Ruine sfinte, biserici care mor

TIPĂREȘTE

Pe lista obiectivelor propuse spre vizitare în periplul nostru prahovean figura și o biserică ruinată, destul de izolată, situată într-o comună din estul județului. Nu eram siguri că vom putea ajunge și acolo, dar pentru că drumul nostru de întoarcere acasă trecea prin Mizil, am considerat că o abatere de câțiva kilometri până la Vadu Săpat nu avea cum să ne întârzie prea mult. De la Valea Călugărească, mai înainte de a ajunge la Mizil, prin Fântânele, până la Vadu Săpat sunt numai 26 km.

Dacă vrei să afli istoria acestui loc, prin intermediul internetului nu prea găsești informații. Afli doar că așezarea este situată la poalele dealurilor Istriței, în valea râului Iștău, la 5 km de Mizil și 45 km de Ploiești. Mai afli că nu departe de sat există un sit arheologic unde se fac și în prezent săpături și cercetări.

Vadu Săpat are drumuri asfaltate, dar cu atât de multe curbe că nu le mai știi numărul. Nu vedeam pe nimeni la care am fi putut apela pentru îndrumare. În fața bisericii, o săgeată indică direcția spre primărie, așa că ne-am îndreptat într-acolo nădăjduind că măcar acolo vom găsi pe cineva care să ne dea detalii privind obiectivul căutat. Am oprit lângă o altă biserică (aflată în construcție), iar la primărie, cu amabilitate, o doamnă ne-a explicat cum putem ajunge la Biserica ruinată "Buna Vestire". Mașina a rămas lângă un mic magazin de unde am mai primit o serie de informații (inclusiv faptul că nu departe, în satul Ghinoaica, "într-o fundătură", mai există o biserică ruinată).

Biserica ruinată "Buna Vestire" - Vadu Săpat

Un urcuș - nu foarte lung și nici prea greu, pe un drumeag de pământ peste care se împrăștiase pietriș pentru a mai domoli noroaiele - se termină la cimitirul din vârful dealului. Pe partea stângă, sufocate de vegetație crescută haotic, zărim zidurile unei biserici părăsite.

Biserica "Buna Vestire" - Mărășeasca a fost construită între anii 1802-1810 de stolnicul Ioniță Mareș și soția sa Joița. Avariat la cutremurul din 1977, lacașul aflat în refacere și consolidare s-a dărâmat, apoi a fost abandonat de localnicii care își construiseră între timp o altă biserică, în sat. În prezent, obiectivul - monument istoric de arhitectură de interes național - zace în uitare, părăsit în vârful dealului cu cimitir, neștiut, departe de locul meritat în istorie.

Prin iarba încă umedă după ploaia din cursul nopții, cu picioarele îngreunate de glodul gros care nu se mai deslipea de pe încălțăminte, ne-am croit drum pe lângă rămășițele zidului de incintă și cele câteva cruci de piatră foarte vechi, cu inscripții de neînțeles pentru noi.

În biserica ruinată nu poți intra din cauza pericolului de a-ți cădea ceva în cap, dar și din cauza lăstărișului care crește atât de încâlcit în apropierea zidurilor surpate. Doar printr-o fereastră acum fără geam, săltând pe vârfurile picioarelor, poți vedea și fotografia interiorul. Pictura murală se menține încă foarte bine pe porțiunile de zid rămase pe verticală, stranele deteriorate încă mai supraviețuiesc, iar sub privirile blajine ale sfinților bălăriile cresc în biserică, înalte, tot mai înalte cu fiecare an care trece.

Biserica "Cuvioasa Parascheva" - Ghinoaica

În Vadu Săpat, vânzătoarea de la magazinul sătesc de unde începuse aventura noastră pe drumul noroios către biserica ruinată, ne-a informat că și în Ghinoaica - sat aflat la o aruncătură de băț de acolo - "într-o fundătură" - mai există o biserică ruinată. Așadar, pentru că nu era departe (2 km), am decis să mergem și acolo.

Așezată lângă șosea, dar într-un loc nepopulat, am găsit repede Biserica "Cuvioasa Parascheva" din Ghinoaica. Deși nu era semnalizată în nici un fel, am recunoscut-o din descrierea care ne-a fost făcută. Dincolo de un zid de incintă, ruinat și el, cu o poartă metalică albastră, bine ferecată, se zărește biserica. Bineînțeles, nereușind să trecem dincolo de poartă, am privit-o și am fotografiat-o doar de lângă zidul de incintă.

Clasificat ca monument de arhitectură, lăcașul construit în 1804 încă păstrează cele două turle. Preluată de pe internet, redau pisania pe care noi nu am reușit să o vedem: "Leat 1804 Mai 1: această sfântă și dumnezeiască biserică unde se cinstește hramul Cuvioasa Parascheva, Sfântul Nicolae și Înălțarea Domnului Iisus Hristos din temelie este zidită și înfrumusețată precum se vede de robul lui Dumnezeu dumnealui Ghinea Speteanu Bivu Velu Ceaușu Ageicu".

Biserica în formă de cruce este acoperită cu tablă, are ferestre mici, arcuite în partea superioară și un mic pridvor închis, în partea de vest. Turla de deasupra naosului este circulară, iar cea de pe pronaos, hexagonală, mai mică, îndeplinește și rol de clopotniță. Am aflat că în prezent biserica are un singur clopot care înlocuiește pe cele două jefuite de nemți în primul război mondial. Am mai aflat că pictura executată de meșteri necunoscuți încă se mai păstrează deși are vizibile urme de deteriorare. Neputând pătrunde în biserică, nu am văzut pictura și nici mormântul ctitorului Ghinea Speteanu. În schimb am văzut în partea stângă a intrării, lângă zid, crucea de piatră care marchează mormântul soției ctitorului, Parascheva.

În această curte acum părăsită, în fosta casa a ctitorilor, a funcționat multă vreme școala primară, învățător fiind chiar preotul satului. Acum nu mai există nici urmă din această construcție. Deși de-a lungul timpului s-au mai făcut unele îmbunătățiri și reparații, în prezent Biserica "Cuvioasa Parascheva" - Ghinoaica este în stare avansată de deteriorare și necesită lucrări de consolidare și reparații. Dacă se vor face, când se vor face… rămâne de văzut.

În comuna Vadu Săpat știam că există un șantier arheologic unde în anotimpul călduros mai mulți specialiști încearcă să aducă la lumină alte și alte dovezi ale străvechii civilizații din aceaste locuri. Zona Budureasca unde s-au descoperit urme ale unor așezări din neolitic și din epoca bronzului, prezenta pentru mine un interes aparte. Știam că terasele pârâului Budureasca cuprind 31 de situri arheologice, cea mai densă grupare umană străveche din Dacia. Am vrut să ajungem acolo, dar pentru că nu este posibil accesul motorizat până aproape, ultimii trei kilometri trebuind să fie luați la picior, am abandonat. Nu distanța ne-a înspăimântat, nici faptul că timpul era cam la limită, ci faptul că drumul trebuia parcurs prin câmp, pe cărări poate noroioase în urma ploii abundente din noaptea precedentă. Și… cărasem destul noroi pe picioare până sus, în deal, la cimitir. Glumind, soțul meu spunea că dacă am fi călcat și peste paie, fiecare picior făcea de un chirpic.

N-am fost la situl arheologic Budureasca, în schimb am făcut un popas la Crama Budureasca, în inima podgoriei Dealu Mare, printre întinsele culturi de viță de vie, unde am degustat licoarea zeilor (doar eu) și am cumpărat câteva sticle cu vin. Crama Budureasca este ușor accesibilă fiind poziționată chiar la șosea.

Ne-am continuat drumul spre Mizil, oraș de care ne mai despărțeau doar câțiva kilometri. În minte și în fața ochilor încă dăinuiau imaginile celor două biserici ruinate vizitate - bisericile care plâng.

Dacă la acestea adaug alte două pe care le-am văzut și despre care am amintit anterior - Biserica Galbenă "Sf. Nicolae și Sf. Dumitru" - Arioneștii Noi și Biserica de lemn "Nașterea Maicii Domnului" - Valea Seman aflate lângă Urlați (vezi articolul Urlați și împrejurimi), pot concluziona că "Drumul Vinului" nu este presărat doar cu conace frumoase (care te pot găzdui în condiții de mare lux sau care îți pot oferi rafinate și de neuitat degustări de vinuri), cu lăcașuri de cult bine amenajate (cu agoniseala enoriașilor sau cu fonduri europene) sau cu muzee bine puse la punct unde ți se pretend taxe exorbitante pentru fotografiere.

Tot aici, în această zonă, dacă ai dispoziție să vezi și așa ceva, sunt ruine sfinte și biserici care mor încet, încet, plângându-și durerea în tăcere și în singurătate. Fiecare ploaie sau furtună, fiecare iarnă care trece, mai smulge o bucată de acoperiș, mai face să pice niște tencuială... Cu sfinți cu tot!

Biserica "Sfântul Nicolae" - Schiau

Neștiind de ea atunci, la Biserica "Sfântul Nicolae" - Schiau nu am ajuns. Tocmai pentru că nu este cunoscută, pentru că această biserică moare și ea în tăcere, fiind parcă și mai aproape de colaps decât celelalte, îmi permit să completez rândurile de față cu câteva informații culese după întoarcerea noastră din periplul prahovean.

În nordul comunei Valea Călugărească, înaintând pe același drum îngust pe care se ajunge și la Conacul Matac, în satul Schiau, încă mai dăinuie ruinele unei biserici care ținea de o mănăstire de călugări, activă acum aproape 200 de ani.

În prezent satul este aproape pustiit, cu doar câteva case bătrânești.

Se spune că primii călugări s-ar fi stabilit aici în urmă cu 600 de ani, așezarea numindu-se pe atunci "Valea Călugărenilor", abia mai târziu numele metamorfozând în "Valea Călugărească". Se mai spune că în lăcașul de la Schiau s-a slujit până în 1987 când, datorită stării avansate de degradare, nu s-a mai oficiat în interior. În următorii cinci ani s-au mai făcut doar slujbe de înmormântare, afară, lăcașul fiind deja primejdios. Micul cimitir situat alături de biserica ruinată este locul de odihnă veșnică a călugărilor și preoților care au slujit aici, dar și a unor săteni. În acest cimitir sunt înmormântați mama preotului și prozatorului Gala Galaction (cu numele real Grigore Pișculesu), dar și fratele acestuia - Dumitru Pișculescu.

Se pare că s-au încercat niște demersuri pe lângă Patriarhia Română, dar… Biserica "Sfântul Nicolae" - Schiau înălțată prin efortul credincioșilor, acum la o distanță considerabilă de vatra satului, a fost abandonată. Construindu-și în mijlocul localității Valea Nicovani o nouă biserică, din cauza poziției nefavorabile, dar și a faptului că sătenii nu puteau susține financiar ambele lăcașuri, vechea biserică a fost tot mai puțin folosită ajungând astăzi o deplorabilă ruină. Priviți imaginile atașate, preluate din internet! Nu-i așa că înfioară?

P.S. A nu se face confuzie între Schiau - localitatea componentă din sudul orașului Urlați (aflată la 9 km de Valea Călugărească) și Schiau - cătunul aflat la 6,6 km nord de Valea Călugărească, prin Valea Mantei.

---

VIZUALIZĂRI: 2469 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI