Cetatea Fagaras - Legenda vie

TIPĂREȘTE

CETATEA FAGARAS '' LEGENDA VIE"

N-o spun eu, o spun organizatorii festivalului din Fagaras, eveniment care tocmai s-a derulat zilele trecute.

Despre cetatea Fagaras se spune ca este pe locul doi in lume ca frumusete, potrivit clasamentului Hopper, un site ce se ocupa cu planificarea de calatorii. Asa suna informatia la stiri, cam exact cu o saptamana in urma, cand spuneau si de afluxul mare de turisti, carora cu greu le fac fata, astfel ca sunt studenti care fac voluntariat si ajuta pt o buna indrumare la cetate. Am inceput sa citesc, sa caut, sa ma informez si atunci am propus sotului meu, pt viitorul weekend, o vizita la Fagaras. De ce nu?

Putina istorie

Ca si localizare, aproape in inima tarii si in centrul municipiului Fagaras, cetatea este asezata langa muntii ce despart Transilvania de Muntenia, lucru ce a fost extrem de binevenit atat pentru principii din Transilvania cat si pentru voievozii Tarii Romanesti, care au iubit-o deopotriva, dar au si ocupat-o pe rand. Tot din surse wikipedia, aflam, (dar am si constatat), ca cetatea este una foarte mare, dar si una dintre cele mai bine conservate cetati feudale din Europa de est. Datorita "bogatiei" locului, rand pe rand ea a fost extinsa, mai construindu-se cate ceva, mai intai un turn, apoi celelate trei, apoi cladirea in alt secol, mai pe urma zidul ce inconjoara cetatea.

Se pare ca datorita descoperirilor arheologice, aflam ca pe locul actualei cetati, au fost gasite niste ziduri de piatra, care dateaza inca din sec XIII, ziduri fortificate prin lemn, cu valuri de pamant, dar distruse mai apoi de invazia tatara.

Ca si cetate de piatra, primele indicii sunt din 1455, ziduri care dupa cum am mai spus, se extind treptat, cetatea avand atunci rol militar, de aparare. Abia din sec. XVI, se aduc modificari importante in arhitectura cetatii, transformand-o intr-un castel cu o impresionanta fortificatie exterioara, un rol important in acest sens avand-ul Stefan Mailat - voievod al Tarii Romanesti intre 1534-1540. Acesta desparte planul castelului, cu locuinta princiara, de planul cetatii, tot atunci se construiesc si zidurile exterioare de aparare.

Abia dupa 1567, se realizeaza santurile din jurul cetatii, iar pamantul este folosit la intarirea pe interior a zidurilor. Ca si infrumusetare a locurilor, cel care si-a pus accentul estetic, a fost Stefan Bathory, apoi Baltazar Bathory; Ulterior ei au "pus umarul" la inaltarea inca unui etaj al cetatii. Urmatorul principe care si-a pus amprenta pe alte transformari arhitecturale a fost Gabriel Bethlen, principele Transilvaniei intre anii 1613-1629, acesta modificand si o parte din salile interioare.

Renumele cetatii face ca multi mesteri din Italia, arhitecti si sticlari sa vina sa lucreze pentru principe si castel. In afisele ce se gasesc peste tot in cetate, care explica de altfel fiecare constructie in detaliu, regasim si o lista cu toti stapanii cetatii, voievozi si principi, care si-au adus contributia la ceea ce noi admiram azi, ca fiind una din cele mai frumoase castele din lume.

Nu pot sa nu amintesc ca Mihai Viteazul o considera "cetate de scaun", iar in anul 1599, o daruieste sotiei sale, Doamna Stanca. Dealtfel, in afara cetatii exista si o statuie in memoria sotiei marelui voievod. Istoria spune ca mai spre zilele noastre, a fost si garnizoana militara, lagar pentru rusi; regina Maria facea donatii mari pentru cei care isi gaseau un refugiu aici. Pana in 1960 a fost inchisoare pentru detinutii politici, iar de atunci, generatiile urmatoare fac eforturi vizibile pentru a pastra frumoasa cetatea, ca pe una din "podoabele tarii" dupa cum bine spunea Nicolae Iorga.

Nu doresc sa plictisesc prea mult cu date istorice, am tinut numai sa punctez momentele cele mai importante in dezvoltarea si evolutia cetatii.

Actualmente in cetate exista si Muzeul Cetatii Fagarasului "Valer Literat" care gazduieste colectii importante de arta, etnografie, arme, carti, obiecte de cult, iar muzeul este afiliat si muzeului Brukenthal din Sibiu. Deasemenea aici se regaseste si Biblioteca Municipala, Octavian Paler. Daca aveti rabdare si timp, despre toate acestea si multe altele puteti afla la fata locului, peste tot regasindu-se informatiile necesare. Se spune ca numai anul trecut i-au trecut pragul peste 30.000 turisti, o cifra ce spune multe; in continuare se mai lucreaza la partea sudica, unde am vazut ceva schele si nu se poate vizita.

Tarife si orar

Turistii pot avea ghid pt un grup de minim 15 persoane, sau pot primi ghid audio in limbile romana, engleza, maghiara, germana si franceza.

Biletul de intare este 15 lei pt adulti, iar copii, elevi, studenti, pensionari 7lei.

Orarul de vizitare:- pt perioada verii (1 iunie - 30 septembrie)

- de marti pana vineri 8-19

- sambata, duminica 10-18

- luni- inchis

- pt perioada de iarna (1octombrie- 30 mai)

- luni 12-16

- marti pana vineri 8-17

- sambata, duminica 9-17

Pe parcursul intregului circuit de vizitare este posibila atat fotografierea cat si filmarea, nu se percep taxe suplimentare pentru asta, dar in interior nu se poate folosi blitzul. Veti primi la intrare in muzeu si salile tronului, papuci de unica folosinta.

Vizita

Anuntandu-se inca o duminica caniculara, am luat trenul dis de dimineata, asa ca la ora 9 eram deja pe peronul garii din Fagaras. Nu am mai fost niciodata acolo si stiind ca programul de vizita incepe numai la 10, ne-am gandit sa facem o plimbare pana in centrul orasului, unde este cetatea.

Nu pot spune ca m-a impresionat orasul in sine, parea putin neingrijit, cei drept ca si datorita faptului ca se fac lucrari de reparatii, instalari conducte apa, toate trotuarele si drumurile sunt "devastate", oricum ne-am umplut de praf, iar senzatia era de oras pustiu; este adevarat ca era o ora destul de matinala pentru o zi de duminica, oricum doar spre centru, mai precis in Piata Mihai Viteazul, am mai vazut putina agitatie si usor, usor am zarit cladirea cetatii, falnica, impunatoare. Noi am ajuns in jur de 9.30 si nu eram primii, deja erau cativa turisti, care asteptau deja, la intrare exista o parcare incapatoare spuneam noi atunci. Nu si cand am iesit la orele pranzului si masinile erau deja pana la sosea. Pana sa putem intra inauntru, ne-am gandit sa facem un tur de cetate, pe langa zidurile ei, pe iarba frumos ingrijita, pe malurile apei ce inconjoara cetatea de jur-imprejur. E o adevarata placere sa te plimbi pe malul apei, unde poti admira in voie, cele cateva lebede albe si doua negre, ba chiar si una gri, si doua ratuste "afiliate " lor. De fapt la iesirea din cetate, acolo pe mal e si o placuta ce consemneaza existenta lebedelor inca din anul 1656 care aveau - citez "ratie zilnica o painisoara". Zidurile marete, acoperite cu steagurile ce reprezentau stemele, se oglindeau superb in apa, astfel ca vazut din poze parca zaresti doua cetati suprapuse.

Pana am dat un ocol cetatii s-a facut si ora de deschidere, asa ca ne-am asezat la coada deja formata pentru a lua biletul de intrare. Am inceput vizita cu primul obiectiv intalnit - camera temnicerului, unde interesante si totodata infioratoare erau instrumentele de tortura si incaperile reci si intunecoase, ce cred, serveau ca temnita. Am urcat apoi si in turnul temnitei, unde am zarit intinse pe niste sfori si asternute pe niste panze, sau hartie, gen stegulete, gandurile unora care s-au perindat pe acolo inaintea noastra. Tot acolo, dar si in alte parti am intalnit niste, nu stiu cum sa le zic, niste statuete- schelete, de sarma, reprezentand oameni, calareti, soldati. Sotul meu le-a spus fantome, asa ca le veti vedea in poze. Aceste fantome se vad! ha,ha! :) Sunt de mare efect, imi place sa cred ca seara, noaptea sunt luminate, asa pentru emotii... :)

Rand pe rand am trecut prin incaperile ce se pot vedea pe interior; Acolo in curte este un magazin cu souveniruri, unde gasiti de la magneti pana la o armura... in miniatura, la un pret de 3.700 ron. pt amatori..., deasemenea arme, sabii, topoare, obiecte de cult, bjuterii. Tot din curtea interioara se poate intra la o sala- restaurant, unde se pot tine diverse evenimente, aici fiind si o toaleta, de data asta ceva din timpurile noastre.

Ei si incalzirea facuta, urcam scarile spre muzeu, unde ne-am pus papucii si am inceput colindarea camerelor, una cate una, camere bine gandite si aranjate, cu note explicative la fiecare exponat, cu zona si perioada de provenienta. Am vazut de la monumente funerare pana la picturi, icoane pictate pe sticla, obiecte vestimentare pt femei, barbati, de la macelari la grofi, pt copii, bijuterii, arme, acte si carti, manuscrise, unelte de lucru ale vechilor bresle de meseriasi, vesela, tacamuri, podoabe, obiecte de mobilier restaurate frumos, haine taranesti, lada de zestre tipic saseasca, s-a creat un interior de casa taraneasca saseasca, mobilier pt nobili, principi, odaia unei principese, birouri, oglinzi imense, cu ornamente bogate, candelabre spectaculoase si poate ce mi-a placut cel mai mult, tavanul lucrat din lemn, de forme si modele diferite.

Pe holul de la etajul unu, putem vedea blazonele nobilimii ce a ocupat pe rand domeniul, apoi la etajul doi, ne desfatam privirea cu Sala Tronului, numita si Marele Palat. Aici au fost primiti solii din Tara Romaneasca, Moldova, dar si din Polonia, tot aici intalnim eleganta si frumusetea interioarelor de epoca, dar si multe armuri si arme vechi. Salonul Principelui, precum si celelate incaperi ne duc usor cu gandul la vremurile de mult apuse.

Dupa ce am vazut pe indelete interioarele, am iesit in curtea exterioara, ocolind de data asta numai cetatea, unde gasim panouri informative despre fiecare turn in parte, Turnul Rosu (Turnul Donjon) si dealtfel primul construit si cel mai inalt, unde la al doilea nivel se gasea camera de tezaur, mai sus servea drept locuinta, iar punctul cel mai inalt era de observatie; Turnul Pestrit, constructie inceputa de Stefan Mailat, terminata abia prin sec. XVI si care servea locuinta principeselor Transilvaniei. Turnul Thomory, construita de Paul Thomory, consemnat in documente ca primul comandant al unitatii, servea ca temnita la nivelul unu, celelate ca locuinta pt demnitarii cetatii, sotia capitanului, la nivelul doi si trei. In continuare Turnul Negru, servind ca depozit, casa vamesului, casa bucatarului, Turnul Temnitei, de care am povestit deja la inceputul incursiunii. Se spune ca exista si un tunel secret, (cum altfel), care trecea pe sub fantana si iesea undeva pe malul lacului, unde se afla tot timpul o barca pt o eventuala fuga, pe timpul razboaielor.

Unul din locurile mult discutate si vizitate din curte este spanzuratoarea, pe care daca o vezi, iti cam trec fiori reci, :D nu spun ce anume iti poti imagina, copii mici se amuzau, de, de unde sa stie... Fieraria cetatii, dotata cu instrumente specifice vremurilor, iar in partea sudica la Corpul de Garda, se fac lucrari de restaurare si nu se poate intra.

In anuntul informativ scrie ca turul dureaza o ora, nu stiu cum, ca noi am stat cam trei ore, cei drept, am facut foarte multe poze, am citit multe informatii, despre care recunosc, nu stiam mare lucru, ca de altfel si despre cetate, care este atat de frumos situata, chiar in centrul orasului si pe care nu o poti rata; e o adevarata fila de istorie, si o recomand atat adultilor cat si copiilor. La iesire, sunt niste cabanute cu souveniruri, ceva de-ale gurii, racoritoare. Copii si nu numai se pot bucura de o plimbare cu hidrobicicleta pe lac, acompaniati de lebede. Multe sedinte foto pe aleea din fata cetatii, apoi spre casa povestind despre domni si domnite...

Ce ziceti, vreti sa vizitati?

---

VIZUALIZĂRI: 3597 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI