În vizită la secui — Muzeul din Miercurea Ciuc

TIPĂREȘTE

Sînt dator cu un articol. Am promis încă în octombrie 2020 atunci când am făcut o excursie de o zi în Miercurea Ciuc și împrejurimile sale că voi descrie muzeul orașului care mi se pare printre cele mai moderne și dotate de acest fel din țară. Acest lucru este confirmat și de alți vizitatori din grupul nostru AFA unul din ei caracterizând că s-ar putea petrece oricât de mult timp în acest muzeu interesant. Personal am alocat aproximativ o oră, oră care s-a lungit la aproape două.

Cum ajungem la acest muzeu?

Ca să ajungi în cea mai rece localitate din România din punct de vedere meteorologic dinspre Brașov sau Gheorgheni avem o cale rutieră E578, dinspre Sighișoara 13/13C/13A dinspre Bacău 2G/12A. Din Sibiu aveam 2 variante una pe Sighișoara și una pe Făgăraș, am ales varianta Sighișoara având în vedere calitatea mai bună a DN14. În rest pe 13 și 13A este mai ok, 13C așa și așa dar nu se ridică la standardul de DN 14 care este un drum perfect. Se mai poate ajunge cu trenul, calea ferată s-a dat în folosință din anul 1897.

Ajuns dinspre Sighișoara intrând în oraș de pe strada Kossuth Lajos o arteră principală se virează la dreapta pe strada Pieții, la stânga strada Mihail Sadoveanu, din nou la dreapta pe Bulevardul Timișoarei lângă parc, ajungem într-un sens giratoriu în Piața Cetății urmăm prima ieșire pe strada Nicolae Bălcescu, după cca. 50 m intrăm spre Spitalul Județean de Urgență și chiar înaintea porții spitalului intrăm în parcarea comună la stânga care este și parcarea muzeului. La momentul vizitei în octombrie 2020 nu exista un tarif de parcare era liber. De și o zi de lucru locuri am găsit destule. Muzeul amenajat în Cetatea Mikó se observă imediat.

Castelul Mikó

Înainte de a trece la descrierea impresiilor personale din muzeu aș dori să scriu câteva cuvinte despre clădirea gazdă. Clădirea este denumită după numele căpitanului al scaunelor Ciuc, Gheorgheni și Cașin pe numele Francisc Mikó de Hidveg. Construcția castelului a început în 1623 proiectant fiind Giacomo Resti da Verna din Italia. Planul și mărimea clădirii este un dreptunghiular de 70x75 m

Castelul finalizat în aproximativ 10 ani a fost deja invadat și incendiat de turci și tătari. În următorul secol castelul a fost renovat și pentru a adăuga oarecare elemente de apărare s-au construit șanțuri de apă, valuri de pământ și câte un bastion pe fiecare colț mărimea acestuia rămânând la fel. Castelul care astfel a devenit oarecum o mică fortăreață avea curte interioară, fîntână, un depozit de pulbere, o capelă care a primit elemente gotice. În perioada Austro-Ungariei clădirea a devenit oarecum strategică și în același timp găsduia și trupele imperiale dar și grănicerilor secui. În mare parte a timpului clădirea găzduia sediul diferitelor instituții și armatei.

În 1970 după o renovare mai amplă clădirea a devenit definitiv Muzeul Secuiesc la Ciucului.

Program și tarife de vizitare

Pe siteul muzeului care se găsește aici csikimuzeum.ro dar și la intrare găsim următoarele informații:

Orar de vizitare : marți-duminică 9.00-16.00 în zile de sărbătoare închis

Tarife : adulți 15 lei, studenți, pensionari 10 lei, copii 7 lei, grupuri mai mari de 15persoane 10 lei aduți, 5 lei copii, bilet familie 35 lei (avantajos de la 4 persoane) Copii sub 7 ani, coordonatori de grupuri, etc nu plătesc nimic.

Am văzut și ceva tarife foto /video 10/15 lei dar am întrebat și la poze cu telefonul nu se plătește nimic. Unii profesioniști vor trebui să scoată 50 lei din buzunare.

La momentul vizitei am avut parte și de un oarecare serviciu de ghidaj în sensul că mi s-a arătat drumul spre toate secțiunile ale muzeului și o foarte scurtă descriere a acestora. În rest găsim informații din belșug la fața locului.

Expozițiile permanente și modul de amenajare a muzeului

Aceste expoziții sînt cele pe care le putem vizita tot timpul anului. Este vorba despre

Trecerea timpului în Ciuc-scene populare de toate zilele (amenajat parția la parter)

La răscruce de drumuri-istoria orașului Miercurea Ciuc (etaj)

Istoria cetății Miko (etaj)

Biletul de intrare se plătește intrând în încăperea din dreapta de cum intrăm în cetate. La stânga mai există o altă instituție cea unde se plătesc anumite taxe, dar nu ocupă foarte mult loc din muzeu. Tot în această direcție se află și toaletele. Curtea interioară este încăpătoare și găzduiește o scenă acoperită la care se pot organiza diferite evenimente chiar și muzicale. Vizitatorii muzeului vor intra la dreapta parter și dreapta etaj. De coborât se va coborâ la stânga. În interior există foarte multe dispozitive media ecrane care urmărind o să înțelegem mai bine ceea ce ne transmite acest muzeu. Nu lipsesc nici dipozitivele de supraveghere video din nici un colț așa că o eventuală infracțiune/sustragere este exclusă din start.

Vizita mea în muzeu

Secția Trecerea timpului în Ciuc este amenajată la parter și reprezintă o expoziție etnografică reprezentând viața de toate zilele. În principiu este vorba mai mult despre viața rurală.

În prima sală găsim descrierea vieții la stână inclusiv un cioban manechin, coliba lui și toate ustensilele care sînt folosite la producerea lactatelor. Urmează atelierele de prelucrare a lemnului o meserie de bază în această zonă găsim aici manechini dulgheri, rotari, tâmplari și sculele lor. Urmează un garaj/pardon șură cu căruța aferentă o casă de locuit și accesoriile necesare. Urmează meseriile stăpânite de femei. Pe lângă manechinele îmbrăcate în costume populare găsim un război de țesut, mașini de cusut, ustensile de gătit, vetre de foc, etc. Pe ecrane găsim multe filme despre cum a decurs viața odinioară.

La etaj urmează câteva săli în care găsim toate informațiile despre viața spirituală religioasă a localnicilor. Precum se știe Șumuleu Ciuc care se află lângă oraș este un loc de pelerinaj internațional găsim foarte multe informații despre acesta. Exponatele puse la această secțiune fac parte din tezaurul sacral. Găsim aici opere de artă de valoare artistice și cultural-istorice cum ar fi manuscrise vechi, cărți, biblii, pergamente, icoane, potiruri, haine preotești, etc.

Obiectul principal și cel mai interesant cel puțin în ochii mei este un utilaj de tipografiere. Aparatul provine de la Tipografia și legătoria de carte din Șumuleu Ciuc fondat în 1661.

În următoarea sală urmează cele ale geografiei. Studiind hărțile cu toate munțile din jur înțelegem faptul că de ce în Miercurea Ciuc din punct de vedere meteorologic este întotdeauna atât de rece. Punctul forte aici este o hartă 3D amenajată sub o vitrină pe care obiectivele sînt marcate cu o cifră. Cifra apare pe o legendă de pe perete. Un mic mius aici că dacă cauți denumirea unui loc trebuie întotdeauna să te uiți la perete era mai facil dacă legenda se afla undeva lângă hartă. Pe pereți găsim diferite informații privind lanțurile muntoase din zonă, vulcani stinși, fauna și flora.

Urmează o încăpere unde găsim prezentate capelele medievale de pe teritoriul orașului și sînt decrise în mod deosebit Capela Salvator din Șumuleu Ciuc precum Sfânta Treime din Jigodin. Pe un alt perete găsim descrise și ilustrate cele trei clase sociale secuiești. Bănuiesc că cel de pe cal și din mijloc este cel mai mare în rang.

Urmează istoria și planurile bisericii Sfântul Petru și Pavel din Șumuleu Ciuc loc de pelerinaj de asemenea, în mijloc o hartă cu toate siturile arheologice din secolele 11-13, informații despre cercetarea arheologică a cetății Miko, obiecte vestigii descoperită într-o casă din secolul 14 în principiu vase și alte informații privind descoperiri arheologice.

Urmează descrierea unor instituții. Astfel găsim toate informațiile privind Școala Normală Romano-Catolică, biblioteca călugărilor din ordinul franciscan, mânăstirea franciscană secolele 15-19.

Într-o altă încăpere găsim informații despre tainele olăritului precum târgurile în care se vând acestea. O ladă imensă pe care eu am numit stăpânul trollerelor era folosită pentru transportarea mărfurilor la târg.

Într- altă sală pe lângă prezentarea primăriei vechi urmează din nou aspecte din viața de zi cu zi. Astfel este prezentată construirea căilor ferate în această zonă, fotografii vechi cu gara și trenurile de atunci precum și mersul trenurilor din anul 1898. Studiind puțin orarul am observat că unele trenuri din prezent (după 122 ani) circulă mai lent dar asta nu mai este o surpriză.

Într-un colț am găsit amenajată o farmacie este vorba despre Vulturul Negru cu mobilierul și recipientele vremii. În alt colț un aparat foto folosit în acea vreme cu trepied, o mașină de cusut Pfaff, cântare și descrierea măcelăriilor de atunci. Într-o sală alăturată găsim un fel de cinema cu câteva scaune și proiector. Pe ecranul de 2 m putem urmări diferite documentare care rulează permanent.

Umrează o secțiune tare neagră, neagră și pentru mine deoarece am trăit-o din plin ați ghicit este epoca de aur al lui Ceaușescu. Se pare că nici cei din Ciuc n-au scăpat și uitându-mă la pozele făcute în în timpul revoluției erau tare nervoși mai ales pe tovarășul ceașcă. Erau aici descrise toate aspectele vieții de atunci foarte asemănător cu ce am scris eu aici - vezi impresii.

Pe lângă mobila specifică care decora casele de atunci trona un televizor pe lămpi marca Dacia Electronica parcă care avea o diagonală de 51 cm și prezenta aspectele vieții de atunci. Nerezistând însă nici un televizor să funcționeze atâtea ore atunci în interiorul cutiei de lemn era amplasat un ecran led pe care se derulau scenele de atunci.

Coborând pe scări am ajuns în alte încăperi cu teme mult mai plăcute de această dată, de-ale gastronomiei, bucătării cu mâncarea aferentă. Două zburătoare (bune de zburat în gură) erau agățate deasupre unei vetre combinate de cărămidă. După un cuptor de pâine amenajat într-un colț am pășit într-o cămară apăi nu îmi venea să plec de acolo, erau agățate cârnați, șuncă și diferite preparate de-ale măcelăriei. A urmat o sală de masă dar în care era amenajată și o sală a armelor. Erau aici expuse toate armele posibile de la arme albe până la arme de foc, costume militărești cu manechini cu tot.

Se pare că expoziția căruțelor vechi dintr-o curte exterioară nu mai era accesibilă, eu le-am văzut de la etaj. După informația primită am dedus că acestea pot fi văzute cu ocazia unor expoziții temporare. Oricum am fost suficient de mulțumit de ceea ce am văzut, recomand cu căldură vizitarea muzeului.

---

VIZUALIZĂRI: 1874 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI