacanță, poate nici în două.

Dar, trebuie să ne fixăm ce-am vrea să atingem și să lăsăm pe altădată și altele, motiv de revenire cândva. Acum nouă ani, când am fost în Creta prima oară, nici nu pusesem Samaria pe listă, apoi când am mai căpătat oarecare maturitate turistică, ne-am dat seama că vrem.

Mulțumesc mult pentru aprecieri, vorbe frumoase, și dacă vrei cu adevărat, te poți gândi serios la Samaria, acum cu aceste curse directe in Chania, un prim pas este rezolvat.

O zi minunată îți doresc!

elviramvio
[02.08.19 21:02:32]
»

@irinad:

Creta e pe lista mea, să zic scurtă. Era pentru anul acesta dar a pierdut în fața ibericilor cărora le vom dărui mult din timpul nostru de vacanță. Dar articolele tale despre Creta sunt pentru mine adevărate ghiduri căci au valoare. Samaria însă, va fi doar de admirat în pozele tale. Deși mă tentează și sigur m-aș duce cu ceva pentru kri-kri. Dar primează rațiunea...

Felicitări lui Irinel că te-a convins să mergi și ție pentru voință! Și pentru încă un articol de excepție! ????

irinadAUTOR REVIEW
[02.08.19 22:11:07]
»

@elviramvio: Mulţumesc frumos, mă bucur că ţi-a plăcut să mă însoţeşti şi în defileul Samaria şi, da, Creta este fabuloasă căci are de oferit obiective pentru toate gusturile şi pentru mai multe tipuri de buzunare. De kri-kri nu ai cum să nu te îndrăgosteşti văzându-le cât sunt de frumoase şi graţioase, acolo e patria lor.

Vacanţă minunată să aveţi pe meleaguri iberice şi, stai liniştită, Creta te va aştepta pentru când crezi că va fi momentul întâlnirii cu ea.

Aprecierile tale însemnă mult pentru mine, ştii bine, îţi mulţumesc mult pentru acestea! Îi voi transmite soţului felicitările adresate lui, va fi foarte încântat!

ultrasro
[04.08.19 14:11:28]
»

@maryka: Cred ca am aflat unde o sa merg în octombrie, articolul este foarte util și excelent scris. Trebuie sa cumpăr niște ghete noi care sa se presteze la Stanca lucioasa și sa le testez puțin. Mulțumesc pentru acest pont!

irinadAUTOR REVIEW
[04.08.19 14:58:18]
»

@ultrasro: Bănuiesc că ai vut să-mi scrii mie, dar este bine adresat şi @marykăi, amândouă putând spune că am parcurs defileul Samaria, amândouă am scris câte un articol dedicat defileului Samaria. Dacă ţi-ar plăcea să ajungi acolo, ai dreptate, fără ghete nu e recomandabil, aşa că ar fi bine să le ai deja când porneşti la drum.

Toate cele bune!

maryka CONS. ONORIFIC AFA / GRECIA
[05.08.19 18:36:22]
»

@ultrasro:

Samaria este o provocare pentru oricine, dar cu echipamentul necesar. Așa cum bine a scris @irinad, am fost amândouă acolo, am parcurs traseul cu succes, bucurându-ne pentru reușită, dar și pentru frumusețea locului.

Octombrie cred că e o lună bună, temperatura va fi mai blândă, doar ploaie să nu fie, căci atunci accesul este interzis.

Oricum, mult succes! ????

calatorul
[27.08.19 02:14:58]
»

@irinad: INteresant, captivant, convingator. Noi am eviatat aceasta incercare la vacanta din Creta, si pentru complicatiile organizarii, dar si pentru dificilul drum prin canion. Urmarind descrierea si informatiile lamuritoare, parca nu mai pare atat de greu de parcurs drumul asta, care se vede ca incantator. Felicitari pentru reusita si multumim pentru relatare.

RĂSPUNDEVOTAȚI ECOUL [300] [150][1 vot]
irinadAUTOR REVIEW
[27.08.19 08:10:13]
»

@calatorul: Defileul Samaria a fost una dintre cele mai istovitoare experienţe trăite de mine până acum. Dar, plăcută, foarte plăcută, aşa încât efortul merită să fie depus spre încântarea ochilor şi a sufletului. E greu să-l recomand deschis, fiecare îşi cunoaşte limitele, dar, pentru cine se simte în stare, nu poate fi decât o încununare a propriilor realizări.

Mulţumesc pentru, ecou, aprecieri, vizită!

RĂSPUNDEVOTAȚI ECOUL [300] [150][1 vot]
Sfârșit SECȚIUNE Listă ECOURI scrise la articol

ROG REȚINEȚI:
  • Folosiți rubrica de mai jos (SCRIE ECOU) pentru a solicita informații suplimentare sau pentru a discuta cele postate de autorul review-ului de mai sus
  • Dacă ați fost acolo și doriți să ne povestiți experiența dvs, folosiți mai bine butonul de mai jos ADAUGĂ IMPRESII NOI
  • Dacă doriți să adresați o întrebare tuturor celor care au scris impresii din această destinație: in loc de a scrie un (același) Ecou în "n" rubrici, mai bine inițiati o ÎNTREBARE NOUĂ
    (întrebarea va fi trimisă *automat* tuturor celor care au scris impresii din această destinație)
SCRIE UN ECOU LA ACEST REVIEW
NOTĂ: Puteți folosi ptr formatarea ecoului: [b]...[/b], [i]...[/i], [q]...[/q]
EMOTICOANE ce pot fi folosite SHOW/HIDE
Sfârșit SECȚIUNE SCRIE ECOU

NOTĂ: Rubrica de mai jos vă permite să vă abonați (sau să vă dezabonați) la / de la notificări (înștiințări prin email) atunci când cineva răspunde unui text scris ca ecou mai sus.
Status Abonament Ecouri la acest review - abonament INACTIV [NU primiți înștiințări atunci când se scriu ecouri la acest review]
VREAU înștiințări pe mail când se postează ecouri la acest review
10 utilizatori sunt abonaţi la urmărirea acestui fir de discuţie (primesc instiinţări la adăugarea unui ecou):
calatorul, crismis, Dan&Ema, DOINITA, elviramvio, irinad, maryka, Mika, mprofeanu, ultrasro
Alte impresii din această RUBRICĂDefileul Samaria:

    SOCIALs
Alătură-te comunității noastre

AGENȚIA DE TURISM AmFostAcolo.Travel:
SC Alacarte SRL | R.C.: J35/417/24.02.09 | RO 25182218 | Licența de turism 218 / 28.11.2018

 
[C] Copyright 2008-2024 AmFostAcolo.ro // Reproducerea integrală sau parţială a conţinutului este interzisă
AmFostAcolo® este marcă înregistrată
  • la final = [utf8mb4]; bMustChange=[]
  • pagină generată în 0.080740928649902 sec
    ecranul dvs: 1 x 1