E loc de mai bine

Deseori am mancat acolo, mancare insotita de o bere!

Preturile sunt bune, iar la bere am ramas surprins: pretul era chiar mai mic decat in vale in oras!

Intradevar, au camere cu mai multe paturi, dar sa nu uitam ca este o "CABANA" si nu o pensiune sau hotel!

Este amenajata asa pt oameni care sunt in trecere (drumeti), care vor doar sa doarma, sa manance si sa se usuce apoi sa plece mai departe!

Nici nu-ti dai seama cati drumeti inca mai sunt, drumeti care-si care un cort mic in spate si trec peste munti zi de zi, cat e vara de lunga (apoi se opresc la piatra arsa, apoi merg la padina - pestera, urca spre omu, coboara spre predeal...O NEBUNIE!!!)

Pt cine doreste confort, asa cum ai spus, mai la vale exista un hotel modern...

scuze admin, s-a incarcat "la dublu" din cauza unei pene de net!!!

Remediat!

moamaaaaa!!! in cate tabere am fost acolo!!! si cate ghidusii mai faceam!!!

mi-amintesc de parca-ar fi ieri cum, cu vreo 30 de ani in urma amfostacolo in ultima "tabara"; de fapt, eu eram 'pe blat', prieten fiind cu una dintre fostele mele profesoare din liceu, care ma mai tolera preintre copiii cu care mergea la munte in fiecare iarna. iar astia, abia asteptau sa apar printre ei, sa ne distram impreuna. ei, in acea tabara fiind, la un moment dat, doamna (tovarasa, de fapt! ) directoare a acelei tabere afla (de la un "binevoitor") ca are un blatist si incepe vanatoarea. eu, avertizat la timp de surse a caror anonimitate inca o mai pastrez, ma ascund bine (in camera cadrelor didactice! ) si o lasam sa caute... pe cand deja era noapte afara, mi se facu mila de biata femeie si am iesit pe fereastra, am inotat putin prin zapada din spatele cabanei si reintru pe usa: "saru' mana, am auzit ca ma cautati? ! " "da, am aflat ca stati aici si nu platiti si noi avem portiile... bla-bla-bla" (o las sa-si verse naduful). "tovarasa, nu mai fiti asa necajita, veniti sa va arat rucsacul: am in el slana si ceapa sa va hranesc toti copiii doua zile (le si dadeam seara tuturor, la cerere, cateva feliute, de pofta! ) iar la pranz am mancat zilnic in partea dreapta (la mesele "la liber") - puteti intreba fetele de la bucatarie sau cabanierul! " "bine, daca nu mananci din portiile copiilor, atunci n-am nicio alta obiectie... "

am aflat pe urma ce o deranjase: cineva ii suflase ca se iau portii de la masa si se duc in dormitoare. dar erau de fapt unii copii care pur si simplu mancau in camera. de ce? 'beats me! '

@dragos: stiam eu ca esti de-al meu! cateva blaturi am facut si eu pe vremurile "tovaraselor"...

hi, hi, v-am trezit "nostalgii"...

Razi tu "Harap Alb", dar spritzul cine-l da?

Eu! Cu prima ocazie!

Candva am facut si eu niste drumetii pe aici, dar noi am urcat pe jos de la hotel, pe un alt traseu, pana la cota 2000 si am coborat ( a doua zi, bineinteles), pe aici , parca Jepii Mici. Imi amintesc ca am avut portiuni cu lanturi, ne tinean unii de altii sa nu cadem... A fost un traseu un pic cam dificil. La coborare, am oprit si noi la aceasta cabana, sa ne mai tragem sufletul. Pentru o cabana de munte, care nu are flux mare de turisti, merge.

sa nu inducem lumea-n eroare: Jepii mici sunt intre Busteni si Cabana Caraiman...

http: //www. bucegi. go. ro/bucegi%20map. jpeg

iar aici este o descriere de nota 11:

Singura vale din abruptul rasaritean al Bucegilor, afluent al Vaii Prahovei, numita Jepi, se formeaza sub Vf. Baba Mare; urmeaza aproximativ directia vest-est, trece pe langa cabana Caraiman si iese din abrupt cam in dreptul statiei de telecabina din Busteni, confluind cu Prahova in apropierea Fabricii de hartie si celuloza. De-alungul ei se desfasoara poteca turistica marcata cu cruce albastra.

Poteca numita gresit "pe Jepii Mici"- se inscrie in realitate in cea mai mare parte a traseului ei superior si median, pe langa valea Urlatoarea Mare, respectiv Urlatoarea Mica, valea reunita fiind de asemena un afluent mai sudic al Prahovei, pe care o intalneste in Poiana Tapului. In apropiere de carare, in aval, se gaseste cunoscuta cascada Urlatoarea. Aceasta poteca, insotita de semnul turistic triunghi albastru, urmeaza indeaproape traectul unui vechi funicular de lemne, construit de fratii Schiel, fondatorii si proprietarii pe atunci ai fabricii de hartie din Busteni. Urmele acestei instalatii de transport aerian (DM: cititi/recititi cartea "Hoinar prin Bucegi" scrisa la 17 ani de Andrei Pandrea! ) se mai pot vedea si astazi de-a lungul traseului: piloni metalici ori numai fundatiile lor, statii unghiulare, instalatii de intindere a cablurilor ori chiar bucati de cablu. Exista de asemenea bine cunoscuta cladire vizibila din Valea Prahovei -situata aproape de iesirea in Platou a funicularului- denumita in trecut Cantonul Schiel, azi Cantonul Jepi, care adaposteste Casa Naturalistilor si ref. Salvamont- cota 1960 m. (DM: cititi /recititi despre acest canton in cartea "Amintirile unui alpinist" a lui Niculae Baticu)

Exista intr-adevar un parau Jepii Mari, care insa nu are nici o legatura cu traseele in discutie. El se afla pe versantul vestic al Culmii Babele- Varful cu Dor, avand izvorul in dreptul stadionului de langa Piatra Arsa. ; curge spre vest sud-vest si se varsa in Valea Izvorul Dorului, la randul ei tributara a Prahovei. Acest toponim s-ar putea explica prin faptul ca valcelul traverseaza una din cele mai compacte perdele de jepi (jnepeni) din masiv (rezervatie naturala), cu inaltime relativ mare.

In aceeasi culme Babele- Vf. cu Dor gasim si doi munti: Jepii Mici (2143 m) la nord si Jepii Mari (2071 m) la sud. Daca vom cauta o corespondenta intre denumirile mentionate mai sus ale celor doua poteci turistice si cei doi munti omonimi, atunci vom constata ca potecile ar trebui sa se numeasca exact invers!! Intr-adevar, cararea cu semnul cruce albastra trece prin apropierea Vf. Jepii Mici (la nord de acesta), iar cararea cu semn triunghi albastru este mai apropiata de Vf. Jepii Mari (trece tot pe la nord de varf) (DM: pe mine m-a intrebat cineva langa cab. Caraiman daca traseul acela e Jepii Mici. I-am raspuns ca eu stiu doar ca e Valea Jepilor) Se mai poate semnala si urmatorul paradox: Muntele Jepii Mici e mai inalt ca altitudine de la nivelul marii decat Jepii Mari! (DM: idem cu Timbalele din Piatra Craiului! ). Explicatia este elementara:: pe ciobani si vanatori, poate si pe calugari, nasi de fapt ai acestor munti, ii interesa prea putin altitudinea lor reala. De altfel diferenta altimetrica intre cele doua varfuri este numai de 72 m, nici nu e prea lesne de perceput cu ochiul liber (DM. Intre Timbalele din P. Craiului diferenta este de 23 m dupa E. Cristea si de 59 m. dupa A. Beleaua) intre cele doua piscuri fiind o distanta orizontala de aproximativ 2 km. Exploratorii cei dintai ai acestor locuri, constatau in schimb urmatoarele: Pe varful in realitate mai scund, jnepenii (jepii) cresteau mai mari decat pe megiesul sau de la miazanoapte. O explicatie stiintifica- nu e descoperire proprie- ar putea fi ca vegetatia scade in inaltime o data cu altitudinea.

Cred ca e timpul ca "erezia" ce s-a nascut pe seama cailor turistice"Jepii Mari" si "Jepii Mici" sa fie curmata. Prin urmare, poteca mai nordica, avand marcaj cruce albastra trebuie numita corect"pe Valea Jepilor", iar cea mai dinspre sud, marcata cu triungi albastru, Poteca Urlatorilor...

intre cota 2000 si 1500 se poate merge pe (cel putin) 2 drumuri: pe Valea lui Carp si pe traseul marcat ("poteca de iarna"). din cate stiu, Valea lui Carp e partie de schi (cu grad mare de dificultate!), deci e bine sa evitati circulatia pe acolo, iarna.

am indraznit de cateva ori, in "tineretile" mele sa cobor pe doage de la 2000 pana in Sinaia, dar... nu prea cred ca as mai avea acum curaju' ala...

Trebuia sa nu ma bag in discutie, e tarziu si... sunt vreo 12 ani de cand am facut acest traseu. Am iesit intr-adevar pe la telecabina din Busteni. In cazul in care nu puteam sa trec pe aici, am vazut cabana cu alta ocazie. Ideea era ca mi-am amintit de cabana, eu am asociat-o cu acest drum. Am coborat oricum de la Cota 2000 pe un traseu, Jepii Mari/Mici, care-or fi ei, pana la telecabina. Am fost si cu alte dati la Cota 1400, deci aveam si alte ocazii sa trec pe aici.

Dragos, eu am urcat si coborat o singura data de la 1400 la 2000.... si tot asa, cu alta ocazie, tot prin tinereti.., din Sinaia pana la 1400 si inapoi, ca era prea tarziu si nu mai mergea telecabina, nu am mai prins-o... si am alergat pana jos taind soseaua!

Am facut cca 3-4 ore pana la 1400 si o ora in cap pana jos, dar nu as mai repeta aceasta experienta si asta numai din cauza ursilor.

Atunci eram prea inconstienta. Sigur, de la 1400 la 2000 nu sunt ursi, asta mai merge, dar cred ca nu as mai fi in stare...

@ biancuta > traseul greu, cu lanturi, este intr-adevar pe sub telecabina din Busteni (asa zisa Valea Jepilor, v. mai sus). cabana in discutie aici este la cca 500 m de Hotelul Alpin (Cota 1400) de la Sinaia. e cam greu sa urci pe sub telecabina ce urca spre Babe si sa dai de Cabana Valea cu Brazi...

@ magdalena > in "tineretile" mele, nu erau ursi decat pe vaile din partea cealalta a muntelui, si oricum, eu mergeam pe acolo doar iarna, asa ca ar fi fost cam greu sa ma intalnesc cu nea Martinel... ultima 'aventura' prin zona a fost cam acu' 15 ani, cand am urcat la Costila iar cand a trebuit sa plecam am 'ratat' ultima cabina atat de la Babele (era in revizie si nu facea decat 2 curse pe zi), cat si de la Cota 2000. pa asta de altfel, am salutat-o deja de pe drumul de dedesupt, fiindca o vazusem urcand si ne-a fost clar ca nu eram in stare sa ajungem la 'statie' pana cand ii vor da drumul la vale, asa ca ne-am scurs pe Valea lui Carp si pe alte scurtaturi chiar pe sub linia telecabinei si tot asa pana am ajuns in gara Sinaia (din fericire, chiar la lasarea serii). cred ca a fost un drum de vreo 4 ore, cam in mars fortat, facut pe creasta pe o zapada cu crusta inghetata (plouase si apoi a venit gerul!), apoi prin rape cu zapada grea, pe cale sa se topeasca, in care intram uneori pana la brau, astfel incat, imediat ce ne-am urcat in tren, eu unu' m-am dezechipat 'la piele' si mi-am pus un rand nou de haine uscate din rucsac. nici nu stiti cat de 'curat si placut uscat' m-am putut simti dupa aia!

@dragos, recitind ecoul tau si link-ul trimis de tine, imi amintesc si eu , incet, incet, traseul: am inceput urcusul printr-o padure, cred ca era Valea cu Cerbi. In aceasta vale imi amintesc ca in capat era un restaurant, iar valea era plina de turisti veniti la iarba verde, aglomeratie, masini, fum de gratare... Am avut un urcus de vreo 9 ore, ne-am grabit sa ajungem inainte de lasarea inteunericului. Tin minte ca am fost la sfarsit de septembrie sau inceput de octombrie. De dormit am dormit la Babele, iar de coborat, am avut colegi din grup care au renuntat si au luat telecabina. Eu am preferat coborarea prin munti. Am vazut multe cruci prin zona. Nu mai tin minte cat timp ne-a luat, dar amiaza sigur ne-a gasit in restaurantul din apropierea telecabinei. La vremea aceea am facut cateva drumetii, dar decand avem copii... inca nu am reinceput aceste plimbari si nici nu stiu daca le vom mai face.

deci, in capatul "vaii cerbului" este cabana si restaurantul Gura Diham!

de acolo ai urcat pe la "poiana izvoarelor", "malaiesti" si mai departe la "babele"

cred ca ai coborat direct, pe traseul cel mai greu!

Asa este, ai dreptate, totusi nu-mi amintesc de unde stiu cabana despre care este vorba aici, dar nu mai conteaza. M-au rascolit amintirile si din acest motiv, Magdalena a primit votul meu.

multumesc biancuta!

@ gushpi > toate cele spuse de tine se pot foarte uor urmari in harta (v. linkul din ecoul meu anterior), dar traseul pe care il banuiesti tu cred ca este putin cam lung... e posibil si sa fi urcat pe sub Coltii Morarului (pe 'suisul' vaii Cerbului; marcaj 'banda neagra') pana la Vf. Bucura/Cabana Omu si apoi au tinut poteca cu 'cruce 'rosie' pana la Caraiman...

paai, a spus "Am avut un urcus de vreo 9 ore, ne-am grabit sa ajungem inainte de lasarea inteunericului."!

deci au urcat domol, pe ocolite si nu pieptis...