Hotel Carmen Azzuro, plictisit la sfârşit de sezon estival

TIPĂREȘTE

Spre sfârşitul lunii mai am primit vaucherele de vacanţă pentru anul 2023, prilej cu care am constatat că mai aveam în sold câteva sute de lei aferente anului trecut. Uitasem de aceşti bani şi riscam să-i pierd dacă nu-i cheltuiam cât mai repede. Nu se întrezărea nicio vacanţă în perioada imediat următoare, aşa că am apelat la serviciile unei cunoscute agenţii de turism din Constanţa care promitea încă din vremea pandemiei că primeşte vauchere în contul unei vacanţe viitoare, petrecută unde şi când va dori clientul. Am plătit toată suma de pe cardul de vacanţă, circa 1800 lei, ca avans pentru un sejur pe litoralul românesc în septembrie, perioada şi hotelul urmând a fi stabilite ulterior.

La începutul lunii septembrie am luat legătura telefonic cu agenţia din Constanţa, şi am comunicat datele exacte ale vacanţei (patru nopţi de cazare între 9 şi 13 septembrie). Am căutat un hotel de trei sau patru stele în sudul litoralului, cu mic dejun sau, cel mult, demipensiune. Nu ne interesau piscinele, nici programele artistice, voiam doar un hotel curat, liniştit, cu vedere la marea de care ne era tare dor... Pentru că fiul nostru a decis să ni se alăture, era clar că avem nevoie de un apartament sau de o cameră dublă şi una single. Desigur, am fost dispuşi să plătim diferenţa, cei 1800 lei achitaţi ca avans fiind insuficienţi pentru un hotel bun.

Aşa cum obişnuiesc, am studiat un pic oferta de pe Booking şi de la alte agenţii de turism. Mi-am făcut o idee asupra tarifelor practicate la sfârşit de sezon estival de hotelurile din sudul litoralului, şi am constatat că multe dintre ele se închid (prea) devreme, chiar dacă septembrie a devenit a patra lună de vară a anului.

Ne-am oprit la staţiunea Venus, şi am cerut o ofertă pentru două hoteluri, Carmen Azzuro, de 4 stele şi Del Mar, de trei stele. Am avut o surpriză neplăcută, am primit o ofertă cu cel puţin 50% peste tarifele de la agenţiile concurente şi de la recepţiile celor două hoteluri. Dacă era vorba de 10-15% aş fi trecut cu vederea, nu-mi stă în fire să mă târguiesc dar, de data aceasta, am avut senzaţia că cineva îşi bate joc de mine sau, mai bine zis, mă consideră naivă (ca să nu zic, proastă de-a binelea). După o altă discuţie telefonică în care mi-am exprimat nemulţumirea, am primit pe mail o nouă ofertă, corectă de astă dată, însoţită de scuze şi de explicaţii de-a dreptul puerile. Dacă alegeam Del Mar, cei 1800 lei aferenţi cardului de vacanţă ajungeau pentru două camere cu demipensiune. Pentru Carmen Azzuro, mai trebuia să plătim o diferenţă de circa 1400 lei. Am optat pentru Del Mar dar am fost anunţaţi telefonic că nu mai sunt camere disponibile şi că serviciile n-ar fi dintre cele mai bune. Nu ştiu dacă acesta este adevărul, mai degrabă achitarea unei diferenţe de preţ a fost mai tentantă pentru agenţia pe care n-aş recomanda-o nimănui.

După atâtea peripeţii, Carmen Azzuro să fie! Ciudată rezervare ne-a făcut agenţia, o cameră single cu mic dejun şi o cameră dublă cu demipensiune, mai exact cu 580 lei pe un card separat care putea fi folosit la restaurantul hotelului, la prânz sau cină, pentru orice fel de mâncare din meniul a la carte, apă şi cafea (exclus băuturi alcoolice şi răcoritoare). Am revenit la agenţie cu rugămintea de a renunţa la cardul pentru masă dar am primit o altă explicaţie ridicolă. Hotelul Carmen Azzuro nu ne putea oferi decât o cameră cu mic dejun, ce-a de-a doua, obligatoriu cu ceva bani în plus cheltuiţi la restaurantul hotelului. N-am crezut dar nici n-am insistat, mă lămurisem deja cu cine am de-a face şi nu voiam să plec nervoasă în vacanţă...

Am rezervat şi plătit on-line bilete la trenul particular Hyperion, care circulă de la începutul lunii mai până la mijlocul lunii septembrie pe ruta Craiova-Bucureşti-Constanţa şi, tot timpul anului, pe ruta Craiova-Bucureşti-Braşov. Mai ieftin decât la CFR, rapid, curat şi confortabil, chiar dacă trenurile companiei craiovene SOFTRANS au început să prezinte semne evidente de uzură. Din Constanţa puteam lua alt tren până la Mangalia, dar calea ferată nu este modernizată şi călătoria durează destul de mult. Există şi varianta microbuzelor dar, pentru rapiditate şi confort, am apelat la UBER care a costat 150 lei, ne-a luat de la Gara Constanţa şi ne-a lăsat la uşa hotelului Carmen Azzuro din Venus în circa 40 de minute.

Hotelul Carmen Azzuro (vechiul hotel Lidia) se află în centrul staţiunii Venus (strada Ncolae Iorga nr. 36), pe ţărmul stâncos al mării, în linie cu hotelurile Becali, Afrodita şi Turquoise. Aceste hoteluri sunt identice, au fost construite înainte de 1990 şi au fost renovate şi modernizate separat, fiind clasificate la patru stele, excepţie fiind hotelul Becali de 5 stele. Carmen Azzuro face parte din acelaşi grup hotelier cu hotelul vecin de 5 stele, Becali şi cu hotelul Carmen de 3 stele, situat în apropiere, în spatele primelor două.

Cei veniţi în vacanţă cu autoturismul personal au la dispoziţie, fără costuri suplimentare, parcarea proprie a hotelului, mult prea mică în raport cu numărul de camere. În perioada în care am fost noi, turiştii cazaţi la hotelul Carmen Azzuro erau sfătuiţi să lase maşinile în parcarea hotelului Carmen care era deja închis. Se poate parca gratuit şi pe marginea drumului, presupun că în plin sezon este mare aglomeraţie în zonă.

Prima impresie a fost bună, hotelul arată bine, intrarea principală dinspre stradă te duce direct în faţa recepţiei. Spaţiul de la parterul hotelului în care este amplasată recepţia este larg, luminos, cu vedere spre grădina bine îngrijită şi spre Marea noastră Neagră, care ne-a întâmpinat gătită în minunatele ei nuanţe azurii de toamnă. Doamnele de la recepţie ne-au preluat în scurt timp actele personale, au verificat rezervarea, şi ne-au pus brăţările colorate în baza cărora aveam acces la micul dejun şi la piscina exterioară. Am primit cardul cu banii pentru masă cu care puteam plăti direct consumaţia de la restaurant, împreună cu cheile de la cele două camere, situate la etajul 1, cu vedere laterală la mare, mai degrabă cu vedere directă la parcare. De la recepţie am primit şi telecomenzile pentru televizoarele şi aparatele de aer condiţionat din cele două camere.

Am fost dezamăgită, de pe balcon se vedea un petic albastru de mare dar hotele de la restaurantul hotelului vecin făceau un zgomot infernal (de la 7 dimineaţa până la 10 seara), care acoperea foşnetul valurilor şi ţipetele voioase ale pescăruşilor. Am revenit la recepţie cu rugămintea să ne caute camere la etaj superior, dacă se poate cu vedere frontală la mare. Ni s-a spus că, fiind ultimele zile din vacanţa de vară a copiilor, hotelul este ocupat la capacitate maximă şi ni s-a promis că, a doua zi, după ce jumătate din turiştii cazaţi vor pleca acasă, ni se vor oferi camerele pe care le dorim. Sunt un om (prea) înţelegător şi răbdător, aşa că am acceptat varianta propusă, deşi în faţa mea o familie a eliberat camere la ultimul etaj al hotelului. A doua zi, după prânz, m-am dus la recepţie cu speranţa că voi primi camerele pe care le doream dar am fost refuzată pe motiv că hotelul urma să se închidă peste o săptămână, şi camerele se pregăteau de iarnă, pe măsură ce se eliberau. Posibil, dar puteau închide cele două camere de la etajul 1 şi ne puteau oferi camere mult mai bune, care au rămas goale pe toată durata vacanţei noastre...

Ne-am resemnat cu camerele de la etajul 1, cu vedere spre parcare, dar mi se pare corect să se practice tarife diferenţiate, cu un supliment pentru camerele cu vedere frontală la mare sau la grădină. Aşa procedează hotelurile care-şi respectă cu adevărat clienţii. Când plăteşti mai puţin şi primeşti o cameră mai mică, situată la parter sau fără vedere la mare, nu există motiv de supărare. Când hotelul este plin, este firesc să dai dovadă de înţelegere, până la urmă nu poate primi toată lumea cea mai bună cameră din hotel. Dar când hotelul pedepseşte turiştii sosiţi cu o săptâmână înaintea închiderii, repartizându-le cele mai proaste camere, parcă te încearcă un sentiment de frustrare... Trecem peste, am învăţat să nu mă împiedic de lucruri mărunte şi să mă bucur de fiecare zi liniştită, de fiecare clipă frumoasă petrecută împreună cu cei dragi!

Trebuie să amintesc că, în ultima zi a vacanţei, recepţonera de serviciu a fost amabilă şi ne-a permis să predăm camerele mai târziu, în jurul orei 15,30, când a sosit maşina care ne-a dus la Gara Constanţa.

Revenim la camerele care ne-au găzduit timp de 4 nopţi. Fiind situate la etajul 1, am folosit liftul doar la sosire şi la plecare când am cărat bagajele puţin voluminoase din dotare. Hotelul Carmen Azzuro are 5 etaje şi 128 camere pentru care cele două lifturi mici, în care abia încap doi adulţi cu puţine bagaje, nu sunt suficiente.

Camerele duble sunt luminoase, nu foarte mari, confortabile pentru doi adulţi. Încape un pat suplimentar sau un pătuţ pentru bebeluşi. Sunt pardosite cu gresie care nu mă deranjează la mare dar n-am văzut rostul celor două carpete albastre care alunecă pe gresie şi adună tot praful şi nisipul. Ferestrele mari sunt gătite cu perdele albe şi draperii albastre, mobilierul gri deschis este aproape nou, bine întreţinut dar creează o atmosferă rece, alegerea nuanţei nu a fost inspirată. Fireşte, acestea sunt amănunte lipsite de importanţă, până la urmă nu petreci prea mult timp în camera de hotel.

Patul matrimonial, mărginit de noptiere, are saltea bună, lenjeria a fost curată dar cele câteva pete mici de pe cearceaful aşternut pe pat m-au surprins neplăcut. Ciudat mi s-a părut pledul subţire şi aspru din bumbac, în loc de pilotă de vară învelită în cearceaf plic. Mobilierul camerei este completat de un fotoliu, un taburet înalt, o măsuţă (pe care se aflau o tavă din plastic cu două pahare din sticlă înfoliate), o oglindă mare, aşezată pe peretele dinspre baie, şi două policioare, utile pentru diverse obiecte pe care le cari după tine în vacanţă.

Camera este dotată cu aparat de aer condiţionat individual pe care l-am folosit în zilele foarte călduroase de septembrie de care am avut parte. Sufla din greu, epuizat după o vară fierbinte, prelungită mult spre toamnă. Televizorul mare, montat pe peretele din faţa patului, avea suficiente canale în grila de programe dar funcţiona cu întreruperi. Internetul wi-fi şi-a făcut simţită prezenţa în camera noastră doar în prima zi, în timp ce în camera fiului nostru a răspuns prezent la apel.

Pe micul hol de la intrarea în cameră se află un cuier, o oglindă şi un dulap în care am găsit frigiderul gol care răcea bine, şi un suport pliabil pentru bagaje. Din acest holişor se intră în baia micuţă, curată, aeristă cu ajutorul unui ventilator. Baia, placată cu gresie şi faianţă de culoarea nisipului, este dotată cu cabină de duş. Nu mi-a plăcut preşul albastru din baie, identic cu cele din cameră, care se îmbiba cu apă. Ar fi fost mult mai practic un prosop pus pe gresie, la ieşirea de la duş. Apă caldă a fost în permanenţă, prosoapele albe din bumbac (câte două pentru fiecare persoană) au fost schimbate zilnic. Există uscător de păr, eu nu-l folosesc în timpul verii. S-a suplimentat hârtia igienică dar nu s-a completat săpunul lichid şi gelul de duş din recipientele din baie decât după ce am rugat băieţii din Sri Lanka, angajaţi la curăţenie. Mi-am cumpărat şampon, erau deschise toate magazinele din staţiune.

Toate camerele hotelului au balcoane, cu vedere la mare, la grădină şi piscină sau la parcare. Aşa cum povestii deja, toate camerele au acelaşi tarif, fiecare cu norocul lui... Balcoanele, indiferent de vedere, sunt măricele, dotate cu uscător de rufe, măsuţă rotundă cu blat de sticlă, două scaune comode şi, bineînţeles, scrumieră (inutilă pentru noi). M-au deranjat ţânţarii, mai ales că uşa de la balcon n-a avut plasă de protecţie contra insectelor.

Restaurantul spaţios, cu aspect de cantină, este situat la parterul hotelului şi are o mică terasă, cu un rând de mese, spre grădină. Seara se aşează mese lângă piscină, cu vedere spre mare. Micul dejun, inclus în preţ, a fost modest, mai slăbuţ decât la hotelurile bune de trei stele. Bufet suedez cu puţine sortimente, unele produse de calitate bună, altele de calitate îndoielnică. Până la urmă găseai ce să mânânci, aveau caşcaval, telemea, cremă de brânză de vaci cu ceapă verde, măsline, mezeluri, crenvurşti, cârnăciori, ouă fierte şi ochiuri, unt, gem şi miere la cutiuţe, biscuiţi, un soi de foietaj cu ciocolată, legume de sezon, mere şi nectarine. Nu mi-au plăcut salatele, nici omleta. Un singur fel de pâine feliată pe care un băiat o prăjea şi ţi-o oferea cu porţia. Lapte, apă de la un dozator, niciun fel de suc, ceai fără lămâie.

Aveau trei aparate care preparau cafea şi cappuccino din bobiţe de cafea râşnite pe loc. Foarte bună cafeaua, cel mai bun produs de la micul dejun, dar aparatele erau amplasate în linie, unul lângă altul, şi se forma o coadă cât toate zilele. Zahărul pentru ceai şi cafea era pus în recipiente de sticlă, şi nu reuşeai să dozezi bine cantitatea. Ori curgea prea mult, ori deloc... O doamnă ce părea şefa de sală te dojenea ca la grădiniţă, în loc să aprovizioneze restaurantul hotelului de 4 stele cu pliculeţe de zahăr.

Oferta modestă de la micul dejun n-a fost o problemă pentru mine. Nu sunt pretenţioasă, nici nu mănânc prea mult dimineaţa. Problema reală a fost lipsa de organizare şi, mai grav, curăţenia precară din restaurant. Copiii aduşi din Sri Lanka arau zâmbitori şi binevoitori dar era evident că nu se ocupa nimeni de ei. Am fost revoltată de ţinuta jalnică a acestor copii, îmbrăcaţi cu hăinuţele personale. Oare grupul hotelier Carmen are o situaţie financiară atât de proastă, încât nu-şi permite să îmbrace decent câţiva copii, veniţi să câştige o pâine pe litoralul românesc?!

Micul dejun din ultima zi a scurtei noastre vacanţe a fost de-a dreptul jenant, alcătuit pur şi simplu din resturi. Nici măcar pâine nu mai aveau, au prăjit bucăţi tăiate din baghete vechi. Mai erau câteva zile până la închiderea hotelului, mă întreb ce au mâncat turiştii care rămăseseră cazaţi după plecarea noastră...

Aşa cum presimţisem, cardul cu bani pentru masă mai mult m-a încurcat. Nu mai aveau toate felurile de mâncare din meniu, au încurcat comenzile, am primit mici cu aspect îndoielnic, mămăliguţă cu brânză şi smântână cu fire de păr în brânză. Scuza găsită de gazdele noastre... aşa venise brânza de la furnizor! Poate, dar a doua zi, la micul dejun, fiul meu mi-a atras atenţia asupra vasului cu iaurt, decorat cu alt fir de păr. Am semnalat aceste probleme la recepţie, şi ne-a preluat un ospătar român cu experienţă care ne-a servit aşa cum trebuie. Ne-a recomandat la cină preparate din peşte. Am avut emoţii, dar saramura de crap, somonul şi crapul la grătar au fost proaspete şi bune.

În aceste condiţii, nu e de mirare că restaurantul hotelului era gol la prânz şi la cină. Păcat, seara este atăt de plăcut... Priveliştea este minunată, luminile Mangaliei licăresc în depărtare, briza mării răcoreşte pielea încinsă de soarele de peste zi, pescăruşii se rotesc bezmetici deasupra piscinei... Un saxofonist talentat cânta, seară de seară, chiar dacă nu avea spectatori care să-l răsplătească cu aplauze. Melancolie de sfârşit de sezon estival, într-un decor de vară autentică!

Hotelul Carmen Azzuro pune la dispoziţia turiştilor o piscină infinity, cu tobogane pentru copii, înconjurată de şezlonguri cu umbreluţe. Hotelul fiind construit pe malul stâncos şi înalt, ai parte de imagini de vis, culorile mereu schimbătoare ale mării, jocul şi foşnetul valurilor, însoţesc fiecare clipă a vacanţei. Lângă piscină este amenajat un loc de joacă pentru copii, sunt şi animatori în plin sezon. Desigur, există un bar dar n-am cumpărat nimic, aş fi preferat să folosesc banii de pe card pentru răcoritoare, bere, îngheţată.

Pe lângă piscină, se coboară pe o terasă îngustă, cu băncuţe, de pe care poţi admira spectacolul fascinant al Mării. Pentru a ajunge pe plajă, se coboară o scară cu trepte betonate, abrupte, care te duce la o cărare neamenajată, croită printre bolovani colţuroşi şi alunecoşi. Pentru turiştii care merg mai greu, pentru copiii mici, nu este indicat acest drum, pot avea loc accidente neplăcute.

Se oferă turiştilor prosoape de plajă care seamănă cu cârpele de bucătărie. Clar, cineva a vrut să facă economie şi s-a zgârcit la lucruri care nu costă o avere... Cum, frate, investeşti o grămadă de bani într-o frumuseţe de piscină, şi cumperi cârpe, în loc de prosoape?!

Carmen Azzuro nu are plajă privată, de la recepţie se dau cupoane de reducere pentru şezlongurile aşezate pe o bucăţică îngustă de plajă, la capătul cărării improvizate de care vă povestii. Mare reducere nu era (5 lei de şezlong), plaja nu mi-a plăcut, administratorii ei, nici atât, păreau deranjaţi de turiştii întârziaţi şi se pregăteau de închidere... Nu mi-am bătut capul cu ei, am găsit o plajă mititică, frumos amenajată, îngrijită de nişte copii drăguţi, în capătul staţiunii Venus, spre Cap Aurora, aproape de Mera Onix. Fix în faţa restaurantului La Caru cu Scoici, cu o minune de grădină, un loc cu adevărat special despre care merită să vă povestesc.

Mi se întâmplă foarte rar să nu recomand un hotel, o pensiune sau un restaurant. Nu sunt pretenţioasă, nici mofturoasă, mă bucur de vacanţă şi trec uşor cu vederea micile defecte. Mai ales când văd că oamenii se străduiesc să ofere tot ce au mai bun oaspeţilor, chiar dacă este evident că unele aspecte ar trebui îmbunătăţite. Până la urmă, nimic nu este perfect pe lumea asta!

Nu pot recomanda hotelul Carmen Azzuro, hotel care se vrea de patru stele dar nu ajunge nici măcar la nivelul unui hotel bun de trei stele, din niciun punct de vedere. Comparând cu hotelul Tomis din Mamaia, de trei stele... Tomis, iese de departe învingător la puncte! Carmen Azzuro are potenţial dar este prost gospodărit, indiferenţa personalului şi plictiseala sfârşitului de sezon şi-au pus amprenta asupra calităţii seviciilor.

Cu toate că atitudinea gazdelor de la Carmen Azzuro nu mi-a plăcut, vacanţa petrecută în septembrie în sudul litoralului mi-a mers la suflet. Ne-am plimbat mult pe plajă, lipăind cu picioarele prin apa caldă, am lenevit până seara pe şezlong, am mâncat peşte bun La Caru cu Scoici şi la Cherhanaua Venus... Ne-am plimbat cu catamaranul din Portul Mangalia, până la Limanu, şi am poposit flămânzi la Cazemata lui Puiu... Am admirat lebedele elegante de pe lacul Neptun, într-o seară vântoasă de sfârşit de vară... Preţioase clipe de fericire, mai importante decât orice loc de cazare, oricât ar fi el de simandicos!

În plus, am învăţat să nu mai merg în vacanţă la un hotel care se pregăteşte de închidere, sunt destule hoteluri şi pensiuni deschise tot timpul anului pe litoral. Cu lecţia însuşită, am revenit în luna octombrie la Aquatonic Steaua de Mare din Eforie Nord, singurul hotel de pe litoralul românesc care oferă all inclusive tot timpul anului şi dispune de un excelent centru de relaxare şi agrement.

---

VIZUALIZĂRI: 1380 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI