Unic in Romania

TIPĂREȘTE

Sambata m-am intors dintr-o minunata vacanta petrecuta la Sinaia. Nu ca n-as mai fi fost acolo, insa Sinaia, reprezinta pentru mine unul dintre cele mai frumoase locuri din tara noastra, care ma atrage permanent, si unde revin ori de cate ori am ocazia.

In cele 8 zile cat am stat acolo, am vizitat o multime de locuri interesante, la unele am revenit cu placere, pe altele le-am descoperit pentru prima data, deosebit de interesante, aproape unice. Unul dintre aceste locuri unice din tara noastra, este Canionul 7 scari, un loc deosebit de frumos, o lucrare de arta a naturii, de la care cu greu iti poti lua ochii.

Canionul 7 scari, se afla amplasat in Masivul Piatra Mare, la o altitudine de 980 metri. Pentru a ajunge la el, este nevoie sa ajungeti in localitatea Timisul de Jos, (la 3 km de Brasov spre Predeal pe DN1), la Dambul Morii. De fapt de aici se pleaca spre principalele obiective din Piatra Mare.

Masina am lasat-o in fata cabanei Dambu Morii, unde mai erau vreo 10 masini parcate, pazite de o familie de ciobanesti. Ne-am informat despre traseu de la panourile expuse, am citit cateva indicatii pentru traseu si am pornit la drum.

Trebuia sa urmam traseul cu banda galbena, paralel cu paraul Sipoaia. Nu era un traseu foarte greu, diferenta de nivel era doar de aproape 300 de metri, ideala pentru niste constanteni veniti sa cutreiere muntii cu copii si catelul, caci uitasem sa va spun, o aveam si pe Daisy cu noi, caine de paza :)

Desi exista o bariera care interzice accesul cu masina in poienitele aflate in stanga paraului Sipoaia, totusi am zarit doua 4x4, una la urcare si una la coborare, cand incepuse o ploaie torentiala, dar vorbim si despre asta…

Drumul deosebit de frumos, eu am fost convins in mare parte de rw. lui @urjanclaudiu (vezi impresii), iar sotia mea de cel al lui @mirelutza (vezi impresii), pe parcurs si fetelor a inceput sa le placa, chiar daca urcusul nu le era prieten..

Marcajul se observa foarte bine, in stanga, pana sa inceapa urcarea am intalnit cateva poienite unde erau cateva corturi asezate pe marginea paraului, aici traseul este in plin soare, insa privelistea este reconfortanta. Dupa 15 minute incepe urcarea, nu foarte abrupta, insa poteca este prin padure, la adapostul razelor solare. Intalnim cateva balustrazi din lemn pentru siguranta dar si cateva podete, in unele locuri sunt facute scari pentru un acces mai usor. Poteca este foarte vizibila, iar marcajele ne insotesc permanent. In unele locuri, poteca devine ceva mai greu accesibila, adica exista locuri unde urcarea este abrupta sau poteca este foarte ingusta si periculoasa, insa aceste locuri sunt foarte rare. Insa putina aventura nu strtica, mai ales ca ne indreptam catre un loc unde adrenalina cucereste toti turistii.

In scurt timp ajungem la un refugiu parasit, din pacate a devenit o ghena de gunoi care altereaza aerul curat din padure, foarte multe PET-uri, cutii de bere mai mult sau mai putin ruginite, care ne provoaca o tristete amara.

Dupa o ora si jumatate, timp in care am facut cateva popasuri, am ajuns la Canionul 7 scari, odata cu inceperea ploii. Nu se simtea foarte bine datorita padurii, insa tunetele nu prevesteau nimic bun la intoarcere.

Avand 3 fete si un catel am fost nevoit sa fac un plan de bataie pentru escaladarea canionului. Astfel, dupa o cercetare mai atenta a scarilor am ajuns la concluzia ca este prea periculos pentru fetita cea mica sa urce in Canion, am obseravat din loc in loc trepte metalice lipsa si balustrazi care nu erau foarte sigure. In plus, incepuse ploaia iar scarile si balustrazile erau ude.

Astfel am organizat doua echipe, sotia mea cu pustoaica cea mare in prima echipa, iar eu singur in cea de a doua :). Cineva trebuia sa stea cu pustoaica mica si catelul.

Am dat startul primei echipe, le-am dat aparatul foto, le-am instruit, le-am pus sa semneze protectia muncii :), iar timp de aproape 45 de minute nu le-am mai vazut.

In acest timp, eu cu cea mica si catelul ne-am servit gustarica, incercand sa nu ma sperii prea tare la tipetele unor tineri care se aflau deja in canion. Din locul de popas unde ne aflam noi, nu se putea vedea foarte multe, insa zgomotele aveau o rezonanta foarte puternica, de cele mai multe ori infricosatoare. Dupa 45 de minute, cand deja ma gandeam sa urc dupa fetele mele, au aparut si ele, nu prin padure cum m-as fi asteptat, pe drumul de intoarcere, ci prin canion, in sens invers.

« Uauu! » cam asta a fost reactia lor. E clar ca trebuia sa ma duc si eu. Daca ele au fotografiat m-am gandit ca eu sa filmez, mi-am luat camera, am pupat fetele si la deal!

Din ceea ce am aflat pe net, canionul are o lungime de 160 de metri, cu o diferenta de nivel semnificativa, aproape 60 de metri, este strabatut de 7 cascade si de mai multe scari, unde am citit ca cea de a treia ar avea 35 metri. Ma indoiesc de acest lucru, mie nu mi s-a parut mai mare de 20 metri, poate o avea intr-adevar 35 de trepte, insa vreo doua lipseau si nu pot spune sigur cate erau. Lasand gluma la o parte, mie nu mi s-a parut foarte periculos canionul, mai multe probleme am avut cu ploaia si apa care ma impiedicau sa filmez asa cum mi-as fi dorit.

A treia scara este ceva mai mare si putin mai periculoasa in sensul ca este verticala si destul de lunga, are cateva trepte metalice care se misca frumusel, vreo doua erau lipsa, iar balustrada in partea inferioara joaca binisor. Cateva trepte erau dintr-o teava destul de subtirica care se roteau in jurul axului, deci atentie marita pentru a nu va aluneca piciorul. Este bine sa calcati catre extremitatile treptelor, de multe ori, existand usoare curburi la jumatatea lor. Toate aceste pericole au fost amplificate de ploaia torentiala care uda atat scarile cat si piatra din canion, existand pericol de alunecare.

Pe ici pe colo, exista traverse lipsa pe podete, insa sunt substituite de traverse longitudinale, destul de solide. Pe la scara 5 si scara 7 exista unele probleme la trepte si balustrazi, sunt cateva trepte lipsa, iar balustrazile sunt curbate accentuat. Insa se poate merge fara probleme.

Oricum va recomand o atentie deosebita, in permanenta sa aveti o mana prinsa de o balustrada, iar daca un ochi admira peisajul, celalat sa urmareasca unde pasiti.

Cateva cuvinte si despre cascade. Sunt superbe, caderile de apa sunt impresionante, totul amplificat de peretii drepti, infricosatori ai masivului, nerecomandati celor ce sufera de claustrofobie. Nu este o zona in care sa ramai foarte mult timp, aerul este rece, mai mereu esti stropit de caderile de apa, insa este foarte frumos iar senzatia pe care o ai dupa ce ai trecut prin canion este unica. Va las si pe voi sa descoperiti :)

Am filmat din loc in loc, m-a incurcat rau de tot ploaia, insa acum pot rememora cele mai frumoase locuri din canion…si-mi doresc sa fiu din nou acolo.

Revenind la tabara, mi-am luat fetele care devenisera ingrijorate de lunga mea absenta, ne-am luat la revedere de la cascade si canion cu promisiunea unei revederi si am inceput coborarea prin padure, feriti oarecum de ploaia torentiala care cadea neincetat. Cand am ajuns la poteca din poienite a fost ceva mai rau, acolo nu mai aveam unde sa ne ascundem, astfel ca am ajuns la masina leoarca. Daca la dus am facut aproape 1 ora si 45 minute cu cateva popasuri, la intoarcere am facut exact 45 de minute fara nici un popas, dar cu placutele de frana uzate foarte rau. Norocul nostru ca aveam schimburi in masina, astfel ca drumul pana la Sinaia l-am parcurs fara probleme, insa cu dorinta la finish de a bea o palinca sanatoasa, binenteles in scop medical :)

Vin in fiecare an pe Valea Prahovei, insa este pentru prima data cand ajung la Cascada si Canionul 7 scari, amintindu-mi frumusetile din Piatra Mare, de multe ori am senzatia ca pana acum n-am vazut nimic in calatoriile mele anterioare, avem o tara minunata pe care credem ca o cunoastem., insa sunt nenumarate lucruri minunate care asteapta sa fie descoperite si apreciate asa cum se cuvine.

Din cate am putut sa-mi dau seama de la turistii care i-am intalnit pe traseu si in Canion, foarte multi confunda cele « 7 trepte », crezand ca este vorba de scarile metalice. Nu este asa, este vorba de cele 7 cascade dispuse in trepte, prima treapta avand o inaltime de 8 metri, iar cea mai mare este de aproape 35 metri, repet este vorba de inaltimea si numarul cascadelor, nu a scarilor metalice.

Nu in ultimul rand, imi permit sa va recomand ca incaltamintea pe acest traseu, sa fie una adecvata muntelui, este interzis ca in Canion sa se urce in sandale, papuci sau picioarele goale, cum am vazut o tanara cum cobora.

Avem o singura viata, trebuie sa stim sa ne bucuram de ea!

Vacante placute tuturor, si dupa cum spunea un amic «Carari senine!»

---

VIZUALIZĂRI: 5304 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI