O vacanță cât o clipă

TIPĂREȘTE

Noi fiind de la munte întotdeauna am iubit marea. Din tot sufletul. Vacanțele de vară se învârteau în jurul mersului la mare. Saturn, Mangalia, Neptun, Venus, Mamaia, șa. toate le-am vizitat în copilărie și adolescență. Toate mai puțin Eforie Sud. Adulți fiind, având și oareșce posibilități financiare, ne-am petrecut ultimele vacanțe pe țărmurile Antalyei. Frumos, luxos, n-ai ce reproșa. Și mai accesibil comparativ cu 4-5 stele de la noi.

Anul trecut am simțit nevoia de a mai petrece câteva zile pe litoral astfel încât, la sugestia unei prietene apropiate de acest site și care întâmplător locuia în Eforie Sud am ales să rezervăm 4 nopți la vilele Romtrans. Cazarea am avut-o într-un apartament de două camere fiind însoțiți și de părinții soției și împărțind astfel un hol cu o măsuță, un frigider " de muzeu" și o baie destul de mare dar " comunistă" cum zicea prietena mea din Eforie Sud. Mobilier relativ nou, camera de cca 12 mp, cu un pat mare, matrimonial și un dulap încăpător. Lângă dulap un televizor mic, din acela cu tub catodic.

Complexul este situat pe o străduță liniștită, cu multă umbră având în apropiere și un magazin alimentar. Dispune de o curte foarte încăpătoare, cu o parcare pentru 15-20 de mașini, cu loc de joacă frumos amenajat, o zonă cu mese in aer liber și lângă o bucătărie cu toate cele de trebuință unde turiștii pot servi ce au gătit. Util mai ales dimineața. Lângă bucătărie e și un frigider și un automat de cafea. In curte sunt multe băncuțe aflate la umbră. Vilele sunt rasfirate și umbrite de copaci sau de dispunerea naturală astfel încât nu e nevoie de aer condiționat. Sunt îngrijite și curate.

La mare se ajunge în 5 minute, drumul fiind scurt , șerpuind printre hoteluri in paragină.

Micul dejun de obicei l-am servit in cameră, cu produse cumpărate de la alimentara de lângă complex iar prânzul și cina la terasa Cocktail care este chiar în stânga, cum se ajunge în drumul principal ce urmărește faleza și unde pot spune cu mâna pe inimă că mâncarea a fost fabuloasă.

Plaja este cum știți, în mici golfulețe, nisip amestecat cu scoici. Cum se intră în apă e un covor de pietre destul de deranjant, pentru copii sunt de real folos papucii speciali. În August când am fost noi nu a fost deloc aglomerată plaja, șezlonguri la 15-20 lei nu prea erau ocupate cei mai mulți optând pentru cearceaf. Nu au lipsit nici tradiționalii " mariachi" cu " trei la 10 lei, nămol și porumb".

Stațiunea în schimb seara era plină, strada principală cu magazine și terase era neîncăpătoare pe toată lungimea ei. După cină ieșeam la plimbare de-a lungul falezei. Ne luam o înghețată, gogoși, cafea și contemplam marea, ascultam valurile, priveam în stânga, în zare și ne aminteam de Taverna Nikos din Mamaia unde mâncasem grecește și boierește cu un an în urmă, vizitând tot pentru câteva zile de vacanță orașul Constanța.

Una peste alta nu a fost o vacanță de cinci stele dar am avut familia aproape, am simțit din plin briza inconfundabilă a Mării Negre atât la răsărit cât și la apus, am lenevit la soare cu o bere rece, am ascultat cu ochii închiși sunetul pescărușilor și al valurilor ce se spărgeau de țărm, am construit castele de nisip și am cules scoici grozave. Am mâncat ieftin și bun, ne-am amintit de copilărie și de vacanțele " prin sindicat", am râs mult, am vorbit mult, am tăcut.

Am vrut să scriu acest review cu mult timp în urmă, prin Octombrie, Noiembrie. L-am scris întâi pe cel din Turcia. În totalitate această escapadă a noastră la Eforie Sud se datorează recomandărilor doamnei Maria. Fiul dânsei era administrator al complexului. Ne-am sfătuit mult ce apartament să alegem, în ce parte să găsim mai multă umbră, cum e stațiunea, unde mâncăm. Când am ajuns noi dânsa era acasă dar slăbită de boală. Nu ne-am văzut. Mai apoi, în Ianuarie, am intrat pe profilul dânsei de Facebook să văd ce mai face și să-i spun să nu se supere dacă o să fiu mai critic, dar...

M-am întristat foarte tare. Pierdusem un prieten drag. Cel mai bun prieten pe care nu l-am cunoscut niciodată.

Drum bun doamna Maria!!!

Despre Xanadu, doamna Maria, când o fi să merg, n-am să scriu review. Am să vă povestesc cum a fost când o să ne întâlnim.

PS. Abia în Martie am înțeles de ce a iubit doamna Maria atât comunitatea AFA.

---

VIZUALIZĂRI: 2916 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI