Cu avionul spre Sharm el Sheikh – septembrie/octombrie 2024 – o experienţă neplăcută

TIPĂREȘTE

21 septembrie / 5 octombrie

Am ales, din nou, Egiptul pentru a treia oară anul acesta 😊. Probabil că sufăr de lipsă de imaginaţie, însă, pentru noi, Egiptul întruneşte în această perioadă cam toate cerinţele şi dorinţele noastre. Anterior cochetasem cu ideea unei vacanţe în Spania urmată de una în Cipru, nici două săptămâni în Cipru nu mi s-ar fi părut prea mult, dar aici nu am mai prins locuri la hotelul care îmi plăcuse mie dintre cele câteva recomandate şi studiate. În plus, în ambele cazuri, aveam mari temeri legate de posibile întârzieri sau chiar anulări de zboruri, compania violetă fiind recunoscută pentru „seriozitatea” ei. Însă de ce ţi-e frică, tot nu scapi :D şi voi detalia în cele ce urmează.

Toată „fidelitatea” noastră faţă de această destinaţie şi faţă de resorturile Rixos nu ne-a scutit nici de emoţii şi nici de peripeţii, deoarece în ultimii ani, dar mai ales anul acesta, zborul cu avionul a devenit o aventură, un cumul de incertitudini greu sau chiar imposibil de gestionat de către turist.

Despre zborul din mai 2024 spre aceeaşi destinaţie nu cred că voi povesti, dar voi pune aici câteva poze şi din mai. Fac şi eu acum precum cei care scriu pe AFA doar când au ceva de reclamat =)) Atunci lucrurile au decurs absolut normal, pentru că am ajuns să ne bucurăm de normalitate, aceasta devenind, din păcate, doar o excepţie. Am decolat de pe Otopeni cu o întârziere de doar 20 minute, cauzată de un incident cel puţin hilar şi destul de greu explicabil: am avut un pasager clandestin la bord =)), acesta trebuind identificat, debarcat şi mutat pe cursa lui spre o altă destinaţie. Nu mi-e clar cum a reuşit să se urce în avionul nostru, dar nici nu mai contează.

Cu vreo lună înainte de concediu mi-am luat inima în dinţi, mai mult speriată de epuizarea rapidă a locurilor la hotelul dorit de mine, şi am făcut două rezervări consecutive la două hoteluri diferite din Sharm el Sheikh.

 De ce două hoteluri? Din simplul motiv că la hotelul dorit de mine cu greu am mai găsit locuri pentru a doua săptămână de vacanţă, fiind astfel nevoită să aleg un alt hotel pentru prima săptămână.

De ce două rezervări? Pentru că nu se putea altfel, dar şi pentru că era oricum mai ieftin aşa :D. Simulând o rezervare pentru un sejur dublu de 14 nopţi la primul din cele două hoteluri, ieşeam mai scump vreo 200 de euro decât dacă făceam două rezervări de câte 7 nopţi fiecare. Logica penalizării „obraznicilor” prea plimbăreţi încă nu am înţeles-o :D şi nici nu cred că o voi înţelege vreodată. Normal ar fi fost să beneficiez de o reducere, măcar din taxele de aeroport şi transfer. În plus, în varianta aceasta aveam şi posibilitatea de a reveni în ţară după prima săptămână în cazul în care apărea vreo problemă nedorită de sănătate.

Recunosc că totuşi am avut unele emoţii legate de riscul anulării zborului de întoarcere din cauza neprezentării mele pentru check in la Bucureşti după o săptămână, astfel că l-am stresat maxim cu asta pe ghidul local, profitând de faptul că ambele pachete de servicii turistice fuseseră achiziţionate de la acelaşi touroperator.

Cum spuneam, am făcut rezervare, am plătit avansul şi mă pregăteam să achit şi restul de bani. Nu aveam eu mare încredere în touroperatorul respectiv, în acest an în luna mai evitasem să zbor cu compania aeriană respectivă, moft care m-a costat atunci vreo 150 euro în plus, dar acum nu aveam de ales. La momentul respectiv era singurul charter care zbura din Bucureşti spre Sharm el Sheikh, ulterior mai apărând unul de la Tarom cu zi de operare sâmbăta, dar eu nu mai puteam schimba nimic. Însă au schimbat ei pentru mine aproape tot :D.

În varianta iniţială, ziua de operare era duminica. Orarul de zbor era unul cât de cât acceptabil, Otopeni 15.30 - Sharm el Sheikh 18.40, iar întoarcerea Sharm el Sheikh 19.40 – Bucureşti 22.50, mă cazam şi prindeam doar cina în prima zi şi vreun spectacol de seară, însă „câştigam” ceva mai mult în ziua plecării.

Nu trec patru zile de la confirmarea rezervărilor şi apar primele surprize, adică modificări ☹. Se modifică ziua de operare, compania aeriană şi orarul de zbor ☹ (. Doar atât :D. În rest, hotelurile şi preţul au rămas la fel. Măcar astea :D

Nu mai plecam în Egipt duminica, ci sâmbăta, cu o zi mai devreme de cât era prevăzut iniţial. Încă mă încadram din punctul de vedere al zilelor de concediu, astfel că am acceptat schimbările, rugându-mă să nu mai fie şi altele. Charterul urma să fie operat de o companie egipteană, Sky Vision, de care nu prea auzise nimeni. Pe aeroportul Otopeni am întrebat câteva persoane care lucrau acolo unde sunt ghişeele de check in ale Sky Vision şi nimeni nu a ştiut să mă îndrume. Noul orar de zbor era în mod evident mai dezavantajos, Bucureşti 17.55 - Sharm el Sheikh 21.05 şi întoarcerea Sharm el Sheikh 13.45 – Bucureşti 16.55 şi în baza acestuia mi-au fost emise şi biletele de avion. Pierdeam chiar şi cina din prima zi şi apucam doar micul dejun în ultima zi. Ehh... asta este. Nu sunt eu aşa rea de pagubă, dar parcă nici nu mi se părea tocmai în regulă să pierd integral o zi plătită cu mulţi bani.

În cazul a trei din celelalte patru vacanţe cu avionul avute anul acesta, plecarea fusese dimineaţa la prima oră, exact cum îmi place mie, ca să ajung devreme la hotel, să-mi pot alege o cameră pe placul meu şi să-mi încep cât mai repede vacanţa multaşteptată, însă acest lucru a implicat să nu dormim în noaptea dinaintea plecării, făcând aproape o oră cu taxiul până la Otopeni şi respectând prezentarea la aeroport cu trei ore înainte de decolare, inutilă, dar impusă. Era obositor să pierdem noaptea, mai ales la vârsta noastră, însă bucuria vacanţei mai estompa din oboseala acumulată.

Ne-am bucurat că de data aceasta putem dormi şi noi mai mult, să ne trezim de voie şi să ne terminăm de făcut bagajele fără nicio grabă, dar tot nu a fost să fie. Înainte de ora 7 dimineaţa somnul mi-a fost întrerupt de primirea unui SMS prin care eram anunţată că avionul nostru are o întârziere de 45 de minute, decolarea fiind amânată pentru ora 18.40, iar acesta a fost doar începutul nebuniei care a urmat ☹ La o oră mult mai decentă am primit şi de la Cristi aceeaşi informare privind întârzierea anunţată. Nu era oricum nicio urgenţă

Am ajuns cu taxiul la aeroport cu trei ore şi zece minute înainte de decolarea întârziată, conform informării primite, înainte de deschiderea ghişeelor de check in. Nu trebuia să ne grăbim, pentru că oricum ne-am grăbit degeaba ☹, dar am vrut să respect regulile.

Am aşteptat până la deschiderea ghişeelor de check in la care am ajuns după ce deja se formase o mare coadă. Se pare că unii ştiau deja unde trebuie să aştepte.

Paşapoartele au fost suficiente pentru a ne fi găsite în sistem rezervările şi pentru a face check in. Am avut dreptul fiecare la un bagaj de cală cu greutatea de maxim 20 kilograme, ne-am încadrat fără probleme la dus, la întoarcere unul din bagaje a avut 21 kilograme, dar nu au comentat nimic şi un bagaj de cabină de maxim 7 kilograme, pe care nu l-a verificat nimeni. La întoarcere am avut chiar vreo trei bagaje de cabină cu cumpărăturile din Duty Free :D

După check in şi controlul de securitate ne-am îndreptat spre poarta de îmbarcare menţionată pe boarding pass şi afişată pe monitoare, o poartă aflată la subsol. Nasol! Dar mai înainte de asta a trebuit să trecem de controlul documentelor, pentru că zburam spre o destinaţie non-UE. Acolo am găsit aceleaşi cabine stupide şi acelaşi sistem care a funcţionat din nou defectuos, astfel că tot pe la poliţiştii de frontieră a trebuit să trecem după ce ne-am „eliberat” din cuşca de sticlă. Dura mult mai puţin dacă săream direct peste etapa cu „cuşca” :D

