Continuăm drumul spre fiordurile norvegiene

TIPĂREȘTE

Ziua a șasea

Ziua începe în nota obișnuită: la ora 7.00 la micul dejun, la ora 8.00 îmbarcarea în autocar. Părăsim Stockholm și ne îndreptăm spre nord. După circa 70 km ajungem în Uppsala, prima destinație a zilei. Acesta este al patrulea oraș ca mărime din Suedia și unul din cele mai importante centre universitare.

Vizita are aceleași obiective ca cea din 2012 și urmează același traseu. Dar, de data aceasta, cu mai puține informații.

Primul obiectiv vizitat este Catedrala. Aceasta este cea mai înaltă construcție de cult din întreaga Peninsulă Scandinavă, cu înălțimea turnurilor frontale de circa 120 m. Este considerată „Biserica Națională a Suediei” , în tradiția luterană și este sediul Arhiepiscopiei de Uppsala. Cea mai mare parte a structurii a fost realizată între 1272 și 1440 pe locul unde a fost decapitat Sfântul Erik (vezi fresca din Primăria Stockholm), patronul spiritual al Suediei, cunoscut ca rege sub numele Erik al IX-lea al Suediei (1156 – 1160). Lucrări de extindere și completare s-au făcut până prin 1735. Importante lucrări de refacere s-au efectuat în 1880.

Biserica a fost construită inițial în concordanță ce regulile ritului romano – catolic, dar, în 1520, Regele Gustav Vasa declară lutheranismul ca religie de stat. O serie de lucrări din 1907 scot la lumină o serie de fresce medievale, acoperite după Reformă.

Intrăm în biserică prin transeptul nordic. Ratăm, astfel, statuia Sfântului Erik care păzește intrarea principală, precum și coloana de pe latura sudică a catedralei, cu statuia aceluiași sfânt, în vârf. Data trecută am intrat prin față.

Biserica este impresionantă. Cu o lungime egală cu înălțimea turnurilor, o lățime de 35 m și o înălțime a navei de 27 m, biserica te face să te simți mic în interior. Ca la orice biserică, inițial catolică, pe lateralul navei, inclusiv în spatele altarului, sunt o mulțime de mici capele. Unele sunt închise, altele sunt deschise, dar toate sunt frumos decorate. Dar, cea mai importantă este, probabil, cea din colțul nord – vestic, cea care adăpostește racla cu moaștele Sfântului Erik. Cea mai mare este în spatele altarului și adăpostește mormântul Regelui Gustav Vasa (1523 – 1569) și a familiei sale. În fața acestei capele se roagă aceiași măicuță din ceară, căreia i-am cerut scuze în 2012 pentru că am atins-o, din greșeală.

Mai admir în biserică amvonul, și apoi orga. Rămân cu impresia că aceasta este cam mică față de dimensiunile navei. Totodată remarc în mijlocul navei un obiect protejat cu un cordon pe fiecare latură. Seamănă, oarecum, cu o masă, dar are tăblia acoperită. Nu îmi aduc aminte să îl fi văzut data trecută. Îmi trece un moment prin minte că ar putea fi memorialul Dag Hammarskjöld, despre care pomenise ghidul ceva mai înainte. Dag Hammarskjöld a fost Secretar General al Națiunilor Unite până în 1960, când a decedat într-un accident de avion. Țin minte că s-a speculat atunci dacă nu cumva a fost un asasinat. Finalul anchetei nu îl cunosc. Am, totuși, un dubiu privind această presupunere a mea, pentru că, acasă, pe internet, nu am găsit nimic în acest sens.

Părăsim biserica prin același transept nordic.

Peste drum de biserică remarc, din nou, Muzeul Gustavianum cu a sa cupolă interesantă de deasupra. Nu ni se spune nimic despre el și rămân, astfel, cu informațiile de data trecută. Acesta este parte a universității din Uppsala, cea mai veche clădire a acesteia, construită la 1620. În 1663 i se adaugă cupola cu însemne matematice. Sub aceasta se amenajează un amfiteatru pentru disecții. În 2012 adăpostea un muzeu arheologic, cu o expoziție de antichități egiptene. Aceasta a fost îmbogățită cu sprijinul reginei Victoria a Suediei (1862 – 1930) și, ca urmare, îi poartă numele.

Arunc, apoi, de departe, o privire către „Carolina Rediviva” . Din nou trebuie să apelez la informațiile din trecut. Este biblioteca universității, construită între 1820 și 1841. În afara a multiple spații de studiu și de păstrare a fondului de carte, biblioteca mai adăpostește o expoziție permanentă de carte veche și foarte veche.

Următoarea destinație este Castelul Regal. Construcția acestuia a fost începută în 1549 de Regele Gustav Vasa pe un deal din vecinătate, cu intenția de a depăși în înălțime Catedrala. Completări ale construcției au fost făcute de urmașii regelui până în 1613. Ultimele lucrări au fost făcute la jumătatea secolului al XVIII-lea, după ce castelul a fost afectat de un incendiu. Castelul a fost martorul a multor evenimente istorice importante. Aici a avut loc încoronarea a 12 din regii Suediei. Ultima încoronare a fost în 1719. Tot aici, Gustav Vasa a semnat decretul de trecere a bisericii suedeze la religia luterană. În 1654, de aici, Regina Kristina (1632 – 1654), a surprins întreaga Europa cu demisia sa din postura regală. Înainte de a-și da demisia, a amenajat în curtea castelului o fântână arteziană ce poate fi admirată și azi. Începând cu 1644, Regina Kristina a început să amenajeze în estul palatului, o grădină. Mai târziu, Regele Gustav al III-lea a donat această grădină Universității, care a transformat-o în grădină botanică.

Coborând dealul Castelului și traversând o stradă, ne oprim câteva momente în fața Universității. Fondată în 1477, este cea mai veche și cea mai mare universitate din țările nordice. În 2020 avea peste 52.000 de studenți în trei domenii importante: „știință și tehnologie” , „medicină și farmacie” și „științe sociale” . Nu am reușit să aflu cui aparține impozanta statuie din fața clădirii universității.

Părăsim Uppsala și ne îndreptăm către vest. Acest traseu este o noutate pentru mine. Avem de parcurs circa 250 km până la următoarea destinație, Kristinehamn. Aici avem de admirat cea mai mare statuie a lui Picasso din Suedia. Că este mare, probabil! Dar nu am idee dacă mai sunt și altele, sau nu. Oricum, nu îl știam pe Picasso drept sculptor, și nici de existența acestei statui nu știam nimic. Ghidul ne spune că un artist norvegian, lucrând în atelierul lui Picasso, îl convinge pe acesta să amplaseze statuia undeva în Suedia. Apoi, convinge autoritățile din Kristinehamn să accepte statuia și să prevadă un amplasament pentru aceasta. Odată cu aceasta, problema este rezolvată și Suedia se alege cu încă un obiectiv turistic. Panoul informativ din vecinătatea statuii spune o poveste ceva mai complicată.

Picasso nu a permis niciodată scoaterea din atelierul său a sculpturii înaltă de 80 cm. Dar, sculptorul norvegian Carl Nesjar a făcut nenumărate fotografii acesteia, fiind capabil, ulterior, să facă o copie. În februarie 1965 el identifică un posibil loc de amplasare a acesteia, pe malul lacului Vänern, cel mai mare lac din Uniunea Europeană. Terenul este donat de frații Nyström, aceștia punând condiția ca nimic din configurația terenului să nu se schimbe. Realizarea monumentului a durat 6 săptămâni, acesta beneficiind de o inaugurare fastuoasă în 25 iunie 1965. Picasso a fost ținut în permanență la curent cu evoluția lucrărilor, cu fotografii și filme, dar nu a vizitat niciodată locul. În schimb, vin aici mii de turiști anual.

Sculptura intitulată „Jacqueline” , se pare că se dorește a o înfățișa pe cea de-a doua soție a lui Picasso. Dacă eu ași fi în locul ei m-aș supăra foarte tare. Am avut, totuși, noroc cu cineva care cunoștea locul, care ne-a trimis mai departe pe malul lacului, pentru a vedea și fața statuii. Este altceva, dar supărarea nu mi-ar trece nici de aici.

Părăsind Kristinehamn ne îndreptăm către Hamar, primul oraș norvegian în care urmează să înnoptăm. La un moment dat trecem granița. Ca să nu mai pățesc ca data trecută, când habar n-am avut când am intrat în Norvegia, acum urmăresc traseul pe tabletă. La momentul respectiv nu identific nimic care să semene a „vamă” . Par, mai curând, niște parcări cu o serie de facilități. Probabil că asta și sunt. Trecem fără oprire.

Primele impresii sunt că străbatem o zonă de câmpie. Un relief relativ plat, cu destul de multă verdeață și destui de mulți copaci trece pe lângă noi, pe ambele laturi ale șoselei. Din când în când trecem prin câte o localitate. În una din ele, în ceva ce pare a fi un parc de distracții, întâlnim primul trol.

Popasul de rutină, după 2 – 3 ore de mers, îl facem într-o benzinărie. Remarc prețurile. Sunt ceva mai mari ca la noi (cele fără subvenție), dar nu cu mult, în timp ce salariile sunt de câteva ori mai mari. Anexez o fotografie pentru exemplificare, menționând că o coroană norvegiană este aproximativ 0.50 lei.

De la un moment dat mergem în paralel cu un curs de apă. Îmi zic că, la un asemenea relief, nu se poate numi „fiord” . Ghidul ne spune că este principalul curs de apă care străbate, o bună parte din Norvegia, de la nord la sud, până la Marea Baltică. Îi dă și un nume dar, din nefericire, nu l-am reținut.

La un moment dat, cursul respectiv de apă se transformă într-un lac. Google Earth îmi spune că se numește Mjösen. Destinația noastră este pe malul acestuia. Ajungem la Hamar în jurul orei 21.00, pe timp de ploaie. Chiar dacă este înnorat, este destulă lumină. Apar câteva propuneri să oprim pentru o scurtă vizită prin oraș. Propunerea nu are succes, majoritatea este obosită și vrea la hotel. În plus, plouă. Ghidul ne asigură că, deși nu este în programul excursiei, a doua zi vom dedica o jumătate de oră vizitării centrului orașului. Am și o notă bună pentru el.

Înnoptăm la hotelul Scandic Ringsaker, la nord de oraș, în afara acestuia, la vreo 4 – 5 km de centru.

---

VIZUALIZĂRI: 1450 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI