GRAD SATISFACȚIE
NOTARE MEDIE REZULTATĂ
Egiptul – frumusețea eternă a țării unde s-a inventat istoria
TIPĂREȘTEExistă locuri pe acest pământ care, odată ce le-ai pășit, îți schimbă perspectiva asupra timpului, vieții și chiar asupra propriei tale identități. Pentru mine Egiptul este unul dintre acele locuri. Este mai mult decât o destinație turistică; este o călătorie spirituală, o întoarcere în timp, o lecție de istorie și o experiență umană profundă. Egiptul nu este doar o țară – este o poveste vie, un muzeu în aer liber și un simbol etern al civilizației. Nu, nu spun vorbe mari, așa sunt eu sensibilos la partea mea estetică și inteligentă, ce vreți, sunt dotat peste medie!
Țara unde s-a inventat istoria. Când spunem că în Egipt s-a „inventat” istoria, nu exagerăm. Civilizația egipteană antică este una dintre cele mai vechi și mai influente din lume. În timp ce Europa abia ieșea din perioada preistorică, Egiptul construia deja piramide, redacta legi, scria în hieroglife și se închina unor zei care guvernau atât lumea de aici, cât și viața de apoi.
Istoria Egiptului nu este scrisă doar în cărți, ci și în piatră, în nisip, în ruinele templelor de la Luxor și Karnak, în silueta impunătoare a Sfinxului și în tăcerea enigmatică a piramidelor din Giza. Este o istorie vie, care încă pulsează în fiecare colț de deșert, în fiecare corabie ce plutește pe Nil și în fiecare zâmbet al unui localnic care îți spune, cu mândrie, că este urmașul faraonilor.
Tărâmul zeilor și al faraonilor. Egiptul este țara miturilor. Aici, granița dintre religie, filozofie și poveste este extrem de fină. Zeii egipteni – Ra, Isis, Osiris, Anubis – nu sunt doar figuri mitologice, ci simboluri ale unor concepții profunde despre viață, moarte, renaștere și ordinea cosmică. Fiecare templu, obelisc sau mormânt este dedicat unei divinități și fiecare ritual din trecut era menit să mențină echilibrul dintre oameni și zei.
Faraonii, deși oameni, erau considerați semi-divinități, intermediari între pământ și cer. Măreția construcțiilor pe care le-au lăsat în urmă nu era doar o demonstrație de putere, ci o încercare de a atinge nemurirea. Piramidele nu sunt doar morminte – sunt poduri între lumi, chei către eternitate. Iar faptul că stau încă în picioare, la mii de ani distanță, este dovada vie a geniului uman și a unei spiritualități profunde. Pentru că, despre piramide, putem folosi acel proverb egiptean :” Omul se teme de timp, timpul se teme de piramide”
Nilul – inima care dă viață deșertului. Fără Nil, nu ar fi existat Egiptul. Într-un peisaj dominat de nisip și ariditate, fluviul Nil este o veritabilă arteră a vieții. De mii de ani, a oferit apă, hrană, rute comerciale și inspirație pentru poeți, preoți și conducători. Agricultura egipteană s-a dezvoltat de-a lungul malurilor sale fertile, iar festivalurile dedicate revărsărilor sale reflectau recunoștința unei întregi populații.
Astăzi, croazierele pe Nil oferă o perspectivă unică asupra țării. De la Luxor la Aswan, peisajele alternează între sate pitorești, ruine antice și peisaje naturale de o frumusețe tăcută. Nilul nu este doar un râu – este un martor tăcut al trecerii timpului, al nașterii și decăderii dinastiei, un simbol al continuității într-o lume în perpetuă schimbare.
O țară a contradicțiilor fermecătoare. Egiptul modern trăiește într-un alt ritm decât Europa. Străzile aglomerate ale Cairo-ului, haosul aparent din piețele locale, zgomotul claxoanelor și muzica ce răsună din toate colțurile pot părea copleșitoare la început. Dar în spatele acestui haos se află o ordine invizibilă, un mod de viață diferit, dar profund uman.
Valorile egiptenilor sunt ancorate în tradiție, familie, ospitalitate și credință. Aici, timpul are altă valoare – nu se măsoară în minute și secunde, ci în povești, în ceaiuri servite în tihnă, în discuții lungi purtate în umbra unui palmier sau în răbdarea cu care negustorul îți arată, unul câte unul, covoarele sale.
În Egipt, totul este personal. O călătorie aici înseamnă să-ți exersezi empatia, curiozitatea și dorința de a înțelege o lume care nu se aliniază standardelor occidentale, dar care are un farmec profund, autentic.
O lecție de umilință. Mulți vizitatori pleacă din Egipt cu un sentiment de reverență. Piramidele, templele, artefactele de la Muzeul Egiptean din Cairo sau Valea Regilor nu sunt doar atracții turistice. Sunt dovezi ale unei civilizații care, în ciuda limitărilor tehnologice, a reușit să construiască lucruri aproape imposibile.
În fața coloșilor lui Memnon sau în liniștea din interiorul unei mormânt vechi de 3000 de ani, nu poți să nu te simți mic. Egiptul te obligă să pui în perspectivă progresul modern. Îți arată că adevărata măreție nu stă în viteza cu care evoluăm, ci în profunzimea cu care înțelegem viața, moartea, arta și spiritualitatea. Iar măreția poate fi și modernă, dar strâns împletită cu natura, ca în cazul Barajului de la Aswan, un alt loc ce putea fi construit doar în Egipt, ei au în ADN construcțiile astea, imense.
Frumusețea pe care nu o înțelegem întotdeauna. Egiptul nu este o frumusețe convențională. Nu este despre peisaje verzi și confort urban. Este o frumusețe arhaică, austeră, uneori aspră, dar întotdeauna profundă. Este o țară care te provoacă să o înțelegi, nu doar să o admiri. Să o simți, nu doar să o fotografiezi.
Există ceva hipnotic în monotonia deșertului, în repetiția formelor geometrice ale templelor, în privirea melancolică a unei statui din piatră. Această frumusețe nu e la suprafață – trebuie descoperită cu răbdare și cu inimă deschisă.
Egiptul – un pod între lumi . Poate cel mai fascinant aspect al Egiptului este dualitatea sa: este simultan vechi și nou, sacru și profan, poetic și pragmatic. Egiptul este o punte între Orient și Occident, între trecut și prezent, între rațiune și misticism.
Este un loc care pare că există în afara timpului, dar care are o influență profundă asupra modului în care înțelegem umanitatea. Nu este o simplă destinație pe hartă – este o experiență care te învață despre relativitatea valorilor, despre puterea credinței și despre nemurirea memoriei.
Egiptul trebuie văzut nu doar cu ochii, ci și cu sufletul. Este o țară a contrastelor, a misterelor și a măreției. Este locul unde miturile prind viață, unde istoria se simte la fiecare pas și unde natura își arată forța în cel mai surprinzător mod – dând viață unui deșert.
A înțelege Egiptul înseamnă a-ți lărgi orizonturile. Înseamnă să recunoști că nu există un singur mod de a trăi frumos, de a crede, de a construi, de a visa. A vizita Egiptul este, în esență, o formă de cunoaștere profundă – a celorlalți și, în final, a propriei ființe.
Pentru toți cei care caută mai mult decât o vacanță, care vor să simtă, să reflecteze și să se lase transformați, Egiptul rămâne o destinație eternă. O lecție de viață. O poezie scrisă în nisip și piatră.
Povestea:
Deci, da, probabil v-a cam luat amețeala citind ce am scris până acum. În apărarea mea, trebuie să spun că nu doar am scris cu entuziasm, ci chiar am simțit fiecare cuvânt. Poate prea mult, poate prea direct, poate cu o ușoară grabă care vine nu din neglijență, ci din sinceritate. Pentru că Egiptul ăsta, despre care tot bat eu câmpii, e mai mult decât un loc văzut într-un documentar. E o dorință veche, o fascinație care s-a născut într-un suflet crescut cu puțin, dar cu ochii mereu larg deschiși spre lume.
Eu provin dintr-o familie simplă. Un pic mai răsărită decât una necăjită, dar nu cu mult. Tatăl meu n-a fost nobil, nici măcar scăpătat, era fochist la CFR... Mama era dactilografă la liceul orașului – o femeie care nu scria cărți, dar le bătea la mașină cu o răbdare de călugăr și cu o frumusețe care o făcea pe Remington să pară pianină.
Banii? Ei bine, banii erau cu ciubote roșii – veneau rar, plecau repede, și de multe ori ne făceau să ne uităm lung la vitrine sau să ne calculăm vacanțele în funcție de prețul la tren. Marea o vedeam o dată pe an, ca pe o minune promisă de Dumnezeu și livrată de CFR. Slănic Moldova era aproape ritualică – același hotel, aceeași apă minerală, aceeași coadă la chioșcul cu halviță.
Dar în toată această simplitate, era o bogăție nevăzută: poveștile. Le adunam de peste tot – din cărți, din cărțile de istorie, din discuțiile de la școală, din documentarele alb-negru transmise de Teleenciclopedia, comentate de Florian Pittiș , sau din documentarul ”Spectacolul lumii” al lui Ioan Grigorescu, o voce care și azi o aud aievea. Așa am aflat prima oară despre Egipt. Despre piramide, despre zei care aveau cap de șoim și trup de om, despre Nil, care nu era doar un râu, ci o poveste care curgea prin veacuri.
Viața a curs firesc, în cazul meu, cu reușite, suișuri și coborâșuri. Ca la oricine, probabil. N-am fost nici cel mai norocos, nici cel mai încercat. Dar am avut parte de o viață întreagă, plină de gust – uneori dulce, alteori amar, dar întotdeauna reală. Anii au trecut, și am ajuns la o vârstă în care nu mai alerg după promisiuni, ci mă bucur, sincer și profund, că mă trezesc dimineața. Că încă pot. Că mai sunt.
Starea materială nu mai e, demult, o problemă. Am muncit, am strâns, am risipit și am învățat, uneori pe pielea mea, valoarea unui ban, dar și a unui răsărit de soare privit în tăcere, cu o cafea în mână. Sănătatea – ah, eterna doamnă capricioasă – încă se ține de mine. Nu chiar ca-n tinerețe, dar destul cât să mă țină pe drumuri. Iar dorința de a vedea, de a înțelege, de a simți altceva... aceea nu m-a părăsit niciodată.
Așa că, atunci când am aflat că pot să fac o croazieră pe Nil, în Egipt, mi s-au aprins beculețele. Toate. Ale copilului care visa la Sfinx printre rafturile prăfuite ale bibliotecii liceului. Ale adolescentului care își imagina cum ar fi să calce pe urmele faraonilor. Ale adultului care a uitat, o vreme, să viseze, dar nu a încetat niciodată să spere.
Am zis un „Da!” mare, clar, fără echivoc, din toată inima. Era genul acela de oportunitate care vine, poate, o dată în viață. Nu era despre confort sau lux – deși croaziera a fost, fără îndoială, frumoasă. Era despre un vis vechi care bătea, cu insistență, la ușă. Și eu i-am deschis.
Ce a urmat? Ei bine, Egiptul mi s-a înfățișat exact așa cum îl bănuiam din copilărie – copleșitor, prăfuit, viu, zgomotos, incredibil de frumos și, mai ales, imposibil de uitat. Croaziera pe Nil nu e doar o călătorie pe un fluviu. E o călătorie în timp, în tine, în istoria omenirii. Este un drum lent, apăsat, care te învață să privești, să asculți, să simți.
Ziua începea devreme, cu lumina aurie a răsăritului reflectată pe apă. Între două guri de cafea, priveam Nilul cum curge tăcut, ca o arteră vie a unei civilizații care nu vrea să moară. Pe maluri, viața se desfășura după un ritual care părea neschimbat de mii de ani. Femei cu eșarfe colorate spălau haine, bărbați pe măgăruși traversau câmpuri înguste, copii râdeau în apa călduță. Lumea era simplă, dar avea o poezie profundă.
Apoi veneau vizitele. Templele de la Karnak și Luxor – coloși de piatră care te fac să te simți mic, dar nu neînsemnat. Mormintele din Valea Regilor, în care cobori cu sfială, aproape fără să respiri, de parcă ai deranja somnul etern al cuiva. Relieful deșertic, ars de soare, dar plin de istorie, de simboluri, de urme ale unor pași care au contat.
Cel mai mult m-a impresionat simplitatea cu care egiptenii de azi trăiesc lângă aceste comori. Pentru ei, templul din satul vecin nu e neapărat o minune a lumii. E „locul unde lucrează frate-miu ca paznic” . E firescul. Pentru noi, e revelația. Pentru ei, e realitatea de zi cu zi.
Am învățat multe din călătoria asta. Nu doar despre Ramses, despre Anubis sau despre hieroglife. Ci despre răbdare. Despre bucuria lucrurilor simple. Despre cum, uneori, trebuie să aștepți zeci de ani până să vezi ceva ce ai visat o viață – și cum, când în sfârșit ajungi acolo, toată așteptarea a meritat.
Egiptul nu este o destinație ușor de digerat. E intens, haotic, uneori copleșitor. Dar este, fără îndoială, un loc care te schimbă. Și când privești Nilul noaptea, de pe puntea vasului, cu un ceai de hibiscus în mână și un gând la tine, cel de odinioară, îți dai seama că visurile nu se pierd. Doar se așază undeva în tine și așteaptă momentul potrivit să se arate.
Dar despre ce-am văzut cu adevărat în cele opt zile petrecute în Egipt – despre locurile prin care am umblat, oamenii pe care i-am întâlnit, momentele care m-au emoționat sau m-au lăsat cu gura căscată – promit să vă povestesc data viitoare. Că nu le pot înghesui pe toate într-un singur rând, ar fi nedrept și față de mine, și față de Egipt.
Până atunci, îmi cer scuze dacă v-am plictisit cu vorbăria mea – știu, uneori mă lungesc mai mult decât Nilul în sezonul ploios. Dar dacă ați avut răbdare să citiți până aici, înseamnă că ne vom înțelege bine și mai departe. Așadar, va urma. Promit să vă placă, pun și poze și videouri. Până atunci, haidi, pa!
AmFostAcolo fără reclame?
- Utilizatoriii LOGAȚI văd, până în 1.8.25, o versiune cu MULT mai puține reclame
- Ați dori o versiune COMPLET fără reclame? — va fi posibil, în viitor — pentru aprox 8-9 lei / lună
Trimis de Yersinia Pestis in 05.06.25 12:53:42
- Alte destinații turistice prin care a fost: Europa
28 ecouri scrise, până acum, la acest articol
NOTĂ: Părerile și recomandările din articol aparțin integral autorului (Yersinia Pestis); în lipsa unor alte precizări explicite, ele nu pot fi considerate recomandări sau contrarecomandări din partea site-ului AmFostAcolo.ro („AFA”) sau ale administratorilor.
ECOURI la acest articol
28 ecouri scrise, până acum, la acest articol
@Yersinia Pestis: Bine ai revenit din Egipt, bine ai revenit printre muritorii de pe AFA!
Apropo, sper să reiau fraza asta și pentru @Pușcașu Marin 
.
Da, faină partea cu trăirile, eu la din astea nu mă pricep defel, așa că știu să apreciez când scriu alții, îmi dau seama cât e de complicat să le pui pe hârtie. Mă rog, pe papirus. Sau pe ce-o fi.
În continuare - sper că nu te oprești, ci iei sistematic fiecare parte a excursiei și ne spui pe larg tot ce s-a întâmplat, corect?
Pentru că și eu mai am de scris vreo zece articole despre Egipt. Probabil că nu o voi mai face, așa că preocupă-te măcar tu.
Rog așteptați...
@adso: Hei, bună ziua, mulțumesc pentru întâmpinare, e cum nu se putea mai bine! 🤗
Egiptul mi-a plăcut foarte mult și de aceea am și zis să fac un mic foileton despre croaziera mea și impresiile adunate. Scriu pe AFA din 2009, știți că sunt plictisitor, ați obosit înjurându-mă de cred că vi s-a luat! De aia eu o să-mi forțez norocu-mi cu încă vreo cinci-șase povești, o să vedeți, nu doare! E ca la dietă, primele zile sunt grele-ale dracu’ da’ p-ormă te obișnuiești! 😂
Și eu aștept să revină Sorin, sigur ne va aduna în jurul lui povestindu-ne oarece întâmplări, eu, deja sunt numa’ ochi și urechi, deci realizezi ce hidoșenie sunt!
Mersi că m-ai băgat în seamă, îmi place, mai vreau! Just do’it! 🤗
@Yersinia Pestis: M-ai doborât cu trăirile tale! Și ce amintiri mi-ai deșteptat!
Mulțumesc.
Exact la fel am simțit și eu în croaziera pe Nil făcută în urmă cu peste 30 de ani. Copleșită - ăsta e cuvântul. Și fericită că templele, mormintele, piramidele etc. despre care citisem existau aievea, nu doar în mituri, și mi se înfățișau în întreaga lor splendoare arhitectonica, religioasă, mistică.
Ce revelație! Ce bucurie pe capul meu! Ce binecuvântată am fost să pot vedea cu ochii mei asemenea minunății!
La fel cum cred ca te-ai simțit și tu!
@Carmen Ion: Am visat la Egipt, am sperat să pot ajunge acolo! Mult timp frica de zborul cu avionul a fost o ghiulea ce mi-a surpat visele, de aicea reținerea mea în a vizita locuri ceva mai îndepărtate.
Egiptul este un vis pe care l-am trăit și de care sunt încântat! Atât de încântat că nu vreau să povestesc despre la modul caricatural, nu merită așa ceva, trebuie respectat, respectul cuvenit unei civilizații de cca. 5500 de ani. Egiptul nu se judecă, cel puțin nu cu trăirea egoistă de turist :” Am dat 3000 de euro, trebuie să primesc!” Egiptul se dezvăluie atât cât vor ochii fiecăruia de ajunge acolo să vadă!
Nu mai vorbesc, nu vreau să anticipez viitoarele-mi review-uri! Vă cer “puțintică răbdare” ca un Conul Trahanache de mă aflu, după ce m-adun o să vă năpădesc cu povești! Promit!
@Yersinia Pestis: Coane Traha, prin colburile Egiptului umblași... Mă bucur că îți trecu (poate nu total) frica de avion și ai putut urma calea descoperirii minunățiilor civilizației egiptene.
Dar cu mumiile, cu mumiile cum te-ai descurcat? Ca un (fost) căpcăun ce ești cred că le-ai făcut față. Așteptăm povestirile... "Avem puțintică răbdare, stimabile".
P. S. Nici eu nu am ajuns în Egipt... încă.
@Yersinia Pestis: Bun revenit! Frumooos! Mi-a plăcut - și stilul (în veci de veci n-aș putea; poate aș fi putut pe la 16-17 ani!), și că te-ai împăcat cu pasărea de oțel, și unde te-au purtat aripile ei, și pozele (hm, prea puține) ! Mai vreau. Aștept cuminte. Pa, pa!
@tata123 🔱: Frică de avion nu mi-a fost niciodată!
De zborul cu utilajul respectiv am avut emoții, care mi-au blocat trăirile și dorința de cunoaștere! 😂
Cu mumiile a fost bine, am vizitat Mormintele din Valea Regilor dar nu prea erau p-acolo, mumiile zic, că erau pe la Paris, Londra și prin cele străinătățuri de le-au găjbit de la egipteni.
Iar la mormântul lui Tutankamon n-am intratără pe motiv de blestem. Să nu râzi, în localitatea mea este etnie puternică, vine o babă de-acolo , pune doo bețe cruce și oftează pe ele și te face de-o iubești pe Șoșoacă, sau, nah, tipologia ei! Deci, să nu ne râdem de blesteme!!! 😜
@crismis: Sărut mâna, mersi de mângâierea pe orgoliu-mi scriitoricesc, aceste laude mă face bine! 😂😂😂
Am pus doar câteva poze așa, să v-agăț, să vă stârnesc curiozitatea, la poveștile de-o să vi le mai spui o s-aduc și probe foto sau video! Uite, mă jur: “să n-apuc să mor dacă te (vă) mint! “
Haidi, bre, îi treabă serioasă aiceașa!
Mulțumesc că ți-ai pierdut timpul aruncând o geană pe mâzgâleli-mi, ca întotdeauna, ești boeroaică! 🤗
@Yersinia Pestis: interesul editorial "sculat" (pt. mine), mă-mpinge să dau "pe de patru" - 900 x4, votu'la aiastă scriitură... dacă nu mere, e o eroare de soft...
Imhotep, ăl dintâi arhitect ce-a proiectat "piramida-n scări", trecea drept lovit în creștet, de har divin, sporind puterea dinastiei. Piramidele, după milenii de rezistență, s-au dovedit motive de trimitere la colț, pentru cel ce înspăimântă omenirea, adică Timpul. Piramidele se tem de oameni, numai ei pot să le nimicească. Tot ele, i-au scos mari savanți pe egipteni, cu competențe matematice și științifice. Nu era deloc așa, chiar dacă au fost topografi iscusiți, la piramide nu au avut nevoie de matematică. Babilonienii au fost peste confrații egipteni, în materia aiasta, fra'adso ar putea detalia... Au avut și ei contribuția lor, fracțiile, de pildă, dar și stabilirea calendarului de 365 de zile, cu cele 12 luni, fiecare din 3 săptămâni, a 10 zile, cu suplimentul de 5 zile din finalul anului. Astronomia și Nilul și-au împletit "destinele" influențând Egiptul profund.
Sunt multe de spus, dar tu le zici bine, așa că mă retrag ș-aștept continuarea serialului...
@zapacitu: Iacă-ți răspunz la mesaju-ți meșteșugit cu olecuță de-ntârziere, pen’care-mi cer scuze!
În clasamentul civilizațiilor lumii, Egiptul prinde podiumul, măcar legat de vechimea existenței pe planetă: dupâ sumerieni și civilizațiile din zona Indiei.
Imhotep, ăla de-a inventat piramida, a ajuns să fie zeificat pentru asta și poate merită.
Calendarul egiptean foarte exact ca număr de zile cu cel de azi e un alt lucru bun făcut de ei.
Pentru mine au făcut și prostii: i-a mancat să inventeze ei fracțiile, pe care nu le-am priceput niciodată, ele mi-au făcut fractură de creere!
Că zisei de fracturi, egiptenii or inventat medicina, având tratate medicale în care descriau peste 15000 de tratamente medicale și aveau un instrumentar medical perpetuat până astăzi.
Sunt mari și multe realizările civilizației egiptene antice, o vizită acolo te-ajută să dai mâna cu istoria!
Mersi de vorbe și vezi, poate repari softul, să primesc punctele alea… 😜
@Yersinia Pestis:
Bine ai revenit din Egipt îţi spun şi eu şi spor la povestit pentru că ştiu că ai tolba plină!
”Egiptul trebuie văzut nu doar cu ochii, ci și cu sufletul. Este o țară a contrastelor, a misterelor și a măreției. Este locul unde miturile prind viață, unde istoria se simte la fiecare pas și unde natura își arată forța în cel mai surprinzător mod – dând viață unui deșert.
A înțelege Egiptul înseamnă a-ți lărgi orizonturile.
Perfect adevărat!
Mă aşteptam ca Egiptul, cu toate contrastele lui, să te impresioneze, dar ceea ce ai povestit mi-a întrecut aşteptările. Egiptul ori îţi place şi îţi vei dori să revii, mereu rămânând ceva de descoperit, ori va rămâne o experienţă singulară şi atât. Doar de noi depinde.
M-am simţit la rândul meu copleşită de măreţia Marii Piramide pe primele trepte ale căreia m-am fotografiat şi eu, ca fiecare, ... nişte furnici curioase, în timpul excursiei la Cairo. Mai mult chiar decât lângă coloşii lui Memnon văzuţi o săptămână mai târziu.
Deşi am acumulat multe vizite în Egipt într-un interval scurt de timp, recunosc că încă mai am câteva restanţe printre care şi o croazieră pe Nil în genul celei făcute de tine, precum şi de alţi colegi ai noştri. Dacă am supravieţuit pe valurile Atlanticului, sigur îmi va plăcea şi pe Nil
Aştept cu interes continuările
@adso:
”Bine ai revenit din Egipt, bine ai revenit printre muritorii de pe AFA!
Apropo, sper să reiau fraza asta și pentru @Pușcașu Marin
Sunt total în asentimentul tău. Şi eu aştept revenirea în forţă a Puşcaşului, după o pauză nepermis de lungă, deşi mă tem că, după ce a devenit Baron 
, se va lăsa aşteptat înainte de a se amesteca iar printre muritorii de rând şi e păcat
”Pentru că și eu mai am de scris vreo zece articole despre Egipt. Probabil că nu o voi mai face, așa că preocupă-te măcar tu.
Delegare de competenţă sau pasarea răspunderii???
Împreună cu continuarea / continuările sale, articolul a fost selectat ca MiniGhid AmFostAcolo pentru această destinație.
@Yersinia Pestis: Superb, istorie, literatură şi multă simţire.
@Yersinia Pestis: Iacă, după ceva timp în care n-am mai făcut prezența pe-acilișea (din motive independente de voința mea, dar, deh, tot absent se pune), apucai să citesc primul episod din preumblările tale prin țara asta de-mi place și mie la nebunie.
Frumos ai scris! După ce-am citit, parcă nici nu-mi mai pare rău că mâine-i luni și-o iau de coadă iar. Cred c-am apucat să-ți spun c-am fost și noi cam în aceeași perioadă prin Egipt, dar cu un program diferit. Cairo la greu, o săptămână și-apoi stat cu burta la soare fooo zece zile la Sharm.
Să mă bată mama dacă nu mi-aș dori să scriu și eu una-alta despre Egipt, mai ales c-am văzut noul Muzeu, care-i bestial, am intrat în vreo patru piramide și câte și mai câte, dar de-abia găsesc timp să scriu ecoul ăsta.
Și-apoi nici nu vreau să mă gândesc ce restanțe am la citit. În fine...
Mă bucur că ți-a plăcut, mă bucur că deși strângi umpik din c..., ăăăă... din fese când te sui în avion, iei, corect, de altfel, decizia să te sui totuși în el și mergi să vezi minuni ale lumii care-ți bucură inima și sufletul.
Cum spui mai sus, sănătos ești, ceva mălai se mai găsește prin bătătură, așa că-ți doresc să mergi în continuare oriunde crezi că vei găsi ceva care să-ți facă sufletul să se umple de bucurie.
Nu am mai intrat ceva vreme pe aici și acum descopăr o transformare: mucalitul devine foarte sobru, prezentările ce îmi făceau să tremure fălcile de râs sunt înlocuite cu un articol pe care l-am citit ca și cum m-aș afla, parafrazându-te, într-un templu. Sau piramidă, dar nu chiar sarcofag... Smerit și cu grija păstrării liniștii și aprecierii tale fațade cele descoperite, ce emană din întregul articol.
Apreciez calitățile de narator și registrul divers - nu că m-aș fi îndoit vreodată de ele - numai că abia aștept să devii iarăși mai năvalnic. 
@Pușcașu Marin: Deci, frate Pușcașule, mi-o fos’plăcut Egiptul la modul maxim! Nuș’ cât am reușit să redau prin texte dar, întâlnirea cu stră-stră-străbunica istoriei umane m-o pătruns în firea-mi altfel sîmțitoare, de mi-o-nțăpenit gâtul, ca pătrundere zic, da’ nu da conotații nasoale! 😂
Altcumva, e liniște cumplită pe-aicea, fratele @adso nu se prea mai lansează, @zapacitu e ireal de timid, @ flaviu se mai ține de cârd, da’ nici el nu are vreo frecvență de-aia, de se poate măsura în hertzi, poate doar în hertzuletzi, că e mai mică, deh!
Spun deci că saitul are nevoie de-o voce puternică, de mesaje vibrante (n-am zis vibratoare, să nu dau tentă) și de o atitudine extrem de pozitivă. Toate aceste caracteristici ar trebui să se regăsească în persoana lu’ matale, deci, just do’it, ești foarte așteptat! 🤗
Oricum, io-ți spui “Bine-ai revenit, mi-era dor!” 🤗😂
@Marius 72: Am zis că, nah, să nu mai fiu zbuciumat, semnele de le primeam erau în sensul ăsta. Apoi, deh, nu se face să povestesc, la mișto, despre Egipt, fac ăia niște vrăji de pățești buba imediat, vezi cazul cu Tutankhamon, cu blestemul ălora de-i năpădesc mormântul și, p-ormă, li se-ntâmplă neîntâmplate!
Dar, cert spui, e tare plictisitor să fii serios, m-am convins, așa că o s-o dau încolo de seriozitate, o să scriu (când oi mai face-o) numai review-uri de luat în râs! Jur, să n-apuc să mor! 🙃
@Yersinia Pestis:
Maestre yersi, io recunosc că o am mai mică de când cu înaintarea în vârstă, o aveam mai mare acu' 10-15 ani dar și cartonașele erau mai multe. La frecvență mă refer, firește.
Am în pregătire un review - e drept că pregătirile, la mine, pot dura și câteva luni - dar mai întâi trebuie să îmi închid căsuța de mesagerie, nu de alta dar nu vreau să îmi sară în cap tot saitul că nu scriu decât despre anumite hoteluri... 🙂
O zi faină!
@Flaviu: Până la urmă ai dreptate, nu frecvența-i importantă cât, mai ales, dorința. Când dorința moare, nici frecvența nu se simte-n largul ei, e caz demonstrat științific, parol!
De-aia spui că e bine că ai dorința, ea-ți dă determinarea să ne tot ameninți cu “next review” , chiar dacă e tot despre o unitate de cazare. Io-s nerăbdătoriu în a-ți citi întâmplările întâmplate din întâmplare, chiar dacă-s despre vreun hogeac de-ai mai scris de el.
Ca prieten virtual de împărțim același sait, îndrâznesc să-ți reamintesc, total dezinteresat dealtfel, că despre Hotel “Miorița” doar ce te-ai produs, ai fost apreciat corespunzător, dar, ce știu io, poa’ că mai ai vreo completare ?! 😛
Deci, cum spuneam, scrie frate Bălces… ăsta, Flaviule, scrie , că e nevoie de circulația ideilor frumos exprimate! 🤗
@Yersinia Pestis:
Ei, nu, chiar nu-s total defect la mansardă să mai scriu despre Miorița. 😁
Despre hotelul cu pricina am tot scris prin ecouri, review nu am îndrăznit. După ce a scris Adso despre un subiect, chiar nu demult, este destul de dificil pentru cineva să spună amfost și eu p-acolo.
Toate cele bune!
@Flaviu: M-ai făcut curios! La Miorița am fost doar când eram copil, iar despre fostul Ibis din Gara de Nord am povestit amândoi. La ce te referi?
@adso:
La cel de-al doilea mă refeream, despre Miorița nu cred că ai scris.
Eu nu am scris review, doar ecouri despre Mycontinental, recenzii despre Hello. 🙂
@Flaviu: Așa e, ai dreptate, scuze! Atunci... așteptăm impresiile!
@Flaviu: Și-acum, după ce s-a luminat lumea (Fiat lux, zic, și, nu, nu-i reclamă la mașini!) așteptăm curgerea timpului și producerea evenimentului! Nu uita, moartea dorinței e pustiu! 🤗
@Pușcașu Marin:
”Cred c-am apucat să-ți spun c-am fost și noi cam în aceeași perioadă prin Egipt, dar cu un program diferit. Cairo la greu, o săptămână și-apoi stat cu burta la soare fooo zece zile la Sharm
Ştiam că ai Egiptul în plan, din nou pe cont propriu
Când am sesizat absenţa ta din ce în ce mai lungă de pe sait, recunosc că m-am gândit şi că poate ai rămas prin Egipt pentru vreo descoperire mai deosebită sau că te-ai dedulcit prea mult la all inclusive 
”Să mă bată mama dacă nu mi-aș dori să scriu și eu una-alta despre Egipt, mai ales c-am văzut noul Muzeu, care-i bestial, am intrat în vreo patru piramide și câte și mai câte, dar de-abia găsesc timp să scriu ecoul ăsta.
Mă bucur că ţi-ai împlinit dorinţa de a vizita noul Muzeu din Cairo. La cât au tot amânat redeschiderea acestuia în noua locaţie şi mie mi s-au cam lungit urechile de atâta aşteptare.
Îţi dai seama că aştept să te mobilizezi şi să povesteşti despre toate cele văzute acolo. Şi despre Baron, desigur
@nicole33: Am văzutără eu că m-ai” băgat în seamă” și într-un ecou mai sus. Dar să știi că baron n-am ajuns. Sclav, da. Cred că încep să-mi dau seama cam ce simțea Mihai Viteazul când vedea hoardele de turci ce veneau peste el. Cam așa mă simt și eu când văd buruienile prin curte.
Nici cu ierbicid nu mai am șanse. Am senzația că râgâie a sătule când le dau să” bea” ierbicid.
Apoi... sarcinile la serviciu cresc și se înmulțesc ca taxele Domnului Bolojan. Asta, coroborat cu” exmatriculările” pe care le face compania în vremuri de restriște. Pe mine nu m-a lovit deocamdată nicio decizie de-aia de exmatriculare. Cică sclav perfect ca mine e mai greu de găsit .
Așa că csf? ncsf. Tac și înghit (în sec) și-mi jur în barbă că la fiecare săptămână ce trece fără să povestesc despre minunile pe care le-am (re) văzut, o să mai adaug un paragraf la articolele pe care, probabil, o să le scriu în vremurile când ziua va fi scurtă și buruienile vor fi intrat la iernat.
Până atunci o să-ți spun că, DA, mi-a plăcut la Baron Palms și dacă la Meraki e de ajuns odată-n viață, aici n-aș zice nu dacă s-ar ivi o a doua oportunitate.
P.S. Observi la ce oră scriu ecouri , da ? Mă scol cu noaptea-n cap , doar așa ... pentru că mi-e dor de socializare pe AFA. Mai citesc un articol , mai scriu un ecou ...
- Folosiți rubrica de mai jos (SCRIE ECOU) pentru a solicita informații suplimentare sau pentru a discuta cele postate de autorul review-ului de mai sus
- Dacă ați fost acolo și doriți să ne povestiți experiența dvs, folosiți mai bine butonul de mai jos ADAUGĂ IMPRESII NOI
- Dacă doriți să adresați o întrebare tuturor celor care au scris impresii din această destinație:
in loc de a scrie un (același) Ecou în "n" rubrici, mai bine inițiati o
ÎNTREBARE NOUĂ
(întrebarea va fi trimisă *automat* tuturor celor care au scris impresii din această destinație)
- May.2025 Rămas bun, Egipt! — scris în 17.06.25 de Yersinia Pestis din MăRăşEşTI [VN] - RECOMANDĂ
- May.2025 Nilul – Drumul Zeilor și al Oamenilor — scris în 11.06.25 de Yersinia Pestis din MăRăşEşTI [VN] - RECOMANDĂ
- May.2025 „Descoperă Luxor: Poarta spre misterele Egiptului” — scris în 10.06.25 de Yersinia Pestis din MăRăşEşTI [VN] - RECOMANDĂ
- May.2025 Safari, praf și turtă – jurnalul unui călător nedumerit — scris în 06.06.25 de Yersinia Pestis din MăRăşEşTI [VN] - RECOMANDĂ
- Feb.2025 Egipt - Croaziera pe Nil-Hurghada - Luxor - Templul Karnak - Templul Hatsheput - Valea Regilor - Edfu - Kom Ombo - Aswan - Colosii lui Memnon - Satul Nubian — scris în 17.02.25 de mikym din BUCUREşTI
- Aug.2022 Între Cairo și Nil — scris în 31.08.22 de Georgia76 din GALAţI - RECOMANDĂ
- May.2021 Din nou, în Egipt! — scris în 31.05.21 de msnd din BUCUREșTI - RECOMANDĂ
- SOCIALs
AmFostAcolo® este marcă înregistrată