Am intuit cumva că întârzierea va şi mai mare decât cea anunţată şi aşa a fost. Aveam destul de aşteptat, aşa că eu m-am dus să fumez. Între timp, fără să anunţe nimic prin staţie, ne-au schimbat poarta de îmbarcare cu una situată la parter. Tot răul spre bine. Aşa scăpam de transferul cu autobuzul până la avion şi ne puteam îmbarca direct. Măcar atât.

Aşteptarea a continuat. Ora preconizată pentru decolare trecuse deja şi avionul nici măcar nu apăruse. La ora 19.02 a aterizat şi avionul nostru, moment în care au afişat pe monitoare că va pleca, chipurile, la ora 19.30. Evident că nu am crezut :D. La 19.40 abia a început îmbarcarea, iar de decolat a decolat abia la ora 20.15 ☹

Încă de la urcarea în avion m-a izbit un aer cald şi un miros înfiorător de picioare nespălate. Aşa ceva nu mi se mai întâmplase vreodată. Încercam să mă amăgesc singură că o fi vorba de vreun parfum arăbesc ceva, astea fiind puternice şi deloc pe gustul meu, dar nici eu nu credeam. Aeronava aparţinând unei companii egiptene, nu a existat niciun vorbitor de română din cadrul personalului de bord. Toate anunţurile au fost făcute mai întâi în limba arabă, deşi nu cred că înţelegea ceva niciunul dintre pasageri, fiind cam două treimi români şi o treime ucrainieni, şi apoi în engleză, o engleză aproape neinteligibilă. Căpitanul nu a avut nicio intenţie de a-şi cere scuze pentru întârziere, nici măcar aşa formal. O fi aplicat probabil tacit regula aia cu „Egiptian Time” . Pentru ei o întârziere de două ore şi douăzeci de minute o fi ceva normal.

Zborul a decurs bine, dacă fac abstracţie de aerul condiţionat fluctuant, când prea rece, când prea cald şi de mirosul neplăcut care a persistat. Soţul meu era îmbrăcat destul de gros şi tot a tremurat lângă mine.

După fix trei ore am aterizat în sfârşit pe Sharm el Sheikh. Spre ghinionul nostru, cam în acelaşi timp au mai aterizat şi două avioane cu italieni, urmate la scurt timp de un al treilea. Iar egiptenii de la poliţia de frontieră nu mai aveau chef de muncă, astfel că nu au deschis decât două ghişee, sporadic şi câte un al treilea, pentru câteva sute de oameni ☹ De obicei erau deschise cel puţin 5-6 ghişee şi niciodată nu a durat controlul documentelor mai mult de zece minute.

Am completat cartonaşele de intrare în ţară primite de la reprezentantul touroperatorului şi ne-am pus pe aşteptat. Aproape o oră ☹ Ar fi durat şi mai mult dacă nu eram pe fază să fugim repede când s-a mai deschis şi un al treilea ghişeu.

Viză de Egipt nu am cumpărat, neintenţionând să părăsim Peninsula Sinai pe durata sejurului. De fapt, în Sharm nu am plătit viză nici în cazul celorlalte cinci vacanţe anterioare.

Ne-am recuperat bagajele care ne aşteptau şi am ieşit din aeroport. Magazinul Duty Free din aeroport era închis la ora respectivă, deci adio ţigări până a doua zi când am vizitat Duty Free-ul din Nabq Bay şi am rezolvat problema.

La ieşirea din aeroport am căutat reprezentantul touroperatorului care mi-a indicat numărul autocarului de transfer. Am ajuns printre primii la autocarul de transfer, şoferul ne-a depozitat bagajele în cala autocarului, eu eram bucuroasă că scăpasem de prostia aia cu bagajele date pe fereastră din cazul microbuzelor, însă am avut de aşteptat peste o jumătate de oră până au ajuns şi ceilalţi turişti. Noi am fost primii debarcaţi.

Am ajuns la hotel la ora 1.20 şi am vrut, normal, să mă cazez. Speranţele mele de a primi o cameră pe gustul meu la acea oră târzie din noapte erau oricum nule, dar nu aş fi anticipat surpriza neplăcută care a urmat, de vise urâte ☹ Am dat voucherul şi paşapoartele unui ameţit de recepţioner, singurul, de altfel, care a revenit după câteva minute spunându-mi că NU am rezervare din ziua respectivă, ci abia de a doua zi. What??? Aşa ceva nu am mai păţit niciunde, dar se pare că există un început pentru toate.

De nervi şi de foame începuse să mă doară rău stomacul, astfel că i-am mai arătat o dată voucherul pe care scria clar 21 septembrie, noi eram deja în data de 22, i-am cerut să verifice cu atenţie rezervarea şi am plecat la restaurant să mănânc, pentru că cina târzie se termina la ora 2 şi aveam nevoie de o supă caldă ca de aer pentru a-mi linişti stomacul.

Degeaba i-am trimis în timp ce mâncam câteva mesaje pe WhatsApp ghidului de hotel, pe care îl cunoscusem în parcarea aeroportului, explicându-i problema, pentru că acesta nu a binevoit să-mi răspundă la mesaje, deşi le primise, până a doua zi la prânz când venea la hotel să-şi vândă excursiile. O mare bilă neagră pentru touroperatorul de la care oricum nu aveam aşteptări.

Aveam impresia că joc într-un film absurd. După ce că plătisem deja mulţi bani pentru ziua pierdută integral, acum mă vedeam pusă în situaţia de a scoate din buzunar alţi bani, mai mulţi, pentru a plăti încă o dată aceeaşi noapte nenorocită ☹ Nu aveam altă variantă decât să plătesc sau să dorm 12 ore în recepţie pe canapelele de acolo, ca boschetarii dar la cinci stele lux :D, până primeam camera la ora 14.00 sau oricum până dimineaţa când puteam găsi un şef mai dezgheţat căruia să-i explic ce şi cum. Banii i-aş fi recuperat eu oricum, fie de la hotel, fie de la touroperator :D. Mai puteam şi să stau la barul deschis nonstop şi să beau până dimineaţa alături de popoarele slave, dar nu aveam nici pe departe antrenamentul acestora.

Când m-am întors de la masă, recepţionerul tocmai caza alţi români, veniţi printr-o altă agenţie, dar cu acelaşi avion ca şi noi. I-am întrerupt spunându-i recepţionerului că sper că a rezolvat neînţelegerea de mai devreme, pentru că nu am chef de glume la acea oră şi am primit imediat cardurile unei camere conform rezervării, fără alte explicaţii. Nu mi-a plăcut poziţionarea acesteia, chiar dacă se afla în corpul dorit de mine, însă altceva nu aveam ce să-i reproşez, astfel că am şi schimbat-o a doua zi, dar despre asta voi povesti în articolul despre hotel. Nici acum nu ştiu dacă tipul aştepta şpagă sau aşa era el mai tăntălău de felul lui. Oricum nu mi s-a părut normal să se joace cu nervii mei şi oricum nu aveam vreo intenţie de a „cotiza” pentru nimic.

După două săptămâni de relaxare aproape totală, spun „aproape” , deoarece abia în a doua săptămână de sejur, după ce am schimbat hotelul, am reuşit şi eu să mă bucur în primul rând de linişte, a venit momentul trist al întoarcerii acasă. Vacanţa se terminase

Zborul era planificat pentru ora 13.45. Mă interesez cu o seară înainte la recepţie, mă trimite alături la concierge, unde erau listele cu plecările şi aflu că aveam pick up time la 10.05. Cam devreme în opinia mea. Tipul de la Concierge, nu vreau să mă dau eu cultă, dar aşa scria :D, de fapt, portarul şef, care se ocupa şi de bagajişti şi de şoferii de maşinuţe, comanda şi taxiuri pentru doritori, îmi spune că trebuie să predau camera de la ora 9.30, să-l sun şi să scot bagajele în faţa uşii că va veni cineva care să le transporte până la recepţie. Trebuia să mă mişc destul de repede şi cu micul dejun.

În ziua plecării, eram la micul dejun când primesc mesaj de la Cristi care mă informează că iar vom avea întârziere. „Decât” trei ore şi jumătate :D. De data asta chiar m-am bucurat, sincer, pentru că nu mai trebuia să mă grăbesc şi preferam să stau în hotelul meu frumos decât aiurea prin aeroport. Îl sun imediat pe ghid, direct pe telefon ca să nu mai stau să scriu mesaje, binevoieşte să răspundă şi îl întreb care este noua oră de transfer, având în vedere întârzierea considerabilă anunţată. Habar nu avea că avionul nostru are întârziere. Îi forwardez mesajele primite şi rămâne să mă anunţe el când află mai multe de la firmă. Trimite apoi mesaj la tot grupul de români să nu facă check out-ul încă. Comunică apoi ora transferului: 13.35. Noi am făcut check out încă de la 11.30, pe la 12.00 ne-au sosit şi bagajele şi stăteam în recepţie la o cafea şi un pahar de ceva.

Între timp, profit de oferta unui bell boy şi înfoliez şi bagajele de cală pentru a nu mai sta la coadă în aeroport. Altor români le-a cerut 8 euro de bagaj şi au plătit. Eu îl ştiam pe tip din 2021 şi 2022 şi îi ofer direct 10 USD pentru amândouă, adică exact preţul din aeroport, iar tipul acceptă imediat bucuros, ba mi le mai şi cântăreşte în aceiaşi bani. De cântărit, le cântărisem şi eu în cameră, când m-am tot chinuit să le echilibrez, dar unul tot depăşea, ce-i drept cu puţin, greutatea admisă. Dar nu-mi făceam griji.

La ora 13 primesc alt mesaj că se modifică ora preluării în 14.15. Perfect! Avem timp să luăm şi prânzul, pentru că nu se ştie cât va întârzia de fapt avionul şi bine am făcut pentru că am ajuns acasă abia la ora 23 şi acasă ne aştepta un frigider gol.

Autocarul portocaliu al touroperatorului a sosit la timp. Eram 21 de turişti pe listă, dar la autocar ne-am prezentat doar 11. Am pierdut 35 de minute stând în autocar în aşteptarea celor 10 turişti care lipseau, însoţitorul de grup a tot dat mesaje şi telefoane la firmă, dar respectivii tot nu au apărut. Probabil au preferat să ajungă la aeroport cu taxiul. Recunosc că şi eu mă gândisem la varianta aceasta când văzusem cât de devreme se face preluarea, dar de bun simţ era să anunţi şi ghidul pentru a nu te mai căuta şi aştepta degeaba.

Am plecat într-un târziu, am mai oprit la câteva hoteluri pentru preluarea altor turişti, punctuali, din fericire şi am ajuns la aeroport.

Formalităţile au fost cele deja cunoscute. Am trecut cu bine de filtrul preliminar, doar cu „pipăiala” de rigoare, însă fără alte controale suplimentare. Aveam bagajele înfoliate deja de la hotel, astfel că ne-am îndreptat direct spre ghişeele de check in. Am cerut şi primit loc la geam, însă au fost cele mai proaste locuri posibile din tot avionul, fiind pe ultimul rând, chiar lângă toaletele din spate şi fără loc de depozitare a bagajelor de cabină, însă m-am descurcat 😊

La controlul de securitate se formează cozi separate pentru bărbaţi şi femei, toţi pasagerii sunt obligaţi să se descalţe, urmează a doua repriză de „pipăială” , mai insistentă decât prima, apoi controlul documentelor şi predarea cartonaşelor de ieşire din ţară completate, pe care oricum nu le citeşte nimeni.

Dacă în mai reuşisem să trec de control cu mai multe lichide, am încercat la fel şi de data asta, răspândindu-le prin cele trei bagaje pe care le aveam asupra mea. Au încercat ei să fie mai vigilenţi ca de obicei, dar tot am trecut cu o sticlă de apă, o doză de Cola şi vreo trei cutiuţe de suc :D. Asta după ce mi-au confiscat două sticle de apă şi două doze de Cola & Fanta, pe care, intenţionat, le-am desfăcut şi am băut din fiecare în faţa lor înainte de a le preda. Nu-mi era atât de sete, bineînţeles, dar nici nu-mi place să rămân datoare :D

Am mai făcut ultimele cumpărături din magazinele Duty Free şi am mers spre poarta de îmbarcare, constatând, cu surprindere, că egiptenii interziseseră fumatul în tot terminalul. Nu-mi venea să cred că dacă în luna mai fumasem aproape oriunde, acum era plin de afişe care interziceau acest lucru, doar cei cu electronice putând vapa în voie. Întreb în stânga şi în dreapta şi sunt îndrumată spre scara rulantă care ducea la etaj. Nu-mi aminteam ca etajul să fi fost funcţional cu patru luni în urmă. Descopăr la etaj o zonă de food court destul de extinsă, un loc de joacă pentru copii chiar drăguţ amenajat, alte toalete, mai puţin aglomerate decât cele de la parter şi după toalete găsesc, în sfârşit, şi locul pentru fumat, cu câteva mese, puţine scaune, dar foarte OK pentru nevoile vicioşilor.

A urmat o lungă perioadă de așteptare. Pentru mine era absolut previzibil faptul că întârzierea se va majora şi nu m-am înşelat ☹ La fel ca pe Otopeni la plecare, nici acum nu au mai afişat nimic, însă am fost surprinşi de anunţul făcut prin staţie că vom primi în compensare „o pizza şi o sticlă de apă” fiind invitaţi la restaurantul-pizzerie Negroni din cadrul aeroportului. O decizie corectă având în vedere faptul că întârzierea depăşise din start trei ore, astfel compania aeriană scăpând de posibilele reclamaţii ulterioare ale pasagerilor. Mai mult de curiozitate, pentru că nu-mi era neapărat foame şi oricum cerusem şi primisem şi pachet cu mâncare de la hotel, ne-am dus şi noi. „Pizza” promisă era doar o felie, mai puţin de un sfert dintr-o pizza normală, dar a fost gustoasă, iar sticla de apă primită ne-a fost de folos pe durata zborului.

Deşi era afişat pe monitoare că decolarea va avea loc la ora 17.15, în realitate, abia la ora 17.40 a început îmbarcarea şi am decolat la ora 18.10. Amuzant a fost că, pentru a grăbi îmbarcarea, ne-au solicitat să prezentăm paşaportul deschis la pagina cu viza/ştampila de intrare în Egipt, noi fiind puşi în dificultate pentru că nu ştiam care este cea mai recentă din câte ştampile aveam, aşa că l-am lăsat pe ăla să-şi aleagă.

Cred că am zburat cu acelaşi avion al companiei egiptene Sky Vision ca la venire, deoarece acelaşi miros neplăcut, ca de picioare nespălate, ne-a însoţit pe tot parcursul zborului ☹

Atât decolarea, cât şi aterizarea au fost puţin cam bruşte, piloţii egipteni părând a avea un stil aşa mai „smucit” , în rest zborul de întoarcere a fost acceptabil şi chiar mai scurt decât de obicei, aterizând la Bucureşti după doar două ore şi patruzeci de minute.

Bucureştiul ne-a întâmpinat cu o ploaie mocănească. Ne-am recuperat bagajele după mai bine de patruzeci de minute de aşteptare, din fericire le-am găsit intacte, am comandat un taxi de la automatul din aeroport şi am ajuns cu bine acasă.

A fost a zecea vacanţă petrecută în Egipt, a treia doar anul acesta 😊.

Este evident că nu pot decât să RECOMAND această destinaţie minunată, cu o climă plăcută mai tot timpul anului. Noi ne-am bucurat de temperaturi suportabile, de mult soare, doar vântul ne-a mai supărat uneori, în special dimineaţa.

Ne-am relaxat şi ne-am bronzat frumos, ne-am bucurat de serviciile excelente oferite de resorturile de lux alese cu grijă, am făcut şi snorkeling aproape pe săturate, pentru că eu nu mă voi sătura niciodată să admir fabuloasa lume subacvatică oferită de Marea Roşie.

Prestaţia touroperatorului portocaliu m-a nemulţumit profund ☹. Din cauza neseriozităţii acestuia este de evitat! Eu am ştiut acest lucru, dar nu am avut de ales, fiind singurul care opera pe destinaţia dorită de mine la momentul rezervării sejurului, cu doar o lună înainte.

De asemenea, nu recomand Sky Vision - compania aeriană egipteană pe care NU am ales-o eu, ci doar m-am „pricopsit” cu ea în urma modificărilor survenite ulterior rezervării. Pe lângă orarul de zbor total dezavantajos, pe lângă întârzierile considerabile ca durată, am avut ca „bonus” şi şase ore de zbor în avioane în care puţea la propriu, de la avion, nu de la pasageri, dar suficient cât să-ţi dea bila peste cap ☹.

Zborul cu Sky Vision a fost cea mai proastă experienţă a mea de până acum. După experienţa cu Fly Lili din Antalya de la finalul lunii mai credeam că mai rău de atât nu se poate, dar egiptenii ăştia mi-au dovedit contrariul :D

---

VIZUALIZĂRI: 4655 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI