[Circuit Africa de vest: Ghana, Togo și Benin] O mare provocare

TIPĂREȘTE

Se știe, că îmi place mult să călătoresc. Probabil ca și majoritatea celor de pe aici, de pe amfostacolo. Îmi place să descopăr lumea, îmi place aventura și îmi plac noi provocări. În limita posibilităților îmi place enorm de mult să umblu pe urmele eroilor mei preferați, din adolescența mea, din romanele de aventuri citite. Și în afară de a le călca pe urme îmi place mult să am parte de noi aventuri.

Din tot acest amalgam din capul meu de gânduri, provocări și sentimente s-a născut și această excursie despre care aș vrea să vă povestesc în rândurile de mai jos. Sper din tot sufletul să vă placă.

Astfel mi-am luat inima în dinți și am pornit să cuceresc Africa de unul singur, adică pe cont propriu. Din cauza timpului, dar și al banilor am ales doar o mică porțiune din Africa de Vest și anume trei țări învecinate și anume Ghana, Togo și Benin.

De ce această alegere? Ei bine tocmai ce citisem de festivalul Voodoo din Benin care se ține o dată pe an pe data de 10 ianuarie în orașul Ouidah, unde se strâng o mulțime de turiști din tot vestul Africii, dar și din întreaga lume.

Astfel am organizat un circuit cu plecare din capitala Ghanei Accra, unde am aterizat și apoi o zi am descoperit-o, apoi am trecut în Togo și am vizitat capitala Lome. Aici am vizitat o casă a sclavilor, am descoperit istoria în Togoville, dar am și luat primul contact cu voodoo la Fetish Market, un loc groaznic și tare interesant în același timp despre care o să vă povestesc mai târziu.

După aceasta incursiunea a continuat spre est de-a lungul acestei țări micuțe până în orășelul Kara preț de vreo 500 kilometri. Aici am înnoptat, iar a doua zi am vizitat un site Unesco, Koutammakou, unde trăiesc niște triburi venite tocmai din Burkina Faso care au construit niște case cu un etaj absolut speciale. Aici am interacționat cu localnicii și am aflat câteva povești ale lor.

A urmat trecerea frontierei în Benin pe niște drumuri desfundate, unde am avut parte de noi aventuri. Apoi am vizitat comunitatea Otammari unde am descoperit ceva asemănător cu precedentul trib. Cazarea am avut în orășelul Natatingou, unde am petrecut două nopți. Evident mi-am făcut timp să-l vizitez pe fratele meu șeful de trib, vraci și preot din satul Taneka Koko, unde am socializat cu localnicii, dar am aflat câte ceva și din istoria lor și din condițiile lor de trai, dar și din tradiții. Evident am vizitat și peștera sfântă din localitate.

Traseul meu a urmat înapoi spre vest, unde am descoperit un loc ce m-a impresionat profund și anume Ganvie sau Veneția Africii așa cum mai este denumită. Aici este o comunitate de oameni care trăiesc în case construite pe piloni deasupra apei. Acest loc m-a impresionat profund și a fost preferatul meu din toată această incursiune africană.

Ultimele zile din acest periplu african le-am petrecut în orașul Ouidah unde am asistat la modul activ la festivalul voodoo și la procesiunile și manifestările care au avut loc prin tot orașul și pe străzi și pe plajă și la Templul Pitonului și la Pădurea sacră. Pe plajă a fost manifestarea principală, unde a fost un spectacol grandios pentru Africa, unde au fost o mulțime de turiști africani, dar și de alte naționalități, unde au venit oficialități înalte din țară, dar și o mulțime de televiziuni.

A fost o excursie memorabilă în care mare parte din călătorie eram singurul alb printr-o mulțime de oameni de culoare. Doar la festival am mai întâlnit turiști albi într-o proporție destul de mare.

Dar de ce provocări am avut parte, cum am organizat această călătorie pe meleaguri africane?

Ei bine din pricina vizelor care erau doar cu o singură intrare a trebuit să zbor spre Accra, Ghana și apoi întoarcerea spre casă am făcut-o din Coutonou, Benin. Din acest motiv și biletele de avion au fost cam scumpe. Desigur un alt motiv era chiar festivalul voodoo din această perioadă. Astfel am dat un pic peste 900 de euro și am zburat cu compania Turkish cu o escală la ducere în Istanbul și cu două la întoarcere în Abidjan, Coasta de Fildeș și în Istanbul. Zborurile au decurs foarte bine și n-am avut parte de amânări, întârzieri sau anulări, cum se practică în această perioadă agitată.

După cum spuneam trebuia musai să accesez pentru vize. Fiecare din cele trei țări vizitate aveau o altă modalitate de obținere a vizei. Dacă pentru viza de Ghana trebuia să merg la consulatul din București cu un formular completat cu pașaportul și cu banii de taxă 60 euro și a doua zi o aveam pe pașaport cu o intrare și cu un termen de 90 de zile, la celelalte două țări a fost diferit.

Viza de Benin se putea lua de la ambasada de la Paris sau online prin sistemul e –visa. Evident am ales a doua variantă. Dacă la ambasadă o viză de 30 de zile costa 60 de euro, achiziționată online a costa 50 de euro și am primit-o în câteva minute.

Pentru viza de Togo trebuia să o iau de la punctul vamal terestru de intrare în țară, lucru pe care l-am și făcut de altfel. După completarea unui formular, un mic interogatoriu și plata taxei de 250000 CFL am reușit să o obțin și pe aceasta.

Toate aceste trei țări mi s-au părut destul de sigure neavând absolut niciun fel de incident, cu un plus pentru ultimele două Togo și Benin. Ghana este o țară mult mai mare și am perceput-o un pic mai periculoasă prin anumite zone, mai ales pe timpul nopții.

Spre deosebire de alte țări africane, în aceste țări am putut face poze în voie, fără să se simtă nimeni ofensat, așa cum am pățit prin Senegal de exemplu.

Dacă în scurtul meu sejur din Accra, capitala Ghana, nu am avut probleme de comunicare toată lumea vorbind engleza, în celelalte două am avut ceva dificultăți fiind două țări francofone unde toată lumea vorbea limba franceză. A trebuit să-mi pun ceva capul la contribuție să-mi aduc aminte de franceza din școală. Mai cu amintiri, mai cu Google Translate am reușit până la urmă să mă înțeleg cu ei.

Pentru acest sejur pe teritoriu african am ales o agenție locală luată de pe net. Nu erau foarte multe opțiuni, așa că am ales o agenție din Nigeria! Nigeria, toată lumea a comentat când a auzit așa ceva! Eu am făcut ceva cercetări pe Trip advisor și am mers pe încredere. Ca o paranteză numele sau porecla șefului de la agenția din Nigeria era Confidence sau încredere în traducere liberă! Nu le-am dat niciun ban înainte, cu toate că mi-au cerut și am mers pe mâna lor și a fost o decizie foarte bună!

Una peste alta a fost un sejur foarte reușit unde mi-am depășit limitele, unde am ieșit din zona de confort și asta m-a făcut să mă simt foarte bine. Dacă timpul și sănătatea îmi vor permite voi începe să scriu un scurt serial african!

Am descoperit locuri noi, oameni interesanți, tradiții minunate.

M-am simțit excelent pe meleaguri africane.

---

VIZUALIZĂRI: 914 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI