Go Turkey

TIPĂREȘTE

-D-le director am primit o ofertă de vacanță de nerefuzat, îmi aprobați și mie o săptămână de concediu în noiembrie?

-Da

Nu este vorba de nici un banc dar având în vedere că la noi în firmă luna noiembrie este full season este ori curaj ori inconștiență să ceri așa ceva. Adevărat că acel da a fost spus cu jumătate de gură important este că a fost un da. Plus că încă mai exist la locul de muncă actual. Turcia dă dependență iar dorul de ducă este mare. Textul de mai sus a fost rostit la 3 zile după vacanța din iunie, în Turcia bineînțeles. Și iată-mă împreună cu colegii AFA îndreptându-mă spre alte locuri din Turcia nevăzute de mine până acum.

Excursia a fost una combinată cu o parte a timpului petrecut la malul mării în zona Antalyei însorite și o parte în zona aridă dar frumoasă și interesantă a Cappadociei. Din cele 7 nopți/8 zile 2 zile l-am petrecut cu drumul domiciliu-București, transferul aeroport-hotel și zborul în sine. Alte două zile am petrecut predominant în autocar distanța între cele două regiuni fiind considerabilă. A rămas ceva timp de vizitat obiective turistice de pe drum. Au rămas patru zile, câte două pentru fiecare regiune în parte pe care le-am petrecut vizitând folosind timpul zilei la maxim. Turcia rămânând la ora de vară se lumina cam pe la ora 8.00 și se întuneca la 18.00.

După sosirea în București/Otopeni m-am despărțit de autovehicul lăsând în grija angajaților de la Hotelul Rin Otopeni, transferul la/de la aeroport fiind inclus în serviciile de parcare. La aeroport m-am întâlnit cu colegii AFA și familiile lor pe unii i-am recunoscut imediat de la întâlnirea AFA, pe alții din poze iar o parte i-am cunoscut acum. Aici la aeroport am făcut o poză în grup purtând un tricou personalizat.

Zborul a fost scurt și în regulă, la aterizare am reușit să văd ceva din Antalya, era apus de soare. Spre deosebire de această vară atunci când am ajuns la Alanya, aeroportul mi s-a părut mai pustiu. La ieșire am găsit imediat autocarul desemnat al agenției turistice partenere. Am cunoscut și ghidul care era o persoană care știa meserie dar probabil nu era în cea mai bună formă în timpul sejurului nostru, cel puțin așa am observat eu.

După aproximativ o oră am ajuns la Hotelul Port River din stațiunea Titreyengol-Manavgat în apropiere de Side. Este un hotel clasificat la 5 stele și chiar dacă am observat mici scăpări și acolo plus o senzație că nu este totul perfect, pentru mine care nu sînt atât de pretențios la cazare mi s-a părut foarte confortabil, chiar luxos.

Masa de seară am luat-o ca la armată adică militărește deoarece angajații la 20.30 au adunat tot și au stins luminile. A urmat o mică plimbare până la malul mării.

Ziua a început devreme, după micul dejun am luat calea Cappadociei. Am trecut munții Taurus și după trecerea peste cel mai înalt punct de pe drum (undeva la 1700-1800m) am avut un prim popas.

Al doilea popas a fost la Konya unde am vizitat mânăstirea/muzeu Mevlana. Tot aici am avut o pauză de masă sau de plimbare. Eu am folosit a doua variantă.

Undeva la Aksaray am avut al treilea popas.

Am ajuns la timp la Hotelul Perissia situat în Ürgub Nevsehir catalogat la 5 stele. Clădirea principală arată a 5 stele iar serviciile sînt foarte bune. Corpul unde am fost cazat este ok dar cam învechit. După masa de seară a urmat o mică plimbare de recunoaștere atât în hotel cât și în jur.

Trezirea a fost foarte devreme, a urmat un zbor cu balonul. Dacă tot am zburat în viața mea cu un avion mic, cu parasailing de ce nu și cu balonul? Peisajul văzut era cam ce așteptam doar că în realitate este mult mai deosebit și de nedescris în cuvinte. Plus că nu știu din ce motive zborul a durat mai mult (o oră și 40 de minute) dar nu m-am supărat pentru asta. Zborul a fost ca o lecție de geografie, altfel se poate observa totul de sus.

După micul dejun a urmat explorarea zonei, adică vizitarea unor obiective turistice destul de importante. Primul obiectiv a fost orașul de sub pământ Derinkuyu. Am fost uimit de câte persoane putea să găzduiască orașul precum și modul de funcționare al lui. După aceea am vizitat Mânăstirea Seline și am luat masa într-un restaurant din zonă. Pentru Valea Ihlara s-a alocat mult timp, o mare parte din după masa zilei aici am petrecut-o. Practic am traversat la pas toată valea pe lângă râu. Ziua am terminat-o cu o miniîntâlnire a colegilor AFA, o aniversare.

Valea Porumbeilor se numește primul obiectiv vizitat, după care am poposit în apropierea castelului Uchisar. După vizitarea acestuia ne-am oprit într-un loc cu o panoramă deosebită în apropierea localității Goreme.

După masa de prânz luat în această localitate am vizitat un atelier de ceramică unde totul se face manual. Valea Imaginației (Devrent Valley) a urmat în program un loc interesant și care a dat frâu liber imaginației. Pentru muzeul în aer liber Goreme s-a alocat suficient timp dar și spațiul era pe măsură. Nu m-am plâns nici la Valea Coșurilor de fum, am avut și aici timp suficient.

A urmat Valea îndrăgostiților (Love Valley)

Ziua am terminat-o urmărind dansul dervișilor rotitori , dar și cu o altă miniîntâlnire cu colegii din nou celebrând ziua de naștere a unui user AFA.

În drumul de întoarcere spre Antalya am vizitat ceva interesant pentru mine. Știam ce este un han, ce este un caravanserai dar nu am văzut niciodată în realitate. Acum am avut ocazia. Hanul l-am văzut cu ocazia unui popas, are aceeași destinație ca în trecut doar că acum în loc de cămile în curtea hanului găsim autocare. Caravanseraiul văzut Sultanhani se numește. Masa de prânz am luat-o în Konya.

Coborând din munți spre Antalya am observat cum crește temperatura aerului. Surpriza plăcută am avut-o la mare, apa era neașteptat de caldă, așa că am beneficiat două zile la rând de plajă și baie în mare, nu am crezut că se poate face asta în noiembrie cu moș crăciun la ușă.

Cazarea pentru ultimele 3 nopți am avut-o din nou la Port River Hotel un hotel îndrăgit de mine și datorită spațiului mare a camerelor.

Ziua am început-o cu un drum spre Antalya. Prima vizită a fost la fabrica de aur și piele. Locul este foarte bine păzit (agenți înarmați plus ziduri cu sârmă ghimpată deasupra, practic ca o închisoare), este de înțeles. Am petrecut ceva timp aici după care am vizitat Cascada Kapuzkaldiran din apropierea Antalyei. Apa râului purtând același nume se varsă în mare de la o înălțime de aproape 40 de metri. Este spectaculoasa atât înălțimea cât și debitul de apă.

După vizita cascadei a urmat drumul spre centrul Antalyei. Am avut timp liber 2,5 ore timp în care am vizitat la pas tot orașul vechi străduță cu străduță plus simbolurile orașului și portul. Ziua am finalizat-o cu o baie prelungită în mare.

În a șaptea zi o parte din colegi au plecat spre Alanya. Petrecând deja acolo în acest an 7 zile pe acolo - vezi impresii, vezi impresii, vezi impresii, vezi impresii, vezi impresii - am dorit să văd altceva și m-am deplasat la Side. Am fost impresionat de ruinele orașului antic și am petrecut în total 6 ore acolo incluzând și o vizită la amfiteatru și muzeu, vizita orașului vechi, masa de prânz și cumpărături.

Ziua bineînțeles am terminat-o cu baia în mare. A urmat încă o foarte scurtă întâlnire cu colegii după care m-am apucat de făcut bagaj.

A opta zi

O zi aproape tristă deoarece părăsim Turcia, zic aproape pentru că am prelungit puțin vacanța.

În București preluând autoturismul m-am întreptat spre Curtea de Argeș. Ultima oară am văzut-o în copilărie cândva la vârsta de 11 ani. Am vizitat Biserica Domnească și muzeul orașului plus o biserică în ruine din apropiere Am făcut o altă oprire la Mânăstirea Curtea de Argeș.

M-am cazat la o pensiune excelentă din localitate iar dimineața am găsit 2 cm de zăpadă pe mașină. Totuși am pornit spreLacul Vidraru și Transfăgărășan. Ningea dar zăpada nu se depunea pe carosabil. Cu părere de rău am trecut pe lângă Cetatea Poenari deoarece este închis (recunosc că Moș Martin ne-a învins pe noi turiștii din această cauză este închis), și am ajuns până la Piscul Negru locul de unde Transfăgărășanul este închis între 1 noiembrie-30 iunie.

Am ajuns cu bine acasă și mai bogat cu o nouă experiență turcească. Mulțumesc AFA pentru inițierea acestei excursii, mulțumesc colegilor pentru excelenta companie, completarea excursiei.

Așa cum știți nu mă opresc din scris aici urmează articolele privind cazările și excursiile în detaliu.

Rog WM să atașezi la începutul articolului, mulțumesc frumos: youtube.

---

VIZUALIZĂRI: 1295 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI