EXCELENT
GRAD SATISFACȚIE
NOTARE MEDIE REZULTATĂ
Cat Cat Galerie d'Art Hotel [Sa Pa](încă) NECLASIFICATĂ / MENIU
Un hotel cu lift „economic” :)
TIPĂREȘTE
URMARE de aici
Miercuri, pe 14 februarie, am plecat din Hanoi către următoarea destinație a circuitului nostru și anume Sapa. Pe la ora 15.00 ne-am îmbarcat într-un microbuz curat, cu scaune de piele, reclinabile la 120 de grade, cu spațiu generos la picioare, cu aer condiționat, cu Wi-fi parolat și am călătorit timp de șase ore pentru a străbate cei aproape 380 de kilometri dintre Hanoi și Sapa. Pe drum am făcut două pauze, una de 30 de minute și cealaltă de 20 de minute, opririle făcându-se în locuri gândite special pentru astfel de pauze ale autobuzelor, autocarelor sau microbuzelor, care sunt cele mai utilizate mijloace de transport în Vietnam.
Așa că în jurul orei 21.00 am ajuns la Sapa fără să fi resimțit prea mult oboseala călătoriei. Stația companiei Sapa Express se află la vreo doi kilometri de hotelul pe care l-am rezervat pentru trei nopți, ne-am îmbarcat într-un taxi și după vreo zece minute taximetristul ne-a anunțat c-am ajuns la hotel. Și unde e hotelul? Eram pe o străduță îngustă cu clădiri destul de înalte pe ambele laturi și nu-mi dădeam seama în ce clădire trebuie să intru. Eram chiar în dreptul hotelului, însă este slab semnalizat. Există o plăcuță mică cu numele hotelului, undeva la vreo trei metri înălțime, dar trebuie să ai inspirația să privești în sus ca s-o vezi.
Am intrat, fata de la recepție știa cine suntem, semn că doar noi mai trebuia să facem check-in în acea zi, totul a decurs rapid, mi-a dat cheia de la cameră și...
- Domnu’ știți... liftul merge doar până la etajul șapte (noi aveam camera la etajul nouă). - Da’ de ce, întreb eu, e prea scurt cablul, sau care-i treaba? - Păi nu, dar așa e construcția. Cu șapte etaje, o platformă spre munte și apoi alte două etaje lipite de munte. - Aha, păi dă-mi o cameră mai jos. - Nu se poate, zice ea. - Da’ de ce? Ți-a zis cineva că doar românii n-au rău de înălțime, sau care-i șmecherezul? - Nu, dar doar la opt și la nouă sunt camerele cu balcon, așa cum ai rezervat matale.
Pffff, iată și acciza suplimentară la țigări, că doar de-aia am vrut balcon. Două etaje pe jos și la urcat și la coborât. Asta e, plătim” prețul” pentru vicioși. Dăm să plecăm (omul cu bagajele deja chemase liftul) și...
- Aloooo, păi nu plătiți? - N-am văzut felinarul roșu la intrare și n-am știut că se plătește înainte, ca la... (deja începuse să-mi crească tensiunea). Nu tre’ să văd și io camera întâi? Dacă nu-mi place? Îmi mai dai tu banii înapoi? - Normal că nu, camera e rezervată cu garanția Booking.com. Și chiar dacă nu vă place, oricum alta n-avem.
Tipa era calmă, eu mă făceam că sunt calm. Scot cardul, mă uit la Doamna mea, zice... plătește odată că fac pe mine.
Acum că v-am povestit treaba asta, o să anticipez și o să vă spun că e regulă generală în Vietnam. Se pătește la check-in. Am aflat tărășenia până la urmă, la Phong Nha, unde am dat de un tip tare haios care mi-a povestit motivele pentru care se plătește înainte. Se dau multe țepe în Vietnam. Cine pleacă fără să plătească? Chinezii. Hi, hi, hi, nu mi-aș fi imaginat niciodată așa ceva.
M-am lungit cam mult cu introducerea asta. Acum când rememorez check-in-ul ăla râd, dar atunci, pe moment, mă cam apucaseră pandaliile. Cat Cat Galerie D’Art este un hotel bun în Sapa. Am stat aici trei nopți într-o cameră dublă deluxe, cu balcon (așa e trecut în rezervare), cu mic dejun inclus, pentru care am plătit 96 de euro, adică vreo 32 de euro / noapte. Un preț foarte bun pentru ce oferă.
Păi să vedem ce oferă. Așa cum am spus oferă un lift care merge doar până la etajul șapte. Când am auzit prima dată, nu mi-a picat bine. Dar la etajul șapte este o platformă imensă de pe care ai acces la cele trei restaurante și un bar pe care le are acest hotel. Singurul pe care l-am testat a fost restaurantul De Chapa, unde se putea servi micul dejun și prânzul. Micul dejun l-am servit în toate cele trei dimineți, prânzul n-aveam cum, pentru că la ora aia eram pe coclauri. Celelalte restaurante, La Cascade și La Valee nici măcar nu le-am vizitat, iar la barul La Marche n-am văzut niciodată pe nimeni, deși treceam prin el de fiecare dată în drumul de la lift spre cameră sau invers.
De pe această platformă mai aveam de urcat două etaje pe scări până să ajungem la camera 909, cea care ne-a găzduit timp de trei nopți. Bun. Despre cameră, ce să spun. Pe mine mă cam enervează să descriu o cameră care are evident un pat dublu sau două twin, noptiere, veioze, cuiere, alea, alea. Chiar și baie, care era echipată cu... văd c-așa-i la modă să zici acum, duș walk-in. Hi, hi, hi... am învățat-o și pe-asta. Ce să mai spun? Că lenjeria de pat și prosoapele erau curate? Normal că erau, că altfel plecam de-acolo în secunda doi, iar review-ul ăsta s-ar fi numit” Cum am dormit eu la Sapa, la unchiu-n gară” . Culori de pereți și draperii? Habar n-am. Eu dorm cu ochii-nchiși. Iar când sunt deschiși, mă interesează doar unde-s țigările și bricheta. Camera asta avea vreo 22 de metri pătrați și în afară de tot ce are nevoie omul ca să doarmă acolo, avea un șemineu care sigur nu era de decor, pentru c-am verificat eu vatra și deși era curățată se puteau vedea mici urme de cenușă. Mai avea ceva ce n-am văzut până acum pe nicăieri. Mască de gaze pe care s-o folosești în caz de evacuare la vreun incendiu, bănuiesc. M-am amuzat că era doar una. Păi cum facem? Dăm cu banul, care scapă și care se intoxică cu fum? Mini frigider era, c-am ținut apa în el ca să fie rece. Aer condiționat era. L-am folosit la greu să facem cald în cameră noaptea pentru că nu există calorifere, iar la Sapa în această perioadă sunt doar câteva grade peste zero pe timp de noapte. După ce ne-am instalat, hai să fumăm o țigară. Unde-i balconul? Frate, în afară de ușa pe care-am intrat nu mai era nicio ușă. Să mor io. M-am uitat și sub covor să verific. Pac! Și se-auzi un zgomot de fise picate. Balconul de fapt e culoarul exterior, cel pe care se face accesul de la scări la camere. Mari pișicheri vietnamezii ăștia. Niciun scaun afară, nicio masă, ioc scrumieră. Până la urmă am ales ca loc de fumat platforma exterioară de la etajul șapte. Acolo erau și mese pe terasele restaurantelor, leagăn, chiar și loc de fumat special amenajat. Am cam urcat și coborât scări, dar nu-i bai, ajută la dat burta jos.
Așa cum am spus mai sus, micul dejun l-am servit în restaurantul De Chapa. Aist restaurant avea mese și la interior și pe terasă. Cu toate că dimineața era destul de răcoare, cafeaua am băut-o pe terasă, pentru că... evident, la interior fumatul era interzis. Aparent oferta pentru micul dejun este destul de basic. Dar... supa aia de pui sau de vită, omletele sau ochiurile pe care ți le făcea băiatul ăla, cu ingerdientele pe care ți le alegeai singur, fructele, legumele, toate erau de nota 10. Cafeaua foarte bună (de altfel în tot Vietnamul am băut cafea bună). Deși pe mine mama m-a înțărcat cu espresso :), cafeaua băută în Vietnam prin metoda asta cu infuzie, m-a făcut să-mi cumpăr și eu un infuzor de-ăla și acum mai încerc și-acasă, măcar sâmbăta sau duminica.
Fata de la recepție, cea care lucra pe timp de zi a fost de toată isprava. Orice am întrebat-o, mi-a răspuns. Am corespondat cu ea pe mail înainte să plec de-acasă și am rugat-o să mă ajute cu o mașină cu șofer pentru vreo 7-8 ore, a rezolvat-o. Ne întreba în fiecare zi dacă e în regulă, dacă dorim ceva, mi-a recomandat locuri pentru luat masa care au fost OK. Habar n-am numele ei vietnamez, eu o știu de Sandra. Așa se recomandă ei, pentru ca europenii să le rețină nick-name-ul mai ușor. Altfel e greu. Numele lor vietnamez sună de parcă dai drumul la un lighean pe scări. Cam ca la chinezi.
Am vorbit despre hotel, acum să mă explic puțin care a mai fost motivul pentru care l-am ales. Este excelent poziționat. La 200 de metri de centrul turistic al orașului, acolo unde găsești în primul rând Mall-ul Sun Plaza, loc de unde iei funicularul care te duce la telecabina cu care urci pe Muntele Fansipan. Chiar lângă Mall este o piață mare care are în mijloc un amfiteatru, loc unde seara au loc tot felul de spectacole oferite de artiști locali. Bancomate tot în zonă, inclusiv bancomat Agribank, cel care ne interesa pe noi. Restaurante? Zeci. Baruri, chiar și cluburi de noapte, pentru cine e interesat. Tot de-aici din centrul turistic pleacă principala stradă cu magazine de unde poți cumpăra tot ce-ți trece prin cap. Există și punct info turistic cu pliante despre ce se poate vizita în Sapa în limbile chineză, vietnameză, engleză și franceză.
La ieșirea din hotel, dacă o iei în partea opusă centrului turistic al orașului ai de parcurs doar vreo doi kilometri pentru a ajunge în Cat Cat Village, un sat locuit de minoritari etnici vietnamezi, un sat care e în top cinci locuri de vizitat în Sapa.
Clar, acest hotel nu este perfect. Cel mai notabil minus pentru mine a fost șmecheria cu balconul. Dar am găsit soluții să trecem și peste asta. Ar trebui să explice clar în descriere că acele camere cu” balcon” se află la etajele la care nu ai acces cu lift. Sunt curios ce-ar face cineva cu o dizabilitate locomotorie dacă s-ar trezi pus în ipostaza de a rezerva acest tip de cameră, pentru că nu există soluții. Le-am spus că semnalizarea din stradă a hotelului e slabuță și mi-au zis că nu-s primul care le spune asta și că vor găsi o soluție.
Și totuși. Raportul calitate-preț mi se pare că este excelent și că poate compensa cu vârf și îndesat aceste minusuri. Adică, eu dacă m-aș duce a doua oară la Sapa, aș rezerva fără să ezit tot acest hotel, în condițiile în care prețul ar rămâne la fel de bun.
Trimis de Pușcașu Marin in 15.04.24 10:11:14
16 ecouri scrise, până acum, la acest articol
NOTĂ: Părerile și recomandările din articol aparțin integral autorului (Pușcașu Marin); în lipsa unor alte precizări explicite, ele nu pot fi considerate recomandări sau contrarecomandări din partea site-ului AmFostAcolo.ro („AFA”) sau ale administratorilor.
- sait oficial al acestei destinații:
- Coordonate GPS: 22.33288313 N, 103.83993980 E - CONFIRMATE
ECOURI la acest review
16 ecouri scrise, până acum, la acest articol
Mutat în rubrica "Cat Cat Galerie d'Art Hotel [Sa Pa], [ALTE ZONE]" (nou-creată pe sait)
-
Am setat în program coordonatele GPS ale acestei destinaţii, rezultând următoarea poziţionare pe hartă -- click aici.
Rog așteptați...
Review-ul a primit „Punctaj Adițional Actualizare RUBRICĂ”
Voturile FB/FU, B/U sunt de valori semnificativ mai mari.
@webmasterX: Exact acolo e. Mulțumesc.
Mulțumesc încă odată. Am văzut mai târziu al doilea ecou 
@Pușcașu Marin: Ha-ha, am suferit alături de tine la șmecheria cu balconașul. Ca fumătoare înrăită ce mă aflu, încerc întotdeauna să rezerv camere cu balcon sau terasă, așa că te înțeleg perfect.
Plata la check-in din cauza chinezilor? Uite că am mai aflat ceva.
Micul dejun arată grozav iar prețul cazării a fost imbatabil!
O alegere foarte bună. Felicitări!
@Carmen Ion: Din păcate, viciul ăsta păcătos este cel care dictează primul filtru pe care îl pun atunci când caut o cazare: să aibă balcon. Aici n-a fost chiar balcon, deși așa era prezentat, dar n-a fost mare problemă. De fapt, pentru mine nimic nu reprezintă o mare problemă, dacă trebuie să fumez. Urc, cobor, merg târâș, mersul piticului, orice. Dar ia pune-mă să urc și să cobor cele două etaje ca să... habar n-am, să ud florile, sau mai știu eu ce . E jihad!
Chestia cu plata la check-in m-a surprins la Hanoi și la Sapa. După aceea, aflând motivul, am luat-o ca atare, dar nu mă puteam abține, așa... de amorul artei și-i întrebam dacă li se pare că am figură de chinez . Oricum m-a frapat motivul pentru care se face plata la check-in. Nu m-aș fi gândit că în secolul nostru mai pot exista situații de genul ăsta. Oare nu toată lumea garantează cu cardul rezervarea? Habar n-am.
Mulțumesc mult pentru vizită și pentru ecou.
@Pușcașu Marin: Prima mea nelămurire, dar mare (după ce ai zis că vietnamezii ăștia își iau nick-name-uri pe înțelesul europenilor, gen Sandra), este de ce să-ți pui numele hotelului Pisică Pisică Hotel Galerie de Artă? Sau or fi tradus mot à mot din vietnameză pentru turiștii chinezi? 😏
Deși tu zici că le-ai găsit minusuri pentru balcon, să știi că pe mine nu m-a deranjat. Chiar văd din P04 că de la nouă până la șapte (la locul de fumat) nici nu era așa mare distanță 
.
Daar, când m-am uitat la P10 & P11, m-a deranjat... ideea „că chinezii” ăia care vor să plece fără să plătească, s-ar putea uita la mine în cameră... Dacă s-or gândi să nu plece cu mâna goală!? 😊
@k-lator: Păi, hai să-ți zic io cum văd problema... așa, după tărătăcuța mea. Copiez pe litere după o carte de vizită: Nguyen Thac Bang Ha. La ăsta a fost ușor, că-i ziceam Mr. Ha, dar strigă-l tu pe tot numele lui vietnamez și să-mi spui dacă nu ți se limbă plimba-n gură. Crede-mă... e mai ușor cu Sandra, George, Tommy etc. Am avut eu un coleg pe care-l chema Par_ _ _ _ _ _ _ I. Ap_ _ _ _ _ Wil_ _ _ _ _ _ Io_ _ _ (știi, GDPR-ul, dar numărul de litere e pe bune). Pune tu un vietnamez să-l strige pe-ăsta pe nume.
Apoi... meteahna corporatiștilor... să citească totul în engleză . Cat Cat chiar e numele vietnamez al satului cu pricina. Cu accent ascuțit pe „a”, dar să mai stau și să setez tastatura în franceză... Știam pe vremuri niște combinații cu „Alt” și trei cifre pentru litere de-astea cu accente, sidile, căciulițe, dar mi-a intrat creierul la apă și le-am uitat.
La 908, perete-n perete cu mine chiar erau doi chinezi. N-aveau nicio treabă. Domnișoara chiar își etala pectoralii seara, fără să aibă draperia trasă. Mă rog, cred că avea -1 la cupa de la accesoriu, s-a-ntâmplat odată s-o văd, după aia mi-am pus mâna la ochi de câte ori treceam pe-acolo pentru că mie-mi plac chestiile convexe, nu concave. Plus că așa am avut circumstanțe atenuante, în caz că shaolinul m-ar fi bănuit de ceva obsesii de voyeurist
Și nu în ultimul rând, mulțumesc pentru ecou. Îmi place că trebuie să mă întrebuințez serios ca să-ți răspund . Sper să fie și lămuritoare răspunsurile. Dacă nu, mai încerc.
@Pușcașu Marin:
Am zis să cer ceva lămuriri, dar m-am răzgândit pentru că nu vreau să se generalizeze ideea că oamenii de prin corporații nu sunt familiarizați cu concav și convex... adică treburile alea referitoare la” ține ploaia” vs” nu ține ploaia” .
Mă rezum doar la atât:
Cu plăcere!
@Pușcașu Marin:
Un review absolut savuros!
Am râs de la început până la sfârşit 
”... ne-am îmbarcat într-un taxi și după vreo zece minute taximetristul ne-a anunțat c-am ajuns la hotel. Și unde e hotelul? Eram pe o străduță îngustă cu clădiri destul de înalte pe ambele laturi și nu-mi dădeam seama în ce clădire trebuie să intru. Eram chiar în dreptul hotelului, însă este slab semnalizat. Există o plăcuță mică cu numele hotelului, undeva la vreo trei metri înălțime, dar trebuie să ai inspirația să privești în sus ca s-o vezi.
Tu ai fost chiar norocos să ajungi fix în faţa intrării, chiar dacă erai uşor derutat în peisaj. Eu am păţit-o mai rău în Turcia să-mi spună GPS-ul că am ajuns la destinaţie, să văd mare de tot firma cu numele hotelului, dar să nu găsesc intrarea. Am coborât din maşină, în ploaie şi blocând tot traficul, şi căutam cu privirea vreo scară ceva pentru a ajunge tocmai în vârful munţişorului, nevrând să-mi imaginez şi cum aş putea urca acolo cărând după mine ditamai trolerele. Evident, intrarea în hotel era de pe o stradă mai sus şi tot evident cu sens unic din partea opusă , ploaia se înteţise şi toţi turiştii din micul orăşel plecau chisar atunci la plimbare cu maşinile, că umbrelele sau pelerinele erau prea scumpe. Crede-mă că se poate şi mai rău.
”Am stat aici trei nopți într-o cameră dublă deluxe, cu balcon (așa e trecut în rezervare), cu mic dejun inclus, pentru care am plătit 96 de euro, adică vreo 32 de euro / noapte. Un preț foarte bun pentru ce oferă.
Mie preţul ăsta mi se pare excelent. Eu am plătit triplu la cazarea aia despre care scriam mai sus. Şi nu am avut nici măcar lift 
”Chiar și baie, care era echipată cu... văd c-așa-i la modă să zici acum, duș walk-in. Hi, hi, hi... am învățat-o și pe-asta.
Păi chiar duş walk in ai avut . "Walk in" îi zice când cabina de duş este pusă direct pe gresie, fără să existe vreo cadă sau cădiţă de duş.
”După ce ne-am instalat, hai să fumăm o țigară. Unde-i balconul? Frate, în afară de ușa pe care-am intrat nu mai era nicio ușă. Să mor io. M-am uitat și sub covor să verific. Pac! Și se-auzi un zgomot de fise picate. Balconul de fapt e culoarul exterior, cel pe care se face accesul de la scări la camere. Mari pișicheri vietnamezii ăștia. Niciun scaun afară, nicio masă, ioc scrumieră.
Cu balconul te-au cam ţepuit vietnamezii ăia, dar tot era mai bun ca nimic. Eu mi-aş fi scos un scaun şi aş fi fumat liniştită pe culoarul respectiv, ignorând şi chinezul şi pe nevasta acestuia. Nu mi-aş fi deplasat eu fizicul pe scări în sus şi în jos pentru fiecare ţigară când aveam mândreţe de "balcon", şi plătit! pe deasupra, chiar în pragul uşii.
Fumatul ăsta cere multe sacrificii. Nu ai idee ce emoţii am în legătură cu viitorul sejur după ce am descoperit, evident după ce am plătit integral , că nu am voie să fumez nici măcar pe propriul balcon la hotelul ales 
. Mă şi văd defilând în pijamale prin lifturi şi prin recepţie seara târziu şi dimineaţa devreme pentru a ieşi în stradă să fumez, alt loc de fumat neexistând.
Ce ai putut să mă enervezi cu sucul ăla galben din poza P22! Nu puteai să zici şi tu că e mango sau altceva care nu îmi place Dar nu mai e mult până la Paşti şi voi bea şi eu chit că îl cumpăr de la supermarket
Clar că tot acolo vei trage și a doua oară. Deși aș fi curios cum ai scrie la fel de savuros un articol despre cazarea "la unchiul în gară" de vreme ce la Sapa nu ajunge trenul😋
Mă crezi că la pozele tale nu mă uit? Și când îți citesc articolele mă răscolește nostalgia...
Na, că am apăsat pe o tastă a telefonului și mi s-a îngălbenit o parte a textului. Și nu mai știu pe care😂
@nicole33: Pfff, am uitat de treaba cu fructul pasiunii. Uite, rectific. Sucul ăla galben era de-ăla făcut din prafuri, era plin de chimicale, o porcărie . Au pus semințe de mac în el ca să te inducă în eroare, să crezi că-s semințe de... și să te gândești c-ar fi suc de... Nici n-am băut (mai mult de două pahare în fiecare dimineață).
Treaba cu fumatul e un stres și pentru mine. Și pe măsură ce trece timpul observ că interdicțiile se înăspresc. Așa că nu mă miră că nu mai ai voie nici pe balconul camerei. Eu mai am și prostul obicei să respect regulile, indiferent dacă mie mi se par uneori absurde. Până la urmă e opțiunea mea dacă merg într-un loc unde știu că n-am voie aia, n-am voie cealaltă. E neplăcut să mergi în vacanță, să vrei să te simți bine, chiar dacă în accepțiunea ta, a te simți bine înseamnă să aprinzi o țigară la o cafea, admirând poate un răsărit de pe balcon și să știi că n-ai voie. Ai ce face? Nu prea. Știi bine că, uneori ești considerat nesimțit chiar dacă fumezi unde este permis, doar pentru că cel care te categorisește așa crede că el are anumite” drepturi” . D-apoi să n-ai voie. Pe lângă faptul că devii regele nesimțiților, riști și vreo amendă de te ustură buzunarul.
Eh și-a venit și rândul dușului” walk-in” . . Știi, ai mei nu prea stăteau bine cu banii când eram eu copil. Ce Amfiteatru, Panoramic sau Belvedere în Olimp? Se mulțumeau cu Diana prin Venus sau mai știu eu ce hotel în Eforie, cu bilete de la sindicat. Pot să spun că încă de pe atunci se inventase deja conceptul de BAIE” walk-in” ? Că dacă-mi amintesc eu bine, furtunul de duș pleca direct din bateria de la chiuvetă și când făceai duș, toată baia era o mare baltă. Doar că nu-i zicea nimeni” walk-in” pe-atunci. Am zis că nu mai zic nimic de corporații și corporatiști pentru că văd că unii” se-atacă” rău. Dar n-am ce face. Și EU sunt corporatist și sunt pe toate listele negre în CORPORAȚIA pentru care lucrez. Pentru că sunt un fel de Don Quijote în lupta cu romgleza. Clar problema e la mine în ogradă. Cine sunt eu să mă pun în calea” fericirii” majorității? Dar nu mă las, neam. La mine la serviciu, zic. Aici, pe AFA e ultima dată când mai pomenesc ceva de corporatiști sau corporații. Nu de alta, dar nu vreau să am reclamații, cum că cineva, de nervi, a turnat mâncarea de cartofi (generic vorbind - poate fi și carne de fazan cu dulceață de flori de kiwi la o adică) proaspăt făcută, în mașina de spălat rufe, pe post de detergent .
Moamăăă, a ieșit ecoul mai lung decât articolul . Mulțumesc pentru ecou și pentru comentarii. Să știi că și eu am zâmbit pe sub mustață, doar închipuindu-mi cum vei ieși la o țigară în” uniformă” de noapte, urându-le de bine tuturor celor ce-au dat legi antifumat
@Marius 72: Ai dreptate. La Sapa nu e gară. Dar la cum se mișcă vietnamezii, nu m-ar mira să fie în câțiva ani. Măcar să am eu timp și bani să mai ajung odată pe-acolo.
Cu pozele, nu-i bai, stai liniștit. Înțeleg. Ca și mine, știi foarte bine că n-am făcut altceva decât să apăs pe un buton. În rest, natura (și câteodată și vietnamezii) a făcut totul. Decât să te-apuce nostalgia după Vietnam privind niște fotografii, mai bine fă-ți un plan de bătaie pentru Cambodgia și Thailanda. Îndrăznesc să spun că merită.
Mulțumesc frumos pentru ecou.
@Pușcașu Marin: Planul e deja creionat pe zile și obiective pentru Cambodgia și Laos. Însă nu știu când - și dacă😇 - îi va veni rândul...
Cu aterizare și plecare la Bangkok, bineînțeles!
Intenționez să las mai deoparte Europa și să mergem către locuri mai îndepărtate cât încă mai putem răzbi cu vârsta. Problemă e în privința "co-turistului" care nu prea vrea să suporte zboruri lungi.
Iar anul acesta mi-a făcut o concesie ale căror repercusiuni se vor ivi, cu siguranță 😂: și-a dat acordul să mergem în cel mai îndepărtat loc turistic în care se poate ajunge din țara noastră, în Noua Zeelandă.
Așa că la anul musai să mă mulțumesc cu drumeții pe aici, bănuiesc...
@Marius 72: Ei da. După ce ne-a” plimbat” @AZE prin Australia, urmează și Noua Zeelandă. Mă grăbesc să-mi pun sacoșa sau scăunelul la coada celor ce vor dori să citească printre primii impresiile tale de-acolo.
Ce să zic? Să se comprime timpul până la data plecării și să se dilate pe perioada vacanței de-acolo
- Folosiți rubrica de mai jos (SCRIE ECOU) pentru a solicita informații suplimentare sau pentru a discuta cele postate de autorul review-ului de mai sus
- Dacă ați fost acolo și doriți să ne povestiți experiența dvs, folosiți mai bine butonul de mai jos ADAUGĂ IMPRESII NOI
- Dacă doriți să adresați o întrebare tuturor celor care au scris impresii din această destinație:
in loc de a scrie un (același) Ecou în "n" rubrici, mai bine inițiati o
ÎNTREBARE NOUĂ
(întrebarea va fi trimisă *automat* tuturor celor care au scris impresii din această destinație)
- SOCIALs
AmFostAcolo® este marcă înregistrată