„OZN-ul” medieval de la Prejmer

TIPĂREȘTE

Prejmerenii și-au ridicat castel și cetate întărită, și anume după regulele artei: „Arhitectura civili et militari”, așa încât generalul comandant și generalul de artilerie d-l Broune, văzând acest castel la anul 1750, ar fi spus: „Că ar îndrăzni să se apere în castelul din Prejmer mai bine decât în cel din Brașov”. Ba și contele Forgats, care a luat într-o seară masa la mine, m-a asigurat că este o cetate puternică, de care dușmanul nu se poate apropia atât de ușor, căci nu este prevăzută numai cu ziduri duble, ci și cu bastioane tari și alte asemenea întărituri; și dușmanul nu ar putea-o bombarda nici din cauza caselor dimprejur. Că fierarii, țesătorii și alți meseriași își au aci turnurile lor, știe orice Prejmerean. Mai de mult era în castel și o moară mânată cu cai, lângă odaia preotului – scrie în „Cronica comunei Prejmer” pastorul Thomas Tartler pe la 1750.

Cetățile au provocat întotdeauna imaginația copiilor și adulților, mai ales în vremurile trecute (acum sunt la modă construcțiile și eroii Science-Fiction). Cavalerii în armuri, oștenii pedeștri cu lănci, arcașii bine instruiți ori mânuitorii grelelor arme de foc adăpostiți în spatele unor fortificații solide sau luptând sub zidurile unor cetăți au înfierbântat copilăria multor persoane – fie prin lectura unor cărți de aventuri ori vizionarea filmelor artistice. La Prejmer nu veți întâlni neapărat acest gen de oșteni deoarece fortificația este o cetate țărănească de refugiu unde locuitorii își găseau adăpost până la trecerea pericolului. Dacă privim imaginile aeriene ale cetății Prejmerului putem face o analogie cu tendința SF a ultimilor ani: fortificația seamănă foarte bine cu un OZN masiv – biserica centrală jucând rolul camerei de control, crenelurile fiind ferestre iar gurile de scurgere putând fi asimilate cu niște motoare ce controlează mișcarea imensei nave spațiale. E doar o chestie de imaginație...

Ansamblul format din biserica fortificată și cetatea țărănească, introdus din 1999 în patrimoniul Unesco, este amplasat la circa 17 km distanță de orașul Brașov, în localitatea Prejmer (Tartlau). Din E574, după intersecția către satul Hărman și traversarea liniei ferate facem dreapta pe DN10 până în centrul satului. Dacă în 2009 am ajuns la Prejmer într-o duminică și din păcate am găsit cetatea închisă (programul de vizitare e un pic ciudat), în 2013 am explorat cetatea într-o zi de luni (când iarăși ar fi trebuit să fie închis).

Istoria localității și a fortificațiilor sale se pierde în timp: atestat documentar în secolul al XIII-lea satul Tartlau (cu posibile rădăcini mai vechi) avea deja o biserică gotică construită de meșterii aduși de ordinul cistercian în Transilvania pentru a ridica abația Kertz (vezi impresii). Pornind de la biserica fortificată de cavalerii teutoni se vor dezvolta de-a lungul secolelor fortificațiile înconjurătoare: ziduri, drum de strajă, barbacană, bastioane, șanț de apă, poduri mobile, porți de fier. De la gotic timpuriu transformările ating stilul Renașterii, barocului și clasicismului.

Străbatem culoarul de acces străjuit de stâlpi, adăugat la 1792, și intrăm în prima curte unde intrăm în contact cu primele informații despre ansamblul fortificat – inscripționate pe panouri în formă de scut. Deja din această primă curte, de unde se poate accesa și locuința îngrijitorului cetății, facem cunoștință cu primele „încrengături” din lemn amplasate pe ziduri. După ce am plătit taxa de acces am străbătut lungul gang boltit (element de fortificație numit barbacană) prevăzut la mijloc cu o grilă de lemn armat (hersă). Lemnul, piatra și cărămida sunt materialele care au contribuit la ridicarea și rezistența în timp a aceastei cea mai... cetate din Transilvania. Rămâi efectiv cu gura căscată când ieși din gangul boltit – în fața ochilor, circular, se așterne un adevărat schelet de lemn construit pe mai multe etaje. Pe fondul zidurilor albe se întind zeci de metri de scări, podețe de lemn, rampe, uși numerotate și mici ferestre. E un adevărat „stup” – cele 270 și ceva de camere (sursele dau cifre diferite), numerotate și marcate, aparțineau tot atâtor familii de țărani din satul Prejmer. Asimetria arhitecturii de lemn este prezentă pe toată înălțimea zidului. Locuitorii refugiați din calea atacatorilor puteau rezista unui asediu îndelungat: camerele erau pline cu provizii și apă (să nu uităm „turnurile slăninii” prezente aproape în fiecare biserică fortificată săsească), exista o moară cu cai (conform textului citat la început), ateliere meșteșugărești, chiar o școală amenajată într-o cameră (cu profesori atestați încă din secolul al XV-lea).

Urcăm prin păienjănișul scheletului de lemn, ne plimbăm pe pasarelele de lemn, intrăm în camerele cu expoziții deschise în câteva locuri: camera-școală decorată cu fresce din secolul al XVIII-lea, o expoziție etnografică cu obiecte specifice săsești (foarte frumos mobilierul pictat), un atelier de tâmplărie, altul de țesut, fierărie etc. Unul din punctele de atracție este drumul de strajă – sute de metri de culoar acoperit străpuns de ochiurile de lumină ale crenelurilor și gurilor de tragere – și așa-numita orgă a morții (un simplu dispozitiv de tragere multiplu). Atenție la bârnele de lemn de deasupra dar și la pragurile și pietrele de pe jos. Spre acest drum de strajă se poate accede prin mai multe puncte: scări ori rampe.

Biserica cu hramul „Sfânta Cruce” este amplasată în mijlocul fortificației și ne atrage imediat atenția prin ancadramentele de piatră gălbuie de mari dimensiuni ce încadrează ușile de acces și ferestrele. În interior, pe tavan, observăm un superb păienjăniș de arce – o analogie aproape cu scările și palierele de lemn de pe zidul cetății. Impunătoare, biserica ne dezvăluie ornamentele sale de piatră și altarul triptic în stil gotic (secola al XV-lea) având drept tablou central scena „Răstignirii lui Iisus”. Deasupra altarului se mai pot vedea urme ale vechii picturi murale a bisericii. O placă ne amintește de restaurarea de care a beneficiat monumentul între anii 1964-1970.

După evenimentele din 1989 ansamblul fortificat Prejmer a fost preluat de Fundația Sașilor Transilvăneni care a inițiat lucrări de restaurare și consolidare. În anii 90 a fost refăcut acoperișul zidurilor (peste 600.000 de bucăți de țiglă), s-au tencuit ziduri utilizându-se doar var, au fost reparate pavaje și s-au efectuat și alte lucrări de întreținere. Deocamdată biserica și incinta fortificată se păstrează în bună stare.

Dacă drumurile vă poartă la Prejmer vă invit să vă abateți câțiva kilometri și la Hărman altă bijuterie fortificată de secol al XIII-lea.

---

VIZUALIZĂRI: 1814 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI