Cetatea Alba Carolina - by night

TIPĂREȘTE

Astfel, pe la 18.40, am parcat mașina pe strada Mihai Viteazul (coordonate GPS : N46.068417 X E23.577432) și am plecat pentru a străbate cetatea pe traseul porților (aveam de gând să ating 6 din cele 7 porți, deoarece poarta a VII-a este situată pe latura nordică și nu este situată la îndemâna celor ce urmează traseul porților - am văzut-o totuși altădată..., iar dacă pentru cineva prezintă interes, putem dezvolta prin ecouri subiectul și pot posta și câteva foto de acolo).

Am ajuns la Prima Poartă, singura situată "jos în oraș" (adică în vatra veche a orașului), toate celelalte fiind situate "în cetate", adică în partea nouă a orașului, pe deal, într-o poziție strategică, de unde se poate observa cu ușurință până hăt-departe...

Aceasta este situată în partea estică a cetății și are formă unui ac de triumf cu trei intrări (P01). În partea superioară este amplasată stema Imperiului Habsburgic, încadrată de statuile zeilor Marte și Venus. Pe fiecare parte a porții există câte 2 basoreliefuri reprezentând diverse scene mitologice.

După ce am privit pentru prima dată poarta renovată, în luminile arhitecturale bine amplasate, am urcat dealul în cetate (P29), pe drumul bătut cu piatră cubică și străjuit de ziduri clădite din cărămidă arsă.

La baza Porții a II-a am găsit deja forfotă... câteva fete își făceau selfiuri cu statuile de pe poartă, câțiva bicicliști au ieșit din șanțurile cetății într-un concurs care-pe-care...

Am așteptat câteva clipe pentru ca toată lumea să iasă din cadru, timp în care am admirat această frumoasă poartă formată din 3 deschideri libere și astfel, am prins pentru voi fotografia ce reprezintă poarta în toată splendoarea ei (P02), astfel că, sunt convins că și vouă o să vă placă modul în care este pusă în valoare pe timpul nopții de lumina reflectoarelor.

Lângă poartă, există un panou informativ, de unde vă citez : Monumentul reprezintă a doua poartă de acces în cetate, situată în partea superioară a barbacanei. A fost construită între anii 1717 - 1736 în timpul stăpânirii Transilvaniei de Imperiul Habsburgic, coordonator de lucrări fiind ing. arh. Konrad von Wiess. Monumentul a fost parțial dărâmat la sfârșitul secolului trecut pentru reducerea pantei de urcare în cetate. Edificiul prezintă o poartă simplă, formată din patru pilaștrii decorați cu atlanți și ghiulele. Pilaștrii interiori au fost dărâmați.

Mi-am continuat plimbarea spre Obeliscul Horea, Cloșca şi Crișan, de unde am privit pentru prima dată piesa de rezistență a cetății - Poarta a II - a (P03) și am aruncat o privire și spre vatra veche a orașului (P28), invidiindu-i pe locuitorii acestui oraș pentru calmul cu care-și trăiesc viața...

După câteva momente petrecute în fața obeliscului, am aruncat câteva priviri spre vechile șanțuri de apărare a cetății, excelent puse în valoare azi, după reabilitare și am trecut podul mobil, din lemn spre Poarta a III - a.

Această poartă (P04), este cea mai mare și mai impunătoare dintre cele 7 porți ale cetății despre care vă relatez în această scriere, remarcându-se prin masivitatea și bogația decorului care o împodobește pe ambele părți. Poarta are forma unui dublu arc de triumf, având două treceri pietonale și una suficient de mare pentru a putea trece carele/căruțele. Deasupra acesteia se afla statuia călare a lui Carol al VI-lea, împăratul austriac în timpul căruia a fost ridicata cetatea. În soclul statuii împăratului austriac, se afla amenajata celula unde se spune că a fost închis Horea.

Pe panoul informativ situat lângă această poartă am citit și vă spun și vouă că : Poarta a III-a a Cetății Alba Carolina, construită între 1715 - 1738, în stil baroc, a fost dedicată împăratului Carol al VI-lea (1685-1740) și prințului Eugeniu de Savoia (1663-1736), comandantul armatei imperiale, pentru a glorifica victoriile împotriva turcilor. Poarta cu trei intrări semicirculare, despărțite de 4 pilaștri dublii în stil doric, are forma de arc de triumf susținând un postament în formă de trunchi de piramidă, terminat cu statuia ecvestră a Împăratului... Fațada exterioară a porții este decorată cu 2 basoreliefuri reprezentând plecarea la luptă și întoarcerea glorioasă a prințului Eugeniu de Savoia. Fațada interioară este ornată cu 4 statui reprezentând cele 4 virtuți de la stânga la dreapta : Abundența, Înțelepciunea, Cumpătarea și Forța...

Am continuat pe vechiul drum roman Via Principalis (P05) - drumul roman care intra prin poarta de sud a castrului, trecea spre poarta de nord prin fața clădirii comandantului Legiunii a XIII Gemina, am admirat situl arheologic descoperit cu prilejul renovării și amenajat în așa fel încât să poată fi văzut de toți vizitatorii cetății (P06). De asemenea, m-am oprit câteva clipe ca să admir (a cât-a oara... ?) basorelieful ce recrează o luptă între daci și romani (P08)

Am aruncat o privire spre actuala Facultate de Drept (pe vremea mea sediul fostului Liceu Industrial 4 - unde învățau cu preponderență fete și pe unde mai dădeam și noi câte-o tură... la o poveste... (vezi P07).

Trecând pe lângă Piața Cetății, pe care am lăsat-o în dreapta mea, am continuat pe str. Mihai Eminescu (P09), am lăsat pe stânga Clădirea Ierihon, am mers mai apoi spre muzeu, Sala Unirii, ansamblul Catedralei Reîntregirii și cel al Catedralei Romano-Catolice, lăsându-le să-și ducă nemurirea grupurile statuare pomenite de colegii care au mai scris despre această locație, pe lângă care trebuie să recunosc că am trecut destul de repede...

După Cladrea Ierihon, pe partea stângă a sensului meu de deplasare, este amplasată satuia ecvestră a lui Mihai Viteazul, în spatele căreia, se înalţă Palatul Princiar, care pentru o perioadă a servit şi drept reşedinţă a lui Mihai Viteazul.

Dar, mie Palatul Princiar îmi aminteşte faptul că într-una din clădirile d ela parter cu acces direct în stradă era prin 1991-1992 prima discotecă studenţească, de vineri până duminică, loc în care eram mai mereu prezent, pentru că nu erau aşa multe locuri de distracţie pe vremea aia. Îmi amintesc şi acum că mergeam...."la coada calului" :)) La discotecă :)

Ajuns lângă Muzeul Unirii (P10), l-am admirat scăldat în lumina artificială (mie mi se pare că arată foarte bine) și am aflat că până la preconizata renovare (din câte am înțeles este de actualitate începerea acestor lucrări), acolo există o expoziție de... reptile :((No'tre' să recunosc că asta nu mi-a plăcut. În Muzeul Unirii o expo cu iguane mi se pare de-a dreptul nepotrivit... cred că se găseau alte spații pentru o astfel de expoziție nu un astfel de muzeu - tezaur național!

Am aruncat o privire și spre Sala Unirii (P11), prilej adânc de reflexie pentru orice român și mi-am continuat acest (aproape) pelerinaj.

Am observat șirul căruțelor-chioșcuri ce vând de toate pentru toți (P12), care din păcate erau cam toate închise (deh ora înaintată și faptul că-i extra-sezon), am aruncat câteva priviri pe dreapta ansamblului Catedralei Reîntregirii (P13) și am constatat că în catedrală se săvârșea slujba de seară. După ce am aruncat o privire Catedralei Romano - Catolice (P15) - închisă la acea oră (am vizitat-o altădată și poate am să v-o prezint și vouă, într-o altă scriere), am zărit Poarta a IV-a.

După cum am putut citi pe unul din panourile informative, drumul spre această poartă trece peste zona sacră a castrului roman, respectiv peste ruinele Templului lui Mithras și Sanctuarul Zeiței Nemesis, descoperite la o adâncime de 1,5 metri cu ocazia lucrărilor de reabilitare a cetății, la ora asta artefactele găsite acolo regăsindu-se azi în colecția Muzeului Unirii (printre iguane :().

Poarta a IV-a (P14), este situată la mijlocul zidului care leagă bastionul Sfintei Trinitati de bastionul Sfântul Mihail, fiind singura decorată de pe latura vestică, în stil baroc. Poarta este prevazută cu o singură intrare semicirculară încadrată de pilaștri, de o parte iar de cealaltă parte se găsesc doua camere de gardă așezate simetric, în valul de pământ, iar deasupra porții se afla o clădire ce adăpostea corpul de garda.

Am străbătut poarta (P16) și am ieșit pe podul din lemn reconstruit la momentul renovării cetății, am ajuns în Parcul Unirii și mi-am continuat drumul spre Poarta a V-a. În trecere, am intrat în zona de servicii (a se citi... locul unde putem scăpa de griji... presante... în timpul unei vizite), am urcat în locul de joacă al kinderilor și m-am întors la traseul porților.

Poarta a V-a (P21-22), a fost amplasată pe colțul din sud-vest al ravelinului Sfântul Mihail, demolat parțial în 1921, cu ocazia lucrărilor de construcție al Catedralei Ortodoxe. Poarta este una din intrările secundare a cetății de tip Vauban - Alba Carolina, arhitectura acesteia este una simplă, din cărămidă arsă și piatră, fără elemente sculpturale. În fața porții se găsește un pod care face legătura între ravelinul Sfântul Mihail și cea de-a treia linie de apărare a cetății numită contragarda.

Pe un drum pietruit cu piatră cubică (P23) se ajunge la Poarta a VI - a (P25), care este amplasată pe cea de-a treia linie de apărare, contragarda. Aceasta are dimensiuni reduse, fiind compusa doar din doi piloni laterali lipsiți de elemente decorative. La exterior, cu ajutorul unui pod de lemn (P24), comunică cu o piațetă. Această poartă mai este cunoscută și sub denumirea de Poarta Regelui, deoarece pe aici au intrat regele Ferdinand și regina Maria, în anul 1922, cu ocazia încoronării.

După ce am aruncat o privire orașului nou... respectivi părții de oraș ce se numește "Cetate" (P27), m-am întors în interiorul cetății și pe drumul de întoarcere am descoperit în șanțuri și un punct de informare turistică (P26), am reușit să arunc o privire de ansamblu celor 2 lăcașuri de cult : ortodox și romano-catolic (P20). Mai apoi, am făcut o poză de ansamblu și numai cu Catedrala Reîntregirii (P19) și m-am îndreptat agale spre poarta a III-a (P17).

În Piața Cetății am aruncat o altă privire părții din spate a Sălii Unirii foarte fain luminată în lumini multicolore, am făcut câțiva pași spre Monumentul Custozza, am revenit pe Via Principalis și am refăcut drumul în sens invers până la locul unde lăsasem mașina.

Hmmm... a fost o plimbare tare faină, la ceas de seară și a fost o... rememorare a vremilor de mult apuse ( :))), într-o cetate tare mândră, de care io' sunt tare mândru.

Am constatat astfel că cetatea este bine pusă în valoare și pe timpul nopții, de luminile gândite de proiectanții renovării ei, inspirați și din acest punct de vedere.

Astfel, Cetatea Alba Carolina poate reprezenta un loc de promenadă chiar și după apusul soarelui, la pas cu persoana iubită, de ce nu...

În concluzie, AmFostAcolo, am să mai merg de câte ori voi avea posibilitatea și v-o recomand și vouă, fără rezerve!

---

VIZUALIZĂRI: 3197 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI