Muzeul Pogromului de la Iași

TIPĂREȘTE

SILUETE PE ASFALT

În dimineața zilei de marți, pe trotuarele de pe Strada Gării am remarcat vreo două siluete desenate pe asfalt, asemănătoare celor care marchează locul unei crime. Nu erau înconjurate cu bandă, nu erau nici autorități care să le supravegheze – am crezut că sunt mai vechi și că nu le-am băgat în seamă până atunci. Doar că, la piciorul pasarelei peste calea ferată, apoi în interiorul acesteia, erau desenate alte cadavre. Apoi, am înțeles de la cei care fuseseră prin centru că și Cuza Vodă era plină de asemenea siluete.

În presa locală nu am găsit explicații. Spre rușinea mea, nici nu am intuit-o pe cea corectă, deși nu era prea greu. Am aflat răspunsul abia după câteva zile, dintr-o postare pe Facebook. Se pare că un artist stradal, din proprie inițiativă, a dorit să comemoreze cei 80 de ani care au trecut de la cel mai sinistru moment din istoria Iașului, Pogromul din 1941. Citez postarea sa:

https://www.facebook.com/harceapacea

Noaptea dintre 28 si 29 a fost martora unui interventii culturale inedite in Iasi. Cu ocazia implinirii a 80 de ani de la Pogrom au aparut prin oras 80+ de astfel de siluete (folosite ca semnalizare a locului unei crime). Majoritatea in locatii cheie, precum fostele cartiere evreiesti: Targu Cucu, Cuza Voda, fosta chestura (actualul proaspat inaugurat Muzeu de Istorie a Pogromului), Gara Mare, Sinagoga Mare.

Ma intristeaza sa vad ca de unele tendinte nu o sa ne dezicem niciodata, si anume de dorinta de “curatare a terenului de orice element nedorit” (cum ar zice Antonescu) … bine macar ca s-a evoluat de la comunitati umane la mazgaleli de pe trotuar, iar sa vopsesti peste tot un fel de "bagat sub pres" ramane.

Stiu ca multi dintre urmaritorii mei sunt tineri si adolescenti, si probabil ca multi dintre voi nu ati auzit de Pogrom, dar pe scurt, intre 28 si 30 iunie 1941, o mana de soldati germani, autoritatile romane, cat si o parte din civilii cu prea mult zel crestin au masacrat 13 266 de evrei si romi, pe strada, in curtea fostei chesturi sau inghesuindu-i in infamele trenuri ale mortii.

Cei curioși pot intra pe zidul autorului și pot urmări discuțiile de acolo. „Băgatul sub preș” la care face referire l-am priceput abia ieri, când am urmat aceste siluete venind dinspre Târgu Cucu către Piața Unirii: desenele din Piața Unirii și de pe Vasile Alecsandri sunt fie acoperite cu vopsea albă, fie șterse cu detergent. Se pare că, deși autoritățile au marcat corespunzător evenimentul, inițiativele particulare nu sunt tocmai dezirabile.

Urmând siluetele de pe asfalt, am ajuns în fața fostei Chesturi, pe Str. V. Alecsandri nr. 6. Și, pe când (re) citeam plăcile comemorative de pe zidul acesteia, am observat că în interior era mișcare. De vreo doi ani se tot trâmbițează deschiderea Casei Muzeelor: renovată după un proces care părea a nu se mai sfârși, clădirea uriașă cu un trecut atât de sinistru urmează a deveni sediul a cinci noi muzee. Două dintre ele, Muzeul Pogromului de la Iași și Muzeul Teatrului Evreiesc, au fost deja inaugurate festiv acum exact un an, dar... atât, ulterior ele nu au devenit accesibile publicului. De atunci s-a mai anunțat de vreo două-trei ori că deschiderea este iminentă, ultima variantă vehiculată fiind sfârșitul acestei luni.

Fără prea mari așteptări, am intrat în clădire și am aflat că unul dintre cele cinci muzee poate fi vizitat încă de pe acum, dacă te nimerești acolo într-un moment potrivit. Deocamdată, până la deschiderea oficială, intrarea este liberă – nu știu cum va fi după, am să mă interesez și voi scrie un ecou.

MUZEUL POGROMULUI DE LA IAȘI

Ultimele zile ale lunii iunie și primele ale lui iulie ale anului 1941 au fost martorele uneia dinte cele mai teribile tragedii din istoria acestei țări. Iașul de acum 80 de ani era un oraș multietnic, cam o treime din populație fiind de origine evreiască. Evreii erau destul de bine integrați în comunitate, dar conflictele nu au lipsit la finalul sec. XIX - începutul sec. XX; să nu uităm că cei mai influenți oameni politici antisemiți, A. C. Cuza și Corneliu-Zelea Codreanu, sunt ieșeni (al doilea - prin adopție).

În zilele premergătoare datei de 29 iunie, persecuțiile evreilor au crescut în intensitate, la instigarea germanilor și cu participarea activă a regimului Antonescu. Pe 29-30, mii de oameni au fost adunați în curtea Chesturii: o parte au fost arestați pe stradă sau în casele lor și aduși aici, alții au fost momiți cu promisiunea unor ordine de liberă trecere, a unor documente care să le permită părăsirea orașului unde nu mai erau doriți. Odată intrați în curte, au devenit prizonieri acolo: mitralierele îi secerau pe toți cei care au încercat să evadeze. Morții au fost înșirați pe trotuare, în căldura teribilă a acelor zile – fotografiile rămase sunt cutremurătoare, iar siluetele artistului stradal de care vorbeam mai sus oferă doar o palidă imagine a ceea ce s-a întâmplat atunci.

Supraviețuitorii au stat o noapte în fața gării din Iași, unde au fost batjocoriți de armată, dar și de către civilii în trecere pe acolo. Au fost încărcați în două trenuri folosite, de obicei, pentru transportul vitelor și au plecat într-o călătorie către moarte. Poate cel mai tragic lucru a fost acela că cele două trenuri nu aveau în mod real o țintă, nu se dorea, de exemplu, să fie duși oamenii într-un lagăr sau ceva de acest gen, ci pur și simplu ele au fost plimbate de colo colo, așteptând să piară cât mai mulți dintre ocupanți. Potrivit unui raport, se pare că doar 1000 din 5000 au supraviețuit într-un tren (care a călătorit timp de opt zile către Călărași) și doar 700 din 2700 din cel de-al doilea (care a făcut o zi până la Podu Iloaiei, cale de nici 20 km). Traseele haotice ale acestor trenuri se pot vedea în P20.

Nu vreau și nici nu pot să insist pe acest subiect. O serie de trei articole, scrise de către Petre Iancu, jurnalist Deutsche Welle ale cărui rude au murit atunci, poate fi citită aici: dw.com/ro/cum-se-cade-%C3 ... %99i/a-58109833 .

Muzeul (re) inaugurat marți își propune păstrarea memoriei victimelor acelor zile și este gândit împreună cu Institutul Național pentru Studierea Holocaustului din România “Elie Wiesel” . De altfel, în toată săptămâna care se încheie s-au organizat în Iași diverse manifestări dedicate tristei comemorări, detaliate pe site-ul Institutului: inshr-ew.ro/80-ani-pogrom-iasi-2. Parlamentul României a avut programată o ședință festivă, iar mesajul Președintelui poate fi citit aici:presidency.ro/ro/media/me ... 8-30-iunie-1941.

La intrare, vizitatorii muzeului își scriu numele pe o tabletă, care tipărește un bilet personalizat. Acest bilet poate fi ștanțat cu un aparat aflat alături, obținând un fel de certificat de liberă trecere care amintește de cele promise evreilor pentru a fi atrași în sediul Chesturii.

Sălile care urmează prezintă fotografii de epocă care urmăresc escaladarea conflictelor interetnice și masacrul de la Chestură, cu ceea ce a urmat pe străzile orașului. E nevoie de stomac tare pentru a privi aceste imagini.

Cine dorește să le vadă, le poate găsi la pogromuldelaiasi.ro/resurse/foto. După cum se spune acolo, site-ul a fost creat de o echipă de cercetători cu scopul de a pune la dispoziția publicului materiale documentare privind pogromul de la Iași (iunie 1941). Acestea au fost adunate prin cercetare științifică în arhive din România, Statele Unite și Israel. Se adresează specialiștilor, studenților și tuturor celor interesați de istoria recentă a României. Pogromul de la Iași este foarte bine documentat, păstrându-se zeci de mii de pagini de documente și peste o sută de fotografii. Câteva dintre acestea, în bună parte inedite, pot fi consultate direct pe acest site.

Urmează două săli care documentează ce s-a întâmplat în Popricani, nu departe de Iași, și cele două gropi comune din pădurea Vulturi, comuna Popricani. O vitrină expune o parte dintre obiectele găsite în aceste gropi, iar pe un ecran poate fi urmărită povestea acelor zile spusă de Vasile Enache, martor ocular.

Se coboară apoi la subsol, unde impresionează holograma lui Iancu Țucărman – supraviețuitor al pogromului. El a murit de curând, în 2021, fiind prezent la prima inaugurare a muzeului, cea din 2020. Vocea sa este incredibil de calmă, omul nu caută vinovați, doar spune ce a văzut și ce a trăit în acele clipe groaznice.

Un alt ecran prezintă catalogul victimelor care au fost identificate – pentru unele existând și fotografii. Sunt vreo 2000 din cei 13000 de oameni care au murit atunci, este un proiect în desfășurare. Alături, sunt prezentați unii dintre salvatori: de exemplu, se consideră că Viorica Agarici, preşedinta Societăţii Române de Cruce Roşie din Roman, a salvat sute de oameni, prin urmare a primit din partea statului Israel titlul de Dreaptă între Popoare în 1983.

Apoi, o sală prezintă fotografii din trenurile morții, iar ultima - imagini de la procesele postbelice. De aici ar urma a se ieși în curtea fostei Chesturi, unde o serie de panouri aduc, probabil, și alte informații. Ușa respectivă era închisă atunci când am vizitat noi muzeul.

TRASEUL EVREIESC

Organizația Iași. Travel propune, de câțiva ani, tururi ghidate ale Iașului; am participat la vreo două și pot spune că a fost o experiență plăcută. Voluntarii sunt bine pregătiți și inimoși, iar orașul este frumos și merită cunoscut. Au site și pagină de Facebook, unde sunt anunțate evenimentele (vara sunt cam trei tururi pe săptămână) și unde vă puteți programa; în principiu, tururile pleacă din Piața Unirii, la ora 18, și sunt gratuite. Se pot face și tururi la cerere, nu știu însă care sunt costurile.

În colaborare cu Primăria, au fost marcate șapte trasee tematice prin Iași, unul dintre acestea fiind Traseul evreiesc: iasi.travel/ro/exploreaza/evreiesc. Punctele importante de pe traseu sunt semnalate cu ajutorul unor marcaje ca cele din P23 sau P36, pe tăblițe existând și câte o scurtă prezentare a obiectivului. Dacă se completează informațiile cu cele de pe site (sau de pe aplicația care poate fi instalată pe telefonul mobil), tururile pot fi parcurse și individual, cu mult folos pentru minte și suflet.

Nu voi reproduce aici date care se pot afla direct de la sursă. Am atașat, însă, poze ale opririlor importante legate de trecutul evreiesc al Iașului:

Cimitirul Evreiesc din Păcurari (unde există monumente ale victimelor Pogromului amintind de trenurile morții)

Gara, punctul de plecare către nicăieri ale acelor cumplite trenuri

Piața eroilor martiri, aflată în rondul de la Râpa Galbenă

Fosta Chestură a Poliției, locul în care au pierit atâția oameni nevinovați

Palatul de Justiție, construit în locul care reprezenta centrul fostului Cartier evreiesc din Iași, distrus în anii 80 – puține urme au supraviețuit din vechile case, prăvălii, sinagogi

Marea Sinagogă, cea mai veche dintre cele care au rămas pe teritoriul României; în fața acesteia se poate vedea Monumentul Victimelor Pogromului de la Iași, un obelisc înălțat în anul 1976, pe care era inițial inscripția: În memoria victimelor pogromului fascist de la Iași din zilele de 28-29 iunie 1941. Autoritățile comuniste au recunoscut existența Pogromului, subestimând însă numărul victimelor și exonerându-i pe români de responsabilitate. În 2011, obeliscul a fost refăcut din marmură neagră, iar inscripția a fost înlocuită cu cea din P33

Fostul Spital israelit (actualmente Clinica de obstetrică și ginecologie „Elena Doamna” )

Fosta Sinagogă a cismarilor (în prezent, secție a Spitalului de psihiatrie Iași)

***

Spuneam că nu voi cita de pe site-ul Iași. Travel, dar, pentru a nu încheia într-o notă așa posomorâtă, voi trece peste ceea ce am zis:

Cultura românească și cea evreiască s-au influențat reciproc de-a lungul timpului. Versurile imnului evreiesc – Hatikva (Speranța), numit inițial Tikvatenu (Speranța Noastră), au fost compuse în 1878 în timpul șederii la Iași a lui Naftali Herz Imber, poet evreu pribeag, originar din Galiția. Melodia imnului a fost compusă însă în 1888 de Samuel Cohen din Ungheni (azi Republica Moldova), după cântecul popular moldovenesc „Carul cu boi” .

De asemenea, melodia imnului orașului Iași – „Iașule, mândră cetate” , este bazată pe melodia folclorică evreiască din Rusia „Tumbalalaika“. Versurile în idiș descriu povestea unui tânăr inteligent care își căuta o soție pe măsură, inventând ghicitori pentru a-i testa istețimea.

Dacă se poate, vă rog să atașați aceste acorduri:

youtube

---

VIZUALIZĂRI: 1405 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI