Descopera castelul Methoni

TIPĂREȘTE

Oraselul pitoresc Methoni cu castelul său impunător, este situat la vârful sud-vest al Peloponezului si are o populatie de cca. 2000 de locuitori.

Methoni se afla la 10 kilometri de Pylos și la 61 de kilometri de capitala Messiniei, Kalamata.

Methoni este o destinație turistică populară în Peloponez, bogată în monumente vechi, precum și bizantine, venețiene și turcești: biserici, moschei, fortificații.

Atracțiile locale includ castelul Methoni și catacombele Sfântului Onoufrios, cel mai vechi cimitir creștin care a fost găsit în Peloponez și care este situat pe versantul muntelui Agios Nikolaos, la nord de oraș. Patru sute de metri la est de cimitir se află un alt monument important al regiunii, biserica bizantină a Sfântului Vasilios din secolul al Xl - lea al XI- lea. La 4 kilometri nord-est de Methoni, merită vizitate ruinele impunătoare ale bisericii Agioleo, care a fost distrusă în 1267.

Atractia principala o reprezinta castelul pe care am reusit sa-l vizitez in decursul lunii iunie.

Castelul Methoni este unul dintre cele mai importante și mai frumoase castele din Grecia. A

fost construită de venețieni după 1209 într-o locație strategică, pe o stâncă care pătrunde în

mare și este separată de pământ printr-un șanț artificial.

Istorie

În peninsula mică din SE de la capătul Peloponezului a existat întotdeauna un oraș încă din cele mai vechi timpuri, renumit pentru portul său. A fost identificat orașul Pedasus pe care Homer îl menționează ca ultimul dintre cele șapte orașe pe care Agamemnon îl oferă lui Ahile. Pausanias numește orașul "Mothoni" și menționează că a fost numită fie după fiica lui Oineas, fie după mica insulă fortificată, denumirea căreia era "Mothon Lithos".

În secolul al IV-lea î. H., Methoni a fost fortificat cu mult mai elaborat și a rămas autonom până în anii romani imperiali, când s-a bucurat de favoarea unor împărați. În anii bizantini, era încă un important port și unul dintre marile orașe ale Peloponezului.

Comandantul bizantin Belisarius a folosit-o ca o bază pentru a ataca vandalii din Africa de Nord în secolul al VI-lea și se face referire la un port bizantin aici în 583.

Venețienii au început să privească portul Methoni din secolul al XII-lea, deoarece "se afla în mijlocul traseului de la Veneția la est". În plus, în 1125, au lansat un atac împotriva piraților care au folosit-o ca adăpost, deoarece au capturat comercianții venețieni în drum spre casă din est.

Când francezii aveau Constantinopolul sub asediu în 1204, Geoffrey de Villehardouin s-a indreptat cu corabia spre Methoni în drum spre Constantinopol și a trebuit să petreacă iarna în zonă. Apoi a acceptat invitația domnului Ioannis Kantakouzinos pentru al ajuta să ocupe Peloponezul de Vest. Cooperarea a avut succes. Când Kantakouzinos a murit, fiul său a încercat să spargă alianța, fără succes, deoarece Villehardouin a înțeles că cucerirea Peloponezului de către latini ar fi ușoară.

În 1206, însă, venețienii au ocupat Methoni și dominația lor a inceput în primăvara anului 1209 printr-un tratat semnat cu Villehardouin, care a făcut toate consimțămintele necesare care i-ar garanta ajutorul Veneției pentru subordonarea finală a Peloponezului. Venețienii aflati in Methoni, au dezvoltat, precum și in Koroni, un important centru comercial cu o mare prosperitate.

Avand in vedere prosperitatea la care ajunsese Methoni in acea perioada, era natural să atraga atenția turcilor, care, în ciuda tratatelor cu Veneția, a dorit cucerirea acestei cetati. Vaghiazit al II-lea, la sfârșitul anului 1500, și-a strâns forțele împotriva Methoniei, stația intermediară importantă dintre Veneția și ținuturile sfinte, unde fiecare călător a oprit în drum spre est.

Sultanul Vaghazit, în ciuda asediului greu, nu ar fi putut să-l invadeze dacă locuitorii, încântați de sosirea armelor, nu au părăsit zidurile, fapt pentru care ienicerii au profitat și au invadat turnul de la palatul guvernatorului. Orașul a fost dat flăcărilor, episcopul catolic a fost ucis în timp ce vorbea cu oamenii, bărbații au fost decapitați, femeile și copiii au fost vânduți la sclavie. Pe 9 august 1500, Methoni a căzut după ce a fost în mâinile venețienilor timp de aproximativ trei sute de ani.

Pereții au fost reparați și a început perioada primei ocupații turce. În 1531, Cavalerii Sfântului Ioan au aterizat în portul Methoni, planificând să ocupe fosta colonia venețiană. Inițial, au reușit, cu ajutorul unei conspirații, să debarce și să omoare gardienii. Dar ocupația fortăreței nu a fost finalizată pentru că au sosit întăriri turcești care i-au forțat să plece. În 1572, țărmurile cetatii Methoni au fost amenințate de Don Juan din Austria, care nu a reușit să o ia.

Pe tot parcursul secolului al XVI-lea și al XVII-lea, deși aspectul lui Methoni nu sa schimbat, declinul în toate sectoarele era evident. În iunie 1686, forțele lui Morozini îl asumă pe Methoni sub asediu. Turcii s-au predat la 10 iulie. Pereții care au suferit pagube substanțiale în timpul asediului au fost reparate și au fost trimiși noi locuitori pentru a spori populația orașului. Cu toate acestea, această a doua perioadă de ocupație venețiană nu a durat mult. În 1715, turcii au lansat un asediu castelulși apărătorii venețieni l-au părăsit. În această a doua perioadă de ocupație turcă, declinul a fost complet. După cum reiese din descrierile călătorilor, populația a fost redusă și portul a devenit neimportant. Cel mai important comerț a fost cel al sclavilor!

În primii ani ai Revoluției Grecești (1821), Methoni a fost unul dintre puținele castele care nu au fost luate de greci.

În 1825, forțele lui Ibrahim Pasha au venit în Methoni (invitați de turci să lupte împotriva grecilor). Sediul lui Ibrahim era intr-o clădire din Methoni aflata deasupra intrării în castel. În aceeași clădire, generalul francez Maison, care a eliberat orașul împreună cu alții în Peloponez, s-a stabilit în 1829.

Structură, fortificații și clădiri

Castelul Methoni ocupă întreaga zonă a capului și coasta de sud-vest a insulei mici, care a fost, de asemenea, fortificată cu un turn octogonal și este protejată de mare pe cele trei laturi. Partea de nord este acoperită de o acropolă puternic fortificată. Un șanț adânc separă castelul de pământ și comunicarea a fost realizată printr-o punte de lemn. Venețienii au construit pe cimitirele antice și au adăugat și reparat-o în ambele perioade pe care le-au ocupat castelul.

Intrarea sa se află în mijlocul părții de nord și este accesată de un pod de piatră de 14 arcade, care a fost construit peste șanț de către inginerii francezi care au însoțit pe generalul Maison în 1829. Poarta de intrare se termină într-un arc. Este considerat a fi lucrarea venețienilor după 1700. Partea de est din cadrul cetatii este cea construită de generalul Antonio Loredan, în a doua perioadă de ocupație venețiană.

Atunci, șanțul care a înconjurat cimitirele a fost extins spre țărm, iar lucrarea a fost făcută pe mal. Partea de nord a zidurilor a ajuns la forma finală la începutul secolului al XVIII-lea și o păstrează până în prezent. Partea de nord a zidurilor ajunge la 11 metri înălțime, Zidul este fortificat cu turnuri pătrate pe partea NE și unul rotund mare pe NV. Pentru a construi acest lucru, au folosit pietre bine lucrate, care erau căptușite cu mortar. În unele părți au folosit materiale vechi de construcție, ușor de văzut în zilele noastre într-unul din turnurile de nord, precum și în partea de sud a zidurilor.

Imediat după poarta centrală, se deschide un drum inclinat, care duce printr-o a doua poarta și apoi în interiorul castelului, unde era partea locuită și care era separată de partea de nord cu un zid vertical inferior (aproximativ 6 metri), fortificat cu cinci turnuri (patru patrati si un octogonal) care dateaza din perioada de dupa 1500.

În interior se află ruinele caselor unde locuiau domnitorii venețieni, strada pavată care ducea la poarta de mare, ruinele unei băi turcești, biserica bizantină Sf. Sofia, aproape de care se afla o ardezie cu o inscripție latină (datând din 1714), un pilon de granit monolit in stilului bizantin, care ar fi trebuit să susțină fie Leul înaripat Veneția sau bustul lui Morozini. De aceea se numește "steaua lui Morozini".

În stânga intrării sunt ruinele clădirii care inițial a fost folosită de Ibrahim Pasha ca reședință în 1825, iar mai apoi generalul Maison. Francezii din corpul eliberator au rămas în zonă până în 1833, iar construcția bisericii Santa Sotira, care este încă în castel, le este atribuită. În interiorul castelului sunt și câteva cisterne și rămășițele cimitirului britanic de prizonieri din timpul celui de-al doilea război mondial.

În partea de sud a zidurilor se ridică o poarta spectaculoasă indreptata inspre mare. Este alcătuită din două turnuri înalte pătrate (16 metri) care sunt legate de o platformă (aproximativ 18 metri lungime) care este inconjurata cu bastioane. Poarta se deschide în centru și se termină într-un arc deasupra. Turnurile sunt construite cu pietre mari poroase și au camere în interior. O poteca de piatră duce pe un mic pod către micul insulă fortificată din Bourtzi. Acesta este locul unde au fost sacrificați mulți soldați și locuitori din Methoni, când turcii au ocupat fortul în 1500.

Bourtzi datează din perioada de după 1500 și a fost folosit, în diverse cazuri, ca închisoare. Are un turn octogonal cu două etaje. La fiecare etaj există un parapet cu bastioane. Turnul se termină într-o cupolă rotundă. La etajul inferior era o cisternă, iar întreaga lucrare, cu o valoare defensivă mică, datează din prima perioadă în care turcii au ocupat fortăreața.

Partea de vest a zidurilor nu este la fel de bine construită ca celelalte. Zidul a fost fortificat cu 5 turnuri pătrate și cronologic datează în prima perioadă, când venețienii au ocupat fortăreața. Această parte, care are foarte multe stanci in apa, a facut ca atacarea castelului pe aceasta parte sa fie foarte dificila și acesta este probabil motivul pentru care nu a fost acordată prea multă atenție construcției sale. În plus, această parte a castelului pare să fi suferit mai puține daune, precum și mai puține reparații. Aici, în timpul celui de-al doilea război mondial, după o explozie, s-au găsit părți ale unor pietre bine construite din zidurile antice ale Methoni. Materialul de construcție antică a fost de asemenea folosit în fundațiile unuia dintre turnurile pătrate. În interiorul zidurilor, se păstrează ruinele unităților militare turcești.

În paralel cu zidul de est, până la Bourtzi, a fost un dig și aici sa format malul fortificat (mandrachio), în timp ce digul cel mare era la nord-est, unde navele puteau sa acosteze. Zidul era fortificat și cu turnuri pe această parte. Partea lungă a estului cetatii a suferit numeroase reparații, în special în timpul celei de-a doua ocupații venețiene și a ocupației turcești. Într-unul dintre turnuri se păstrează părți ale fortificației bizantine. În partea de est era o ușă mică protejată de un turn. În partea de sud-est, se păstrează ruinele unui turn turcesc.

Pe diferite părți ale fortificației sunt embleme venețiene cu leul înaripat al Sf. Marcu și inscripții. Pe peretele de nord, din dreapta intrării principale, se află și o placă cu stema familiilor Foscarini, Foscolo și Bembo.

surse

Website messinia-guide. gr Castelul Methoni

blog e-Epiloges - Castelul Methoni, Ioannis Agelopoulos, arheologist

---

VIZUALIZĂRI: 2970 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